Ce aş mai putea spune? Mi-aş fi dorit să pot aştepta ca să văd dacă şoferul era bărbat sau femeie. Doar aşa, pentru statistică, nu pentru că aş avea o părere rea despre şoferiţe. Sunt sigur că există multe femei care conduc excelent. Toate însă reuşesc şi să se ascundă foarte bine de mine, deoarece încă nu am cunoscut decât una sau două.

Ieri la ora dimineţii conduceam maşina personală (“Furia roşie”, rabla mea de Dacie, pentru că de când a venit criza am lăsat-o pe cea de la firmă la firmă) pe strada Baba Novac. Şi cum stăteam eu pe banda 1 la semaforul de la intersecţia cu Câmpia Libertăţii şi mă gândeam la absolutul nimic, se aud din spate sirene de maşini de pompieri. Naşpa! Îi arde casa cuiva, să ne dăm rapid din drum. Eu mă lipesc de bordura, maşinile de pe banda 2 fac loc, dar cele două autospeciale de […]

Am fost ieri în IKEA. Având în vedere câtă lume mânca în IKEA şi cât se cumpără de la raionul lor de Delicatese, rămân la ideea că în România ar putea închide showroom-ul de mobilă şi să facă profit doar din vânzarea de mâncare. Eu de exemplu am fost până acolo ca să cumpăr două tigăi de teflon şi am plecat şi cu sticla gigantică din imagine, care conţine 1,5 litri de cidru de mere, plus câteva cutii de cidru de pere. Numai mobilă… Alţii cumpărau dulceaţă şi biscuiţi şi peşte […]

Iarăşi a plouat, iarăşi au picat semafoarele. Am stat 20 de minute la un semafor care de obicei dura doar 2 minute, înainte să întorc şi să o iau pe străduţele cartierului. M-am săturat de tâmpeniile astea şi de faptul că ne resemnăm că nu se poate face nimic şi că aşa trebuie să trăim. Postez mai jos un comentariu primit acum câteva zile pe acelaşi subiect: ———— Ba Sorine dă-o-n gâtu măsii. La 8 luni de la tăierea-ţi împrejur, sincer, nu ne aşteptam la prea multe. Nu cred că cineva […]

Am venit acum noaptea de la mama naibii din Chitila (serios, credeam că sunt în Ploieşti) până acasă la mine în Tineretului, pe traseul Podul Constanța, Calea Grivitei, Gara de Nord, Plevnei, Podul Eroilor, Casa Poporului, Piaţa Regia Maria, Mărăşeşti şi Şincai. Am prins doar două semafoare pe roşu, din minim 20. Prima oară am oprit abia la Eroilor, a doua oară la Operă. După aceea iarăşi verde continuu până acasă. Bizar. Fie erau toţi vorbiţi pt că ştiau că mă grăbesc, fie au mai sincronizat semafoarele un pic.

Am observat că de vreun an încoace semafoarele cam au obiceiul să pice de câte ori plouă mai serios. O grămadă de intersecţii, din păcate inclusiv unele mari, trec pe galben intermitent sau nu funcţionează deloc semnalizarea în ele după vreo oră de ploaie mai puternică. Mi se pare doar mie sau a mai făcut şi altcineva această paralelă?

În decembrie anul acesta sărbătoresc două evenimente: 7 ani de când am luat permisul de conducere (primul drum l-am făcut pe un polei groaznic şi după ce băusem şi nişte ţuică) şi 10 ani de când am internet acasă. Aveam dialup de la PCNET şi ţin minte că primul download important a fost patch-ul 1.04 pentru Starcraft, pornografia cea mai tare era reprezentată de gif-uri animate iar lumea discuta pe listele de mailing de la rol.ro.

Este de fapt un documentar difuzat de HBO şi care durează 55 de minute. Am auzit de bine despre el şi astă seară am reuşit să-l văd. Este urmărit, în diferite zile, drumul prin trafic al unor şoferi bucureşteni şi îşi spun fiecare povestea şi părerile referitoare la circulaţie. Pare plictisitor, dar e captivant şi bine făcut. Doi şoferi mi se par şi foarte exemplificativi pentru oraşul nostru, anume poliţistul în jurul căruia se întâmplă tot felul de abateri dar îl cam doare undeva, el doar conduce şi comentează despre ce […]