“Ahahaha, a zis cuvântul cock”. Mda. Am mâncat asta la Rin Grand Hotel, unde la etajul 1 e şi un restaurant cu bucătărie internaţională. Eram cu englezul [Aventurile unui englez în România], care s-a uitat bizar la mine şi a mormăit ceva când m-a văzut că fotografiez mâncarea, dar i-am zis să-şi bage minţile în cap şi să nu mă enerveze, că altfel data viitoare când vine în România îl cazăm într-un cort în parcarea de la Carrefour. Sper că era carne de cocoș. Cam prea albă. Meniul spunea că este […]

În pauza de prânz, în Auchan Titan, am mâncat şi la Starwok. Mai mâncasem cândva o tortilla, dar a fost foarte grea la stomac. Un platou însă e o idee mult mai bună, deoarece îţi poţi alege din vreo 8 feluri de mâncare, făcute cam ca la chinezi, şi îţi înghesuie câte vrei pe o farfurie, inclusiv aripioare sau bucăţi de piept de pui. Eu am băgat tăiţei din faină cu carne de vită şi legume de diverse tipuri făcute cu carne de pui, plus vreo 4 bucăţi de “crispy strips” […]

E un episod în Seinfeld când acesta se duce la un restaurant italienesc, merge la toaletă şi acolo se întâlneşte cu bucătarul, care îşi face nevoile şi apoi nu se mai spală pe mâini, ci iese direct şi se duce să gătească. Tare episodul. Am păţit-o eu în Liberty Center mall cu un bucătar de la Teriyaki. Eu eram la toaletă, omul a ieşit dintr-o cabină, şi-a aranjat 30 de secunde şortul de bucătărie cât să arate impecabil, apoi a ieşit direct şi s-a dus la restaurant, fără să se spele […]

Aşa se cheamă în străinătate acest concept: “all you can eat”. Plăteşti o taxă de intrare în restaurant şi acolo mănânci cât poţi, produsele fiind disponibile la liber, după metoda “bufet suedez”. Eu am văzut-o aplicată în Anglia, la un restaurant chinezesc unde cu 8 lire puteam mânca oricât/orice din vreo 30 de feluri puse la dispozitie, plus deserturi. Ştiam că Pizza Hut o implementează în alte ţări, dar acum văd că a apărut şi la noi. Fotografia e făcută în mall-ul Liberty Center din Rahova şi nu ştiu dacă oferta […]

Sandviş cu ton la Toscana, lângă Piaţa Victoriei.

Aş vrea să pot spune că l-am mâncat eu, dar din păcate doar l-am văzut pe blogul Eat Like a Girl. Uitaţi-vă cum arată! Carne din cea mai bună specie de vită moartă şi tranşată (nu prea am înţeles faza cu “dry aged for at least 35 days”), brânză şi salată într-o chiflă care arată surprinzător de subţire. Iar cartofii prăjiţi cică ar fi “triple cooked”, ce-o fi şi asta. O căruţă de bani la 15 lire bucata, dar când voi mai ajunge prin Londra cred că voi da banii.

Sidi Brahim e un vin rose de origine algeriană luat din Carrefour. Bunicel, cam dulce, dar merită încercat dacă vreţi să vedeţi cum sunt vinurile din Algeria. Întâmplarea a făcut ca primul vin despre care scriu să fie luat din Carrefour, dar dacă vreţi să încercaţi vinuri din ţări străine vă recomand mai degrabă să mergeţi în Real, unde au un raion foarte bine organizat. Au luat de acolo, de mai multe ori, diverse sticle de vin soi Shiraz din Chile dacă ţin bine minte, şi sunt foarte bune. Îmi pare […]

Eu nici nu ştiam că se poate face supă cremă de mazăre până când nu am mâncat una ieri în IKEA. Arată foarte bizar, o oală întreagă de lichid verde, verde ca iarba de primăvară. I-am pus şi crutoane şi după o primă lingură mâncată cu precauţie, am terminat castronelul. N-a fost rea, fiind de la IKEA nu ştiu nici cât de naturală este, dar e prima oară în viaţă când mănânc aşa ceva. Că veni vorba de supe, cine îmi spune unde pot mânca o ciorbă bună de fasole, cu […]