Pe sticlă scrie că Nestea Lemon are alt gust şi chiar are, după cum am decis ulterior unei degustări. Acum are gust de ceai, iar după ce îl înghiţi parcă îţi rămâne pe limbă gustul de lămâie, de ceai cu lămâie, aşa că din perspectiva mea este “mission accomplished”. E mai bun, dar tot nu aduce lămâia în topul preferinţelor mele, unde conduce Nestea de mango-ananas, urmat de cel de piersici.

Choya Sake. Nu ştiu cum este, că doar am văzut sticla, dar poate voi cumpăra una cândva. Simt că ar trebui să am şi ceşcuţe tradiţionale pentru a bea sake așa cum trebuie. Sangria tot nu gasesc, nici măcar un Bacardi Mojito.

Mi-am dat seama de o problemă care există atunci când se face un grătar pe cinste, aşa cum şade bine vara. Mititei, cârnaţi, ceafă, pui, aripioare, frigărui… ce lipseşte de aici? O garnitură! Desigur, poate se face tradiţionala salată, dar în principal orice grătar este o ocazie de a băga în tine foarte, foarte multă carne. Nu zic că sunt un expert în ceea ce priveşte bucătăria altora, dar din filme mai văd şi mai aud una alta, şi am reţinut termeni precum “baked potatoes”, “onion rings” şi altele. Râdem de […]

Haideţi să vă întreb şi ceva serios: unde beau o sangria bună în Bucureşti? Din aceea făcută din vin de calitate, nu ultima poşirca recirculată şi nedorită de alţii, amestecat cu o tărie de calitate (că parcă se pune şi ceva mai serios în vin, ca să fie mai tare) şi cu multe fructe în ea, precum nişte struguri, bucăţi de portocale şi măr şi altele? Servită rece într-o carafă sau un pahar aburit. Ai mei au adus o sticlă de Sangria din Mallorca. E bună la gust, chiar dacă trebuie […]

Sunt sigur că v-aţi dorit măcar o dată să ştiţi ce oferte şi ce meniuri zilnice speciale au restaurantele din jurul vostru. Adică ar fi cam aiurea să dai 23 de lei la prânz pe o ciorbă, un şniţel şi nişte varză călită, ca apoi să descoperi că restaurantul de pe partea cealaltă a străzii avea fix aceleaşi mâncăruri la “meniul zilei” pentru 15 lei şi poate includeau şi o băutură în acel preţ. Ei bine, un prieten de-al meu face un agregator de restaurante, meniurile lor obişnuite şi cele speciale. […]

Dacă vreţi să vedeţi cum arată un restaurant premiat cu 3 stele Michelin, cum e servirea şi mai ales cum arată mâncarea lor, intraţi aici şi citiţi toate detaliile. E în Franţa într-o zonă rurală, dar asta doar îl face și mai mișto. Mai multe imagini cu restaurantul în acest post.

Dincolo de orice discuţie despre naturaleţea mâncării şi viaţa tristă a vitelor sacrificate pentru burger, mereu am admirat compania McDonald’s pentru că ştie să facă afaceri. V-am mai zis şi cu alte ocazii că eu consider că motivul pentru care la McD este mereu plin în mall-uri, în timp ce alte fast-food-uri stau goale şi aşteaptă închiderea, este nu preţul sau gustul produselor, ci faptul că măcar ştii că sunt făcute la nişte standarde de curăţenie şi calitate. Sâmbătă noapte am văzut un alt exemplu. V-am zis că am fost la […]

via Fulgerica.