Acum ai o armă pe măsură în lupta cu undele radiomagnetice! Ceaiul longjing maofeng huangya zhuyeqing sau, în traducere, ceai verde, fortifică organizmul în lupta cu aceste unde invizibile şi deosebit de bulangiste prin acţiunea lor. Cred că ăsta te apăra şi de cutremure, dar dezavantajul este că se aude cu întreruperi la telefonul mobil după ce bei o cană de ceai.

Două ediţii limitate: Snickers “more nuts” şi Twix cu ciocolată albă, văzute în Carrefour. Mie mi se pare că Snickers-ul normal are suficiente alune, aşa că n-am luat din acesta special. Twix-ul alb, în schimb, s-a dovedit o dezamăgire. Ciocolata albă este mult mai untoasă decât cea clasică şi nu are acelaşi gust bun. Aşa e ciocolată albă, de fapt, şi unul din motivele pentru care nu-mi place. Dacă aveţi poftă de un Twix, luaţi-vă tot din cel clasic, se potriveşte mult mai bine combinaţia din el.

La pizza Bianca d’Oro m-au atras ingredientele: mozzarella, piept de pui la grătar, brânză brie, ciuperci, ardei gras, porumb, smântână. Puiul, porumbul şi ardeiul gras sunt printre ingredientele mele preferate, brânză brie şi smântână bănuiam că i-ar da un gust aparte. I-au dat, dacă îţi place brânza respectivă. Cam puțină smântână. Face parte din gama pizze de colecţie de la Trenta, adică unele cu ingrediente mai speciale. E interesant să stai într-un centru Trenta şi să aştepţi 10 minute să-ţi iasă pizza comandată din cuptor. De exemplu eu mă aşteptam ca […]

V-am zis că-mi place mult mai mult campania Pepsi, personalizată pe specificul ţării noastre, decât cea Coca-Cola? Au făcut 125 de ani, dar nu mă impresionează istoria lor dacă îmi arată dansuri americane, muscle car-uri şi alte simboluri ale SUA. Cea Pepsi, din vremurile când te ascultă cuplajul, sau, ca aici, din vremurile când ieşirile se încheiau cu un sărut pe o bancă în Cişmigiu, chiar îmi aduc aminte de ceva concret.

În periplul prin restaurante chinezeşti din Bucureşti (Pekin, China-town) a venit şi rândul celebrului Templul Soarelui, pe care mi l-au recomandat mulți. Am fost în locaţia de pe str. Eminescu intersecţie cu str. Toamnei, unde este şi grădina afară cu un perete cu apă pentru a ascunde zgomotele străzii, ceea ce mi s-a părut o idee bună. Între noi fie vorba, nu înţeleg de ce au deschis 4 restaurante în Bucureşti, dar toate în aceeaşi zonă, între Vasile Lascar, Eminescu şi Ştefan cel Mare. Mâncarea a fost cea mai ok de […]

Unele restaurante au nişte politici ciudate de preţ. Înţeleg dorinţa de a vinde mâncarea cât mai ieftin, deoarece la acest capitol compară lumea preţurile şi clasifică restaurantele, iar profitul maxim să-l obţii din vânzarea de băuturi alcoolice şi nealcoolice. Pare logic, chiar dacă este enervant pentru client. Problema este când restaurantele nu aranjează un pic preţurile la băuturi. De exemplu la Oxygen Club din Sun Plaza, un loc cu mâncare bună şi biliard şi bowling şi terasă mişto, o cutie de Cola (şi restul) costă 8 lei. 0,33 litri de lichid […]

Pentru mine Fabrica era clubul îmbâcsit de la subsolul unei clădiri vechi, locul de desfăşurare a doua RoBlogFest-uri în anii trecuţi. Săptămâna trecută am descoperit că nu mai este aşa. Fabrica s-a întins în clădirile din jur şi, cel mai important, a făcut o terasă gigantică în aer liber, foarte mişto. Preţurile sunt mici pentru ce oferă, precum 5 lei halbă de Ciuc, 16 lei o pizză mare, 12 lei o îngheţată Betty Ice cu trei arome şi frişcă, 5-6 lei sucurile. În meniul foarte frumos tipărit, de zici că-i revistă, […]

După cum vă spuneam săptămâna trecută, am primit recent cadou o cutie de ceaiuri Tea Forté. Prezentarea lor, cutia, culorile, piramidele infuzabile, totul arată excelent şi nu degeaba este considerată această marca drept una de lux între ceaiuri. Mi s-a spus că e şmecheră, aşa că am căutat mai multe pe Internet. Tea Forté este o companie deschisă relativ recent de către un designer american care şi-a descoperit pasiunea pentru ceaiuri, mai ales cele de inspiraţie japoneză. Are ceaiuri albe, negre, verzi şi oolong, iar forma lunguiaţă a piramidelor de infuzie […]