Dintr-un post al lui Alex Rădescu am ajuns pe blogul art historia, unde se găseşte şi o colecţie de fotografii şi relatări de la bombardamentele din 1944, când aviaţia americană ataca Bucureştiul şi rafinăriile de pe Valea Prahovei. Sunt imagini interesante şi am văzut cu uimire că multe dintre clădirile cunoscute din oraş au fost distruse parţial sau total în bombardamente şi refăcute după aceea. N-am văzut niciodată Ateneul Roman sau Universitatea cu secţiuni prăbuşite şi nici nu-mi închipuiam cum ar putea arăta, dar am aflat cu această ocazie. Bucureştii bombardaţi […]

Prima e preferata mea, se văd munţii în depărtare şi hotelul în dreapta. Originalele au, în funcţie de numărul de cadre combinate, între 7.000 şi 15.000 de pixeli pe orizontală şi cam 1.500 pe verticală. Le găsiţi pe Flickr dând click pe cele de mai jos.

Aceste păsări ce înotau fericite pe apă micii bălţi din partea de nord a Cismigiului sunt rațe mandarine din China sau o altă trănznaie de acest fel. Împărţeau apă cu nişte lebede negre şi cu alte păsări pe care nu le cunoşteam, dar le-aş fi mâncat cu plăcere într-un restaurant. Un aranjament din plante poate fi văzut în a doua imagine, o boltă de ceva asemănător cu salcâmul japonez (nu ma pricep la identificarea plantelor) în a treia.

Coincidenţă totală, dar în setul meu de pe Flickr cu fotografii din Cişmigiu am descoperit că prima parte a fotografiilor este făcută pe 12 aprilie 2008, iar a doua parte astăzi, 12 aprilie 2009. Exact acum un an eram tot în Cişmigiu la făcut fotografii.

Şi pentru a ne apăra planeta, cineva (probabil echipa Stargate) trăgea cu lasere în ei, de undeva din zona Vitan. Raza laser era proiectată cam în 10 direcţii diferite pe secundă, fotografia de mai jos este făcută la o expunere de 15 secunde ca să se vadă mai bine. Nu ştiu ocazia cu care era acest show pe cer, dar se vedea foarte frumos împreună cu luna plină ce răsărea din aceeaşi direcţie.

E doar o floare, dar am fotografiat-o în Parcul Tineretului, seara pe un cer înnorat, cu telefonul Touch HD ţinut sus deasupra mea pentru a ajunge la creaga copacului. Având în vedere poziţia şi faptul că telefonul nu excelează deloc în lumina slabă, sunt chiar mulţumit de rezultat, chiar dacă a trebuit să editez un pic imaginea apoi. Şi un mare copac mai jos:

Era frumos pe la Peleş. Din păcate toate statuile din gradină erau încă învelite în celofan de protecţie, aşa că acolo nu prea am avut ce fotografia. Varianta mai mare e pe Flickr.

Am luat telecabina până la Cota 1400. Sus era zăpadă multă, lumea schia, se dădea cu sania, cu snowboardul. Eu, chiar și cu bocancii din dotare, alunecam de abia mă țineam pe picioare. Dar era frumos, soare cu un cer perfect senin, +12 grade Celsius. Am făcut 8 fotografii spre est iar Canon PhotoStitch le-a unit perfect. Originalul are 13798 x 2252 pixeli și aproape 5 MB.