România e plină de ruine, dar parcă le-aș putea ordona în 3 categorii cronologice: Cele vechi abandonate Întâi sunt clădirile construite în perioada comunismului, utilizate şi apoi abandonate după revoluţie, când au dat faliment şi au intrat în paragină. E plin de ele. Le vezi pe Trafic Greu, pe platformele industriale, pe la marginea oraşului şi în toată ţara sub forma a diverse hale şi depozite goale, murdare, cu geamurile sparte şi cu tot fierul furat dinăuntru. Arată ca ruinele Cernobîlului, doar că acolo a fost un motiv foarte bun pentru […]

O oră de aşteptat în aeroportul Băneasa e ca o săptămână de muncă. Loc mai urât pentru întâmpinat străinii nu cred că există în România, iar cei care îl conduc nu fac nimic ca să alunge mafioţii de taximetrişti. Noroc că pe Englez îl aşteptam cu maşina. Şi iese el de la Sosiri, ultimul ca de obicei. Am crezut că e politicos şi lasa mereu pe alţii înaintea lui la coadă, dar din ce mi-a zis e doar ghinionist şi mereu bagajul său apare între ultimele pe bandă. Discutam despre cât […]

Din spoturile TV am aflat că exploatarea auriferă Roşia Montana poate aduce 4 miliarde de dolari beneficii în România, din care 2,2 miliarde fiind bani cheltuiţi în România. Părerea mea este că deja i-au cheltuit pe toţi pe spoturi TV, atât de des le dau şi pe toate canalele posibile. Pe de altă parte, care e încrâncenarea cu Roşia Montana? De ce dau atâta reclama la TV, de parcă am vota noi, cetăţenii, dacă să exploateze sau nu aurul din subteran? Decizia o iau alţii. Dar în ce mă priveşte pe […]

Azi aterizează englezul pentru încă o doză de România. Păcat că nu vine și cu șeful său, care e scoțian și mi-ar fi dat ocazia să fac mișto de campioana lor la fotbal, care tocmai și-a luat-o cu 4-1 de la Unirea Urziceni.

Pe lângă magazinul Adam, chiar la baza blocului turn de lângă Sala Palatului, e o cofetărie numită M&M. E de multă vreme acolo, o ştiu din liceu, dar abia ieri am mâncat pentru prima oară o prăjitură la una din cele 3 mese din interior. A fost ok, celelalte prăjituri păreau bune şi ele, lumea intra şi cumpăra, se poate spune că mergea vânzarea. Vânzătorul în schimb nu avea chef de nimic. Dura 5 minute să împacheteze nişte saleuri. Parcă îl scuipai când îi cereai o şarlotă la farfurie, ca să […]

Prima oară v-am povestit doar despre cum a fost cazat în hotelurile bucureştene englezul venit în vizită pe la noi prin firmă [Aventurile unui englez în România]. Omul era foarte de treabă, foarte amuzant şi de gașcă, plin de glume şi de chef de viaţă, aşa că mi-am mai adus aminte câteva chestii ce merită a fi povestite. Primul cuvânt pe care l-a spus când e ieşit pe poarta aeroportului a fost “coffee!”. Ulterior am aflat că în Anglia este vizitat zilnic de foarte mulţi clienţi şi are mereu cafea pregătită […]

Acum ceva ani Piaţa Norilor (cartierul Tineretului, unde stau) era în extindere. Nu pentru că s-ar fi mărit ea, ci vorbesc despre tot felul de oameni care vindeau în jurul pieţei, pe trotuar şi în stradă, legume, fructe, lapte, brânză, flori şi tot ce se putea vinde. În praf, scoase din portbagaj, ţinute în vreo căldare, era un zumzet continuu de voci anunţând ce se vinde şi la ce preţ. Apoi a apărut nu ştiu ce lege ce interzicea vânzarea de orice în afară pieţelor. Şi poliţia a început să mai […]

Mă uitam pe un post al lui Zoso [Ușoara cale ușoară] în care spune “Nu ştiu de ce, dar suntem proşti. Cu toţii. Pentru că altfel nu îmi explic cum am ajuns să fim conduşi de nişte dobitoci” şi mi-am adus aminte că mulţi dintre prietenii mei spun că nu vor să meargă la vot pentru că nu contează cine ne conduce şi cum. Este ideea “indiferent cine e la putere, eu mă duc la muncă, îmi văd de treaba mea, poate avansez, trebuie să-mi plătesc creditul, la anul aş vrea […]