Cel mai bun prânz din Londra l-am luat la Garfunkel’s, în restaurantul de la intersecţia Regent Street cu Oxford Street, artera de cumpărături de care vă vorbeam anterior [Și chiar vroiam să cumpăr ceva de la Burberry]. Îmi era foame după atâta umblat, meniul arată bine, aveau o masă liberă la fereastră, cu vedere la bulevard, aşa că am intrat. Cea mai bună alegere pe care am făcut-o în Londra. Restaurantul e mai degrabă cu specific american. Multe preparate se găsesc şi în meniul de la Hard Rock Cafe, de exemplu. […]

Ca să nu-mi trădez obârșia românească m-am dus în Londra şi la shopping şi nu aşa, oriunde, ci pe Oxford Street, cea mai mare arteră de magazine. Stradă e lungă şi îţi trebuie multe ore ca să o baţi de la un capăt la altul, mai ales dacă mai intri şi prin magazine. Dacă eşti femeie şi te uită Dumnezeu cu orele prin magazine, alocă-ţi o zi întreagă sau chiar două pentru această zonă. Dacă eşti bărbat şi însoţeşti o astfel de femeie pe Oxford Street, ai toată simpatia mea. Ia […]

În Londra, poate mai mult decât în orice alt oraş pe care l-am vizitat (și am vizitat o grămadă), am văzut foarte multe avioane zburând la înălţime joasă deasupra oraşului. Sunt câteva mii pe zi, având în vedere că în orice moment aveam minim 3 în câmpul vizual, iar asta stând lângă Parlament sau lângă palatul Buckingham, nu pe la periferie. Mi se pare foarte periculos să dai permisiunea de a zbura peste oraş la decolare sau aterizare, deoarece la atâtea mii de avioane cred că e inevitabil ca unul să […]

Catedrala Sfântul Paul este între obiectivele obligatorii de văzut când ajungeţi în Londra. După cum scrie în broşura de prezentare, este acolo de 1400 de ani (ce avea poporul român atunci?), chiar dacă a fost reconstruită complet după marele incendiu din 1666. Am văzut multe catedrale în călătoriile mele, dar aceasta ajunge lejer în top 5, alături de Sfântul Petru din Vatican, Sf Anton din Padova, catedrala din Strasbourg şi cea din Canterbury. Am intrat în ea acum doi ani şi m-am odihnit câteva minute pe un scaun, obosit de la […]

Nu la noi, din păcate, ci tot în Londra, pe Oxford Street. Aveau obiecte cu toate personajele Disney, de la ghiozdane şi tricouri şi până la jucării, căni, Lego şi cam tot ce îţi trece prin minte. Cred că dacă duci acolo un copil, nu mai iese decât cu bătaie. De remarcat şi întreaga gamă Hannah Montana, o manie pe care eu nu o înţeleg. E o fată… e drăguţă, mai şi cântă… dar de ce sunt toţi copiii (poate şi adolescenţii) aşa disperaţi după ea? Am înţeles că ar fi […]

Şi zic asta la propriu, după cum se poate vedea în imaginea de mai jos, făcută la unul din restaurantele cu autoservire de la expoziţia pe care am vizitat-o în Birmingham. Câteva bucăţele de ardei gras, ceapă şi nişte roşii, plus un sos – 2 lire sterline. Nu se vede prea bine în imagine, dar nici o bucată nu avea mai mult de 5 centimetri în lungime. ***

Acum câţiva ani oraşele erau invadate de nişte vaci colorate, chiar dacă nu mai ştiu cu ce ocazie. Acum Londra era plină de elefănţei coloraţi şi aşezaţi în diverse poziţii. Nici acum nu ştiu cu ce ocazie. Am fotografiat câţiva. Îmi aduc aminte că am găsit chiar şi unul care era făcut din metal negru cu multe găurele în el, de zici că era un evantai spaniol.

În Birmingham, pe când mergeam fericit cu pasul ştrengarului pe culoarul dintre gară şi pavilionul expoziţional, mă opreşte o doamnă de la securitate. Pe mine şi pe încă vreo 10 din jurul meu. “Excuse me, Sir, Ma’am, could you please put all your bags down on the floor by that window there?!” Ne-a mai zis încă o dată, dar eu deja îmi scoteam ghiozdanul din spate şi îl puneam jos. Consider că n-are rost nici să par nervos şi nici dificil în astfel de momente, oamenii îşi fac treaba şi securitatea […]