Filmul e unul din cele mai proaste pe care le-am văzut la viaţa mea. E neamuzant, plictisitor şi uneori chiar îmi era jenă că mă uit la aşa ceva. Aventurile unei eleve care ajunsese la 18 ani şi totuşi, tragedie!, încă era virgină, aşa că vrea să şi-o tragă cu cineva, oricine, în timpul petrecerii de absolvire, n-au nici un farmec, nici măcar ajutate de câteva scene de nuditate. Ocoliți-l pentru că nu merită văzut. Trist este că, deşi filmul cam duce spre clasicul mesaj “nu-ţi pierde virginitatea decât dacă merită”, […]

Am văzut zilele trecute un reportaj despre un viitor acord de liber schimb între UE şi Coreea de Sud. O consecinţă directă ar fi ieftinirea autovehiculelor importate din acea țară, deşi din câte înţeleg nu se va întâmpla chiar peste noapte, ci treptat pe câţiva ani de eliminări de taxe. Un articol despre asta aici. Reportajul însă înainta şi nişte valori interesante, mai exact o ieftinire de aproximativ 2000 de euro. Un Kia Cee’d, care oricum la 11.500 de euro oferă foarte multe dotări în standard (aer, airbaguri, mp3, geamuri) plus […]

Cred că toată lumea a văzut (fie şi doar datorită reluărilor masive de pe Pro TV) filme precum Ghost, Road House, Point Break sau Dirty Dancing. Eu îmi aduc aminte şi o miniserie Nord şi Sud mai veche. Swayze a murit ieri, la 2 ani după ce a fost diagnosticat cu cancer la pancreas. She’s Like the Wind, melodia scrisă şi cântată de el, mi se pare una din cele mai bune făcute vreodată și o ascult destul de des.

Probabil că acesta este filmul anului la capitolul “acţiune, umor şi efecte speciale impresionante”, deoarece Transformers 2 a fost plictisitor şi naşpa. GI JOE e o unitate specială de soldaţi unul şi unul care, într-un viitor apropiat, trebuie să oprească nişte oameni răi în a folosi nişte arme şi mai rele. Filmul e plin de acţiune de la un capăt până la celălalt, e construit după maniera X-Men în sensul că fiecare personaj bun sau rău are un nume de cod şi e antrenat în tot felul de arme sau tactici […]

Pe la ora 17:30 când am ajuns eu nu părea mare agitaţie. Mă aşteptam să fie vreun concert sau ceva pe scenă, dar muzica era doar din difuzoare, ceva cu “frumoasă zaraza” şi pe ecranele mari se proiectau imagini cu Bucureştiul de altădată. Organizarea părea mai bună decât la alte asemenea maninfestatii sau festivaluri ale berii ce se desfăşoară de obicei în Piaţa Constituţiei, mesele erau aşezate toate pe o latură şi o grămadă de oameni băgau mici şi cârnaţi și bere Ciuc în ei sau stăteau la coadă pentru a-i […]

Chiar era o pisica, nu folosesc un eufemism pentru “femeie marfa”.

Magazine Shogun erau deja destule, așa că s-a apelat la titlul următoarei cărți a lui James Clavell. O RLY era luat. Sau poate e numit după Radar O’Reilly din MASH.

Speranţa=ţigară, din moment ce asta aprinzi cu o brichetă. Şi o spune chiar un doctor. Nu e vreun cod deontologic şi pentru aşa ceva? Ştiu că pe vremea lui Hipocrate nu se făceau reclame (sau brichete), dar poate ar trebui să existe ceva care să le interzică doctorilor să împartă brichete cu care să-ţi aprinzi “speranţa”.