Sony intră în jocul televizoarelor RGB LED alături de HiSense, TCL și Samsung, iată cum funcționează această tehnologie

Sony a demonstrat zilele trecute tehnologia RGB LED pentru paneluri de televizoare și intenționează să lanseze astfel de televizoare pe final de 2025 sau în 2026. Demonstrația vine după ce, la CES în Las Vegas, HiSense, TCL și Samsung au arătat tehnologii foarte asemănătoare.

Cel mai probabil vom vedea televizoare de acest tip în viitorul apropiat, iar tehnologia RGB LED va face posibile televizoare foarte luminoase și cu o gamă largă de culori. Iată cum funcționează.

În primul rând, de ce scriu periodic despre tehnologia diverselor televizoare? Pentru că mi se pare important să știm ce panel au și cum funcționează televizoarele de top sau, mai bine spus, care sunt avantajele și dezavantajele pentru cumpărător ale diversel tehnologii. Din păcate, mi se pare că în lumea televizoarelor se folosesc prea multe denumiri comerciale care pot ușor să inducă în eroare cumpărătorul, în special când fiecare producător le dă alt nume. Un exemplu bun ar fi OLED, QLED și QNED, denumiri foarte apropiate pentru tehnologii diferite (diferența între ele).

Alte exemple sunt bune, de exemplu Samsung se încăpățânează să spună doar OLED televizoarelor lor denumite neoficial QD-OLED, care au un strat quantum dot pe deasupra ce face culorile mult mai bune. De ce? Nu știu, poate pregătesc și game de televizoare fără quantum dot și preferă atunci să folosească denumirea generică OLED pentru toate. În același timp, tot Samsung spune tehnologiei despre care voi vorbi în acest articol RGB MicroLED, deși nu este una bazată pe microLED-uri în înțelesul lor clasic (mai multe detalii mai jos).

CUM FUNCȚIONEAZĂ RGB LED

Cel mai simplu este de explicat prin tehnologia curentă a televizoarelor LED high-end. Aceste televizoare au o rețea de LED-uri care asigură lumina de fundal a panelurilor. Inițial aceste LED-uri dădeau lumină albă, dar în timp s-a trecut la LED-uri albastre deoarece sunt și mai puternice.

Lumina lor albastră este apoi trecută printr-un strat de filtre colorate, fie ele LCD-uri clasice sau cristale Quantum Dot. Acestea schimbă la nivel de pixel culoarea luminii, obținând imaginea care de fapt trebuie afișată pe ecran, cu roșu unde trebuie să fie roșu, portocaliu unde e portocaliu șamd.

LED-urile acestea puternice care asigură lumina primară pot fi dispuse doar pe o latură a televizorului, cum se întâmplă la cele ieftine (se numește edge lighting) sau pe întreaga suprafață a ecranului (full screen array) pe televizoarele ceva mai scumpe. Când le ai pe toată suprafața ecranului, să zicem o rețea de 160 de LED-uri pe orizontală și 90 pe verticală, le poți și stinge individual, obținând acea funcție de local dimming prin care anumite zone din ecran pot fi negru intens pentru că se stinge iluminarea din acea zonă.

Ce face RGB LED diferit este că, în loc de a utiliza LED-uri doar albastre, folosește capsule LED cu sub-LED-uri tricolore roșii, verzi și albastre. Asta înseamnă că lumina generată inițial este deja colorată și nu mai trebuie să treacă prin filtre la fel de puternice pentru a fi transformată în altă culoare. Orice filtru absoarbe o parte din lumina care trece prin el, iar o necesitate mai mică de schimbare a culorilor pe RGB LED înseamnă că imaginea rezultată va fi mai luminoasă.

De asemenea, faptul că se folosesc sub-LED-uri roșii, verzi și albastre înseamnă și culori mai bune. Un exemplu dat este că, într-o scenă cu mult albastru, televizorul poate stinge elementele roșii și verzi ale fiecărui LED, generând doar lumină albastră pentru acele zone. Asta înseamnă că mai puțină lumină roșie și verde trebuie filtrată pentru a nu contamina respectivele zone din ecran, iar eliminarea acestui bleeding nedorit duce la culori mai pure și deci la un gamut mai mare disponibil pentru afișare.

Mai mult, Sony folosește un circuit complex de control al iluminării pentru fiecare LED și sub-LED și filtru. Posibilitatea de a varia în trepte foarte mici intensitatea lor înseamnă, în cele din urmă, tot o reprezentare foarte precisă a nuanțelor de culori, de unde și calitatea mare a afișajului.

Rezultatul? Un ecran cu luminozitate maximă de 4000 nits și o afișare de peste 90% din spectrul de culori Rec 2020, ceea ce înseamnă imagini HDR excelente, peste performanța unui OLED de top precum A95L de la Sony. Sigur, OLED-urile câștigă în continuare lupta în partea cealaltă a spectrului prin negrul absolut pe care-l pot afișa.

DIFERENȚA FAȚĂ DE OLED

Rețeaua aceasta de LED-uri RGB nu este una foarte mare. Prototipul de 75 de inci văzut de FlatPanelsHD avea o rețea de 240 x 128 capsule LED (fiecare cu trei sub-LED-uri în ea, da?), deci un total de 30.720 LED-uri pe întreaga suprafață a ecranului. Sony le controla pe grupe de câte 8, ceea ce înseamnă o rețea de 3.840 de zone de dimming, un număr imens pentru un televizor cu full array local dimming.

Rezoluția 4K a ecranului este obținută din stratul de filtre de lumină de deasupra LED-urilor de iluminare. Acelea sunt ca niște obloane mici, 3.840 x 2.160 de bucăți, care închid și deschid pentru a obține imaginea de rezoluție foarte mare.

Pe un televizor OLED, însă, fiecare pixel al ecranului generează direct lumină și culoare. Un televizor 4K OLED are direct 3.840 x 2.160 LED-uri organice care generează lumina colorată, adică peste 8,2 milioane de LED-uri care reprezintă direct pixelii la care ne referim uzual, și televizorul le poate stinge și aprinde individual pe fiecare.

Diferența este, deci, că un OLED va putea obține negru absolut la nivel de pixel individual sau, din contră, va putea aprinde la maxim fiecare pixel individual și stinge totul în jurul său, de exemplu pentru a afișa un cer înstelat, fără un impact în pixelii din jur. Pe un RGB LED sau orice altă tehnologie LED nu poți face asta deoarece apare întotdeauna un bleeding de lumină prin acele filtre de culoare.

OLED-urile, însă, nu ajung la astfel de luminozități maxime. LG G5, unul dintre cele mai bune OLED-uri din piață și abia lansat în acest an, se spune că ajunge pe la 2.000 de nits luminozitate peak.

Luminozitatea maximă nu este totul. Eu personal apreciez mai mult capacitatea unui OLED de a genera negru absolut, nu negrul ușor spălăcit de pe alte televizoare non-OLED, iar foarte multe filme sau jocuri au mai degrabă scene întunecoase în care vrei genul acesta de tehnologie. Există însă o cerere la fel de mare și pentru televizoare luminoase, fie pentru că sunt montate în camere cu multă lumină ambientală, fie pentru mai degrabă urmărești filme cu explozii și lumini puternice.

CE FAC COMPETITORII

Sony spune că are experiență mare în astfel de paneluri și probabil că are. Nici competiția lor nu stă însă degeaba și avem așa:

HiSense va lansa televizoare cu tehnologia RGB miniLED, numită de ei TriChroma. MiniLED-ul de la Hisense este cam același lucru cu LED-ul de la Sony, ultimii preferând să nu le spună miniLED. Ideea este că sunt LED-uri mici, ceea ce permite să fie multe și deci să ai multe dimming zone. Nu sunt însă mici precum cele de pe un OLED, care au dimensiunea unui pixel.

TCL are o tehnologie foarte similară, numită tot RGB miniLED. Mai au și paneluri numite HVA Pro, care par a fi bazate tot pe un soi de RGB miniLED, poate cu unele modificări.

Samsung a prezentat la CES paneluri numite RGB microLED. Nu au dat multe detalii despre ele, dar folosesc microLED-uri în loc de miniLED-uri, adică LED-uri și mai mici decât cele despre care am vorbit până acum. Avantajul este același: mai multe dimming zones, deci control mai precis al imaginii.

De remarcat aici însă că prin microLED lumea înțelegea până acum o altă tehnologie, una similară OLED-urilor. OLED-urile sunt LED-uri fabricate din materiale organice (în sensul chimic), pe când microLED-urile vor fi produse din materiale anorganice, cu avantajul că pot fi mai luminoase și mai durabile. Televizoarele microLED adevărate ar trebui să aibă tot o rețea de 3.840 x 2.160 microLED-uri, fiecare câte un pixel al imaginii, fiind practic următoarea evoluție a OLED-urilor.

Din ce s-a auzit în ultimii ani, însă, panelurile “true microLED” sunt foarte dificil de produs, cu randamente foarte mici, și tehnologia nu poate fi stabilizată. Există astfel de televizoare, dar sunt foarte scumpe și nu par pregătite pentru adopție în masă. Sper că vor reuși până la urmă să le aducă la prețuri ceva mai normale, dar faptul că Samsung alege să utilizeze termenul microLED pentru altă tehnologie ar putea însemna că renunță la ideea de a o dezvolta pe cea inițială.