Cum funcționează noul centru logistic Lidl de lângă București: despre cel mai mare congelator, vopsea specială și camioane electrice

Știți depozitul acela FOARTE mare și viu colorat de pe autostrada A2, imediat ce ieșiți din București? Este noul centru logistic Lidl România, din comuna Fundeni și a fost inaugurat săptămâna trecută.

 

L-am vizitat recent și eu (I love depozite!), împreună cu presa de profil, și am văzut deci cum funcționează probabil cel mai verde, cel mai eficient centru logistic din România. Două detalii inedite: am văzut pentru prima oară și camioane electrice, că au câteva modele în flota de acolo, iar vopseaua colorată de pe exteriorul clădirii este una de la Airlite, care curăță aerul din apropierea clădirii de oxizi de azot, monoxid de carbon și alte substanțe nocive. Țin minte că am citit acum câțiva ani despre ea și iat-o deja aplicată pe scară largă și în România.

Centrul acesta logistic este situat imediat după ieșirea din București. Eu credeam că-i oficial București și acolo, dar de fapt terenul este în localitatea Fundeni, județul Călărași, iar ieșirea de pe autostradă este împărțită și cu un nou outlet Fashion House. De fapt, terenul este probabil ideal pentru transport de marfă. Spre deosebire de celelalte două mari depozite pe care le-am vizitat în ultimele 3 luni (eMAG și Aquila), Lidl Fundeni are ieșire rapidă spre ambele sensuri de circulație ale autostrăzii, plus conexiune directă spre Cernica, plus o haltă de tren în spate.

Și este mare, foarte mare. Uriaș. Terenul are cu totul 173.908 metri pătrați, mai mare decât Parcul Izvor (zic ei). Depozitul în sine are peste 56.000 mp amprentă, iar restul sunt căi de acces, parcări pentru camioane și alte anexe.

Clădirea în sine are 119 rampe de încărcare-descărcare, iar spațiul de depozitare în interior dispune de o capacitate de peste 46.700 de paleți. Au câteva zone modulare ce pot fi modificate pentru a stoca și mai multă marfă, dar în configurația minimă poate ține 46.700 de paleți.

Înăuntru am avut de fapt senzația de spațiu foarte mare pentru că o mare parte din structură este deschisă, cu zone cu rafturi până la tavan. Tavanul este foarte înalt. Am avut impresia că, dacă iau de pe raft o conservă de bulion și o arunc în sus, s-ar putea să nu ajungă până la tavan. Au din loc în loc spații deschise și acolo m-am simțit ca pe un stadion.

Uitați-vă la people for size în imaginea de mai jos. Au mai multe astfel de spații deschise acolo.

 

Depozitul este organizat ca orice alt depozit alimentar pe care l-am vizitat în trecut. Există o zonă cu temperatură normală, unde se stochează produsele non-food vândute de Lidl (cosmetice, igienă, jucării, de-ale casei etc) și cele care nu stau la frigider, precum conserve, chipsuri, sucuri, napolitane și tot ce mai vedeți în magazine în rafturile normale.

Aici erau de obicei rafturi până la tavan, iar din când în când spații goale pe care marfa era pregătită pe paleți pentru livrare.

Urmează apoi o zonă de refrigerate, cu temperatură de vreo 2-3 grade, unde stau produsele care în magazin se țin la frigider. Pe tavan au instalații frigorifice mari, care țin temperatura controlată. Una dintre ele a intrat în funcțiune imediat ce s-a deschis ușa prin care am intrat acolo, întrucât a detectat o mică variație de temperatură.

O zonă specială stochează doar legume și fructe. Acolo arată ca un aprozar de mare amploare, sunt multe navete cu roșii, ridichi, portocale, salate și toate celelalte, ambalate sau vrac, în diverse culori.

 

Ultima zonă este cea de congelate, unde sunt -25 de grade. N-am mai stat de mult la o astfel de temperatură, că în București nu a mai fost astfel de ger. Simți imediat frigul, ba chiar m-am temut un pic să nu-mi pocnească ceva pe la camera video, că am dus-o brusc la o temperatură cu 40 de grade mai mică decât în camera anterioară.

Angajații de acolo lucrează bine îmbrăcați. Haine groase, cagule, mănuși groase. Au și un timer care le recomandă să iasă periodic de acolo într-o cameră specială unde este (mai) cald și poate au un ceiuț fierbinte. Oricum, sunt convins că aceia sunt oamenii care, atunci când pleacă acasă pe 2 grade Celsius, își spun “ce cald este afară!” și probabil tot ei merg primăvara pe litoral.

Observați grosimea peretelui la intrarea în congelator:

Eu n-am stat mult înăuntru, dar am ieșit convins că tocmai am fost în cel mai mare congelator din România.

Dar cum funcționează efectiv depozitul? Păi marfa vine de obicei pe TIR, iar un software de gestiune dezvoltat intern alocă fiecărui camion o poartă de acces și o oră de descărcare. Din camion ies paleți sau rollcontainere în zona de recepție marfă, frumos înșirate pe linii, apoi angajații Lidl le iau cu lize și stivuitoare și le duc în depozit, în rafturile dedicate.

Depozitul este organizat după niște principii de eficiență. Marfa care va ieși rapid la livrare se pune jos. Marfa neperisabilă, aflată permanent în ofertă (săpun, mălai etc), se organizează în ordinea intrării pe rafturi, pe înălțime.

Asta este etapa de primire marfă. Pentru a trimite marfă magazinelor Lidl din teritoriu, angajații “asamblează” paleți pentru fiecare magazin în parte. Am văzut angajați cu lize care se duceau și descărcau de pe rafturi 5 baxuri de ulei, 3 baxuri de napolitate șamd, stocându-le într-un fel de remorcă pe care o tractau după liză.

Inedit în acest depozit pentru mine a fost lipsa PDA-urilor. De obicei, în astfel de locuri angajații au la mână un PDA care le spune ce cantitate de produse trebuie să ridice, de la ce secțiune și ce raft.

Lidl folosește un sistem audio. Angajații au o cască în ureche, iar un computer le spune în ureche ce marfă trebuie să ridice. Au astfel ambele mâini libere pentru a manevra utilajele și marfa, iar după ridicarea mărfii tot prin voce confirmă computerului de comandă că au făcut manevra, hai la următoarea.

Altfel spus, prin depozit roiesc lize și stivuitoare electrice în toate direcțiile. Noi ca vizitatori am mers pe un culoar pietonal bine delimitat cu vopsea, iar în rest mașinuțe-mașinuțe.

Odată marfa asamblată, este pusă pe paleți și înfoliată pentru transport. Lidl folosește chiar și un tip anume de paleți de plastic pentru o parte din marfă. Avantajul lor este că pot intra unul în altul, atunci când sunt liberi, și astfel 10 paleți de plastic ocupă mult mai puțin volum decât unii clasici de lemn.

Pentru marfa refrigerată și congelată se folosesc roll-containere termo-izolate, practic niște “termosuri” de mărimea unui frigider, pe roți. Păreau suficient de groase pentru a ține marfa multe ore la temperatură joasă, iar camioanele oricum au zonă refrigerată în înterior. Există în depozit și o spălătorie de roll-containere. Toate erau spălate după fiecare drum pentru igienizare.

Comanda asamblată se pune pe un camion. Camionul o duce la un magazin. De obicei livrările către magazine se fac noaptea, fără angajați la recepția mărfurilor.

Camioanele care au dus marfa la magazine nu se întorc goale, ci vin de acolo cu deșeuri reciclabile. Magazinele au prese de carton și comprimă toate ambalajele de carton și plastic folosite pentru “baxuri” în niște baloți. Camioanele le aduc înapoi la depozit (se întâmplă de fapt la toate depozitele Lidl din țară, nu doar aici), de unde vor pleca spre reciclare la o firmă cu care Lidl are contract.

Iată cum arată de obicei baloții de carton compactat:

Și cam așa merge treaba acolo. Lidl are în acest moment 347 de magazine în România, dar din acest centrul logistic sunt deservite peste 55 dintre ele din București, Constanța și împrejurimi.

Avantajul noului centru logistic este că micșorează mult timpii de livrare pentru magazinele deservite. Asta este important pentru vânzare. O marfă care ajunge cu o zi mai repede în magazin este mai proaspătă și mai departe de data expirării.

În viitor ar putea deservi și mai multe magazine, dacă se deschid altele în zona asta a țării sau dacă este nevoie. Momentan au aproximativ 250 de angajați, toate posturile sunt ocupate în depozit, dar va crește și acest număr dacă volumul de marfă va fi mai mare.

Volumul de marfă, apropo, este de aproximativ 4.000 de paleți pe zi. Bagă vreo 30 de paleți într-un camion, deci în jur de 133 de camioane vin și pleacă zilnic de aici. Au făcut și un spațiu de relaxare pentru șoferi, unde aceștia pot bea și mânca ceva și au și dușuri la dispoziție, ceea ce nu cred că este o practică uzuală în domeniu. Depozitul are și un teren de fotbal pentru angajați, în caz că au chef de un meci pe acolo.

 

Acum, dacă ați citit alte articole de-ale mele despre depozite sau dacă lucrați în domeniu, până acum este business as usual în privința operațiunilor logistice în FMCG. Ce mi s-a părut cu adevărat inedit la centrul logistic Lidl Fundeni este insistența pe eficiență, pe reciclare, pe “verde” și energie regenerabilă.

De exemplu, am văzut aici pentru prima oară camioane electrice. Lidl testează trei în acest moment, un Scania, un Mercedes e-Actros 400 și un Volvo FH 4x2T despre care cu două zile înainte am pus la Știrile Zilei că a fost prezentat și în România.

Scania-ul era deja la încărcare la un charger de camioane instalat acolo. Mercedes-ul tocmai revenea dintr-o cursă. Autonomia lor este între 280 și 400 km, în funcție de ce transporți și pe ce tip de drumuri. Părerea mea este că le vor folosi în principal pentru livrări în București. Mașinile electrice sunt avantajate de frânări repetate precum în oraș, iar un camion electric nu deranjează locatarii atunci când face livrări noaptea.

Vom vedea cum vor sta lucrurile până la urmă, dar uite că deja și în România sunt utilizate camioane electrice.

Apoi, pe acoperișul depozitului au fost montate 2.650 de panouri fotovoltaice care generează anual în jur de 1.250 MWh. Au tot felul de senzori și automatizări prin clădire care reduc consumul energetic. Birourile, de exemplu, au multă lumină naturală, așa că iluminatul nu pornește decât dacă senzorii de lumină detectează că cea naturală a scăzut sub un prag setat.

Un alt amănunt care poate că nu pare semnificativ având în vedere volumul imens al zonei refrigerate este folosirea de uși duble la rampele de marfă. Este un sistem tip sas. Șoferul camionului deschide prima ușă și apoi trage mașina la rampă. A doua ușă se deschide abia după acest pas, astfel încât aerul fierbinte de afară să nu intre în depozitul refrigerat pe perioada manevrelor camionului de a se parca la rampă.

Dacă vă uitați prin fereastra primei uși, se vede a doua în spatele ei:

Uimitoare, însă, este vopseaua Airlite aplicată pe depozit. În primul rând, arată bine. Depozitul nu este o clădire gri banală, ci a fost vopsit în culori vii, iar un grup de artiști români au muncit 3 luni pentru a picta peste 6.000 de metri pătrați de fațadă cu o grafică ce simbolizează fructe și legume. S-a lucrat cu macarale foarfecă și doar în zilele când nu era vânt puternic. Mai mult, a fost nevoie de un tratament special al suprafeței pentru ca vopseaua Airlite să prindă, dar au făcut-o să meargă.

Vopseaua în sine este o invenție a unor italieni. Este bazată pe niște materiale speciale, este mai ecologică de produs și emană mult mai puțini compuși volatili după aplicare. Nu acesta este însă avantajul ei principal, ci capacitatea de filtrare a aerului.

Din ce înțeleg din site-ul italienilor, vopseaua aceasta, sub acțiunea luminii, generează un strat fin de electroni liberi pe suprafața ei. Electronii interacționează apoi cu moleculele de apă și cu oxigenul din aer și creează ioni negativi, care apoi vin în contact cu moleculele de oxizi de azot și de carbon și de sulf și le transformă în săruri, eliminând acei poluanți din aer.

Practic, funcționează ca unele tipuri de aparate de aer condiționat care utilizează ioni negativi pentru a curăța și reîmprospăta aerului, doar că aici mecanismul este integrat în vopsea și este “alimentat” de lumina naturală. Vopseaua Airlite a luat ceva premii pentru asta și este utilizată în diverse proiecte verzi. Cred că aici avem una dintre cele mai mari instalații din România și poate chiar din Europa.

Vopseaua are și un caracter reflectorizant, plus că este activată de lumina soarelui. Prin urmare, mai puțină energie solară ajunge în pereți și deci acționează și ca un izolator termic pe suprafața depozitului.

Dacă face toate acestea, este șmecherie mare. Îmi imaginez că au diverse teste și certificări la dispoziție. Probabil costă mult, iar așa ceva nu poți vinde fără dovezi independente că funcționează. Sunt pe site-ul oficial cifre privind cât reduce poluarea o suprafață de 100 de metri pătrați de vopsea. În principiu, ce-a vopsit Lidl este echivalentul unei mici păduri, iar producătorii spun că-și păstrează proprietățile pentru 10 ani.

 

Și cam aceasta a fost vizita la depozitul Lidl din comuna Fundeni. Am văzut că descărcau paleți cu produse Alpenfest, deci revin cârnații germani și mai ales covrigii bavarezi congelați. În rest, sper să merg și eu cândva cu un camion electric, că sunt curios cum se comportă în mers.