State of nwradu – ediția de aprilie 2025

The nwradu is ok. Venirea zilelor calde parcă m-a umplut de energie și îmi dă mai mult chef de muncă, dar și de relaxare după ea.

A fost o lună a testelor. De exemplu, am condus noua Dacia Bigster și am făcut un clip video despre asta. A fost o ieșire bună din oraș, petrecând noaptea undeva prin Bucegi și conducând înapoi spre casă modelul 4×4.

Clipul n-a fost la fel de urmărit precum cel original, de la prezentarea Bigster, dar pe acela l-am publicat între primii, pe când acum al meu a venit după vreo 20 altele făcute la prima sesiune de teste. Oricum, tot mult peste media de pe canalul meu, de altfel acesta fiind și motivul pentru care a meritat să plec două zile de acasă.

Am testat și mai multe telefoane. Samsung A56 și Google Pixel 9a sunt mid-range-uri și de obicei foarte căutate de-a lungul anului, plus că mi se pare mai interesantă lupta din acest segment pe piață decât cea de la flagship-uri, unde principalele modele par că nu mai concurează de fapt între ele, ci își împart segmente de clienți. Ar trebui să urmeze și un Nothing Phone 3a.

Sunt ofticat că nu am reușit să fac articole din seria de hoteluri de lux și nici din 3 lucruri învățate, deși am notat subiecte pe o listă pe care o am în acest scop. Au fost vreo două săptămâni în care am ținut-o la linia de plutire, cum s-ar zice, fără a avea timp de mare creativitate în rest. BTW am văzut că Ioneștii au fost la hotelul despre care am scris ultima oară, un Marriott lângă piramide.

Mă gândesc să fac și o serie nouă de articole despre ce mi-am mai cumpărat în luna încheiată. De exemplu, luna aceasta mi-am luat un gimbal de telefon și un dock magsafe cu încărcare, la preț foarte bun. Nu cred că aș face articole dedicate despre fiecare, dar ceva la comun, poate și cu alte mici produse, cred că ar merge. Așa cum fac la delicatese, dar cu electronice :P

Sper să adaug într-o zi pe o astfel de listă noul espressor Gaggia Classic GT, îmi place foarte mult. Îmi este greu să explic cât de importantă este cafeaua pentru mine, deși în mod paradoxal nu mă trezește deloc (pot să beau și noaptea). Îmi place însă tot ce ține de cafea, complexitatea în care poate fi prelucrată înainte de a ajunge la mine și apoi de a fi preparată de mine, îmi place procedura, îmi place să spumez lapte și să încerc un latte art în cană.

Chiar vorbeam cu Matilda că am investit sute de ore în urmărirea de tutoriale și articole despre acest subiect, am citit cărți, am vorbit cu oricine am putut despre acest subiect. I love coffee și investițiile în “tehnica de luptă” mi-au adus mereu foarte multă bucurie.

Tot în luna aceasta am fost la festivalul Coffeeast, care a fost excelent. Am fost vineri cu Matilda și părinții mei și am scris apoi un articol despre ce este acolo, cu gândul că le va spune în timp util celor interesați la ce se pot aștepta de la Coffeeast. Am fost apoi din nou sâmbătă dimineața, cu Matilda și Alice, și apoi sâmbătă după-amiaza cu alți prieteni. A fost mult mai aglomerat sâmbăta, dar m-am simțit la fel de bine și a fost unul dintre cele mai bune momente ale anului.

Am fost într-o seară și la Naive, skybar, restaurant și club la Unirii, la ultimul etaj al magazinului București. A fost o super-seară și acolo. Naive mi s-a părut peste așteptările mele ca aspect, lux și atenție la detalii, dar cu o atmosferă totuși foarte relaxată.

Erau oameni ca noi, ieșiți pe grupulețe ca să mănânce și să bea ceva bun (cocktailurile sunt excelente și făcute cu tot felul de ingrediente de calitate), poate și cu un pic de dansat. S-a nimerit o seară stil Nostalgia, cu muzică din anii 90 și 2000, și am dansat mai mult decât mă așteptam. Luați o Paloma acolo, le iese foarte bine.

Scriu articolul acesta de la Galați, unde am petrecut Paștele, ca de obicei. Am făcut de fapt două drumuri aici. Le-am adus pe Alice și pe Matilda încă de luni și eu am plecat înapoi spre București o oră mai târziu, că aveam treabă multă de rezolvat prin capitală. Am revenit la Galați în vinerea mare.

În ciuda așteptărilor, am fost o persoană foarte ordonată. N-am făcut excese. Am gătit mâncare și am mâncat chiar moderat. Exceptând o seară în care am ieșit cu băieții la o bere, m-am culcat la ore decente. Nu știu de ce toată lumea se aștepta să trăiesc doar cu pizza și burgeri comandați și să fie haine aruncate peste tot sau ceva așa.

În Galați este chiar frumos în parc. Da, instrumentul de tortură este tot acolo, dar măcar compensează prin multe lalele frumos plantate în restul parcului, ceea ce la noi încă nu vezi.

La Galați a fost oricum business as usual. Masă mare de Paști, rude multe venind și plecând în vizită, Formula 1 seara, Alice jucându-se prin curte etc. Și aici pot să spun că sunt mândru că n-am mai făcut excese (cel puțin raportat la edițiile anterioare), mâncând și bând foarte moderat.

Urmează o lună complicată. Începe cu vacanțe prelungite de 1 mai și vreme bună și weekenduri pe Calea Victoriei, dar avem și alegeri prezidențiale și simt că vor fi cruciale pentru a da tonul societății noastre în următorii ani. Vor defini ce fel de oameni și de țară vrem să fim. Sper să iasă bine.

Alice a avut o lună bună. I-a plăcut și ei mult la Coffeeast, cumva s-a tot lipit de încercat niște suculețe artizanale și un cookie, iar în curând o vom duce și la câte o înghețată.

Mi se pare că a avut un nou salt evolutiv. Parcă dintr-o dată este și mai ușor să te înțelegi cu ea și se exprimă mult mai bine. Nu mai protestează când e vorba de culcat la prânz, ci se duce aproape cu plăcere la 2 ore de somn.

În ultima lună am fost la alte două aniversări ale unor copii. Cred că aș putea scrie treptat și o serie de articole despre locurile de joacă și petrecere din București, Turul… spațiilor de copii(?), având în vedere că am vizitat vreo 4-5 până acum.

În curând vrem să începem niște cursuri de înot pentru ea. Trebuia să facem de mult asta, dar tot felul de răceli au amânat prea mult momentul.

Am avut un moment amuzant cu grădinița de Florii, când o mamă a postat pe grupul de părinți “La mulți ani de Florii, să aveți zile minunate! Apropo, băiatul meu are scarlatină”. kthxbye. Este o boală de origine bacteriologică, se manifestă și cu erupții pe piele și vomă și alte simptome. Din fericire, a ocolit-o pe Alice și cred că nici altcineva din grupa ei nu a mai avut, de altfel.

Nu avem nici un plan de vacanță făcut. Ne uităm de city break-uri, aș vrea să explorăm mai mult Italia. Vreau să mergem și în România în măcar alte două orașe câte un weekend, cum am făcut anul trecut cu Sibiu.

Am jucat AC Shadows, după cum ziceam și în alte articole. Tot mai mult am revenit însă la GeForce Now, care-mi permite să mă joc pe MacBook ca și cum ar fi PC, iar cu câte jocuri am incluse în abonamentul meu PC Game Pass sau cumpărate anterior din Steam, am mereu ceva cu care să mă relaxez.

Incredibil serviciu, de altfel. Îl folosesc de mulți ani și parcă transformă orice dispozitiv într-o consolă de gaming cu Windows. În special de Paști la Galați, când vreau să mă relaxez stând la aer în curte, laptopul meu cu MacOS poate rula la maxim orice joc. Chiar că trăim în 2050 în unele privințe.

Am citit The Tainted Cup, după cum spuneam, și apoi Onyx Storm, despre care credeam că este a treia și ultima parte dintr-o serie foarte apreciată scrisă de Rebecca Yarros, ceva cu dragoni și vrăji și parcă mai multe decese decât mă așteptam de la o serie YA. Țeapă, nu a fost ultimul volum, ceea ce m-a dezumflat un pic.

Am început după aceea să citesc ceva ce-mi recomandă Matilda de multă vreme: How To Talk So Kids Will Listen (sau pe acolo) și care include sfaturi foarte bune pentru cum să vorbești cu copiii atunci când sunt nervoși sau supărați sau isterici sau speriați de diverse lucruri. Se aplică și pentru copii de școală, apropo.

Vă doresc o lună minunată!