Gânduri de pe drumul București-Galați și înapoi (și în special de pe la Slobozia)

Pe autostradă, pe la kilometrul 70 venind spre București, o dubă albă și care părea că a văzut și zile mai bune oprește pe banda de urgență. Din ea se dă jos un bărbat, scoate o coasă și începe să ia la coasă niște iarbă care creștea fix acolo unde se termina asfaltul.

Lângă el, o femeie stătea pregătită cu o pungă. Nu erau, evident, de la întreținerea autostrăzii. Tunsul ierbii se face cu utilaje speciale, nu cu coasa. Părea o iarbă mai deasă acolo, nu buruienile care cresc în mod normal pe marginea drumului.

Uite că suntem genul de țară unde omul încă mai oprește pe marginea autostrăzii ca să ia niște iarbă.

În săptămâna anterioară am mers de două ori până la Galați și înapoi, odată lunea înainte de Paști cu întoarcere în aceeași zi și apoi în Vinerea Mare cu întoarcere marți. Acestea sunt câteva gânduri adunate pe aceste drumuri.

Să fie vreo 12 ani de când merg la Galați cu mașina. În tot acest timp, ieșirea din Slobozia spre Brăila a arătat ca o zonă de război, cu gropi pe care nu le pot numi decât cratere și printre care mașinile fac slalom cu viteză foarte mică încercând să aleagă “răul cel mai mic” dintre traseele posibile prin gropi și denivelări.

Urăsc porțiunea aceea. De câteva ori Alice s-a trezit din somn acolo, de la gropi și denivelări, ceea ce este mereu frustrant pentru că înseamnă că a dormit doar puțin și apoi urmează încă o oră pe autostradă, unde își pierde răbdarea.

La primul drum de acum de Paști, strecurându-mă pentru a cine știe câte oară printre gropi și ținându-mă bine de volan ca să nu dau cu capul de geamul lateral, mi-am zis că trebuie să scriu despre asta. Fix așa, că este incredibil câți primari și/sau prefecți și/sau miniștri s-au schimbat în acești 12 ani și totuși porțiunea aceea de drum este neschimbată, deși este culoarul principal de mers spre megalopolisul Brăila-Galați.

Ce să vezi? Vineri, când am trecut din nou pe acolo, era totul ca de obicei. Marți, venind spre București, am văzut că s-au apucat să asfalteze acea porțiune, deja curățaseră asfaltul de pe prima bandă și se vedea că începe o lucrare de refacere a zonei.

Morala este că, dacă vreți să se asfalteze vreun drum prost undeva prin țară, trebuie să mă faceți să mă gândesc frustrat la asta și 12 ani mai târziu se va întâmpla o minune.

Perioada aceasta a anului este cea mai frumoasă pentru drumurile de câmpie. Realist vorbind, pe la dealuri și munți este mereu pitoresc. La câmpie, acum este cel mai frumos.

Sunt zone pe autostradă unde nu știu exact ce se cultivă, dar este o vegetație bogată, verde intens, care parcă se revarsă și face niște valuri frumoase dacă bate un pic vântul. Uneori după o astfel de zonă începe un câmp de rapiță, de un galben perfect, care mă face să exclam “ce frumos este pe aici pe la noi!”

În cei 12 ani de când merg la Galați de câteva ori pe an pot spune că am văzut diverse etape ale agriculturii pe traseu. Acum mulți ani, unele parcele erau pline de buruieni și necultivate. De multe ori vedea pur și simplu gunoaie aruncate pe ele.

S-au schimbat treptat lucrurile. Am început să văd mai multe tractoare, iar în ultima perioadă utilaje tot mai complexe și mai mari.

Într-o vreme veneam cum se însămânțează câmpurile, dar părea agricultură de tipul “am plantat și noi aici și acum sperăm să plouă”. Acum a devenit uzual să văd tractoare care remorchează utilaje de stropit cu fertilizant sau ierbicide. De la un singur câmp pe care era montat un sistem amplu de irigație, ceva de zeci de metri lungime și cu roți cât casa, acum sunt vreo 4-5 astfel de utilaje în diverse locuri.

De când cu Farming Simulator, am început să știu ce fac toate accesoriile și utilajele mecanice de câmp. Chiar îi arătam Matildei la drum un tractor care avea în spate o cutie și am exclamat bucuros “uite, ăla este de stropit câmpul cu fertilizant, am și eu!”

Drumul acela despre care scriam că-i pe lângă Brăila, pe Șoseaua Baldovinești, și care ar trebui să ducă la noul pod peste Dunăre și pe dig spre Galați? Tot închis!

Arată la fel ca atunci când l-a fotografiat mașina Google Street View acum aproape un an.

Am pe autostradă parte de două experiențe diametral opuse. Uneori este genul de trafic perfect, cu mașini mergând la 120-130 km/h pe banda 1 și din când în când trece cineva cu 140-150 km/h pe banda 2, iar pe mulți îi văd chiar revenind pe banda 1 atunci când este liberă. Este genul de situație în care îmi spun “uite că se poate ca în afară”. Așa a fost la trei din cele patru drumuri din acest articol.

La celălalt, însă, cel de vineri când deja autostrada era mai aglomerată cu oameni care plecau spre est, lucrurile au stat total diferit. Au fost kilometri întregi în care cei de pe prima bandă circulau cu 90 km/h. No reason. Nu era aglomerat, ci doar mai aglomerat decât uzual. Era o distanță foarte rezonabilă între mașini.

Și totuși, pe banda 1 se mergea cu 90-100 km/h, iar pe banda 2 cu 110-120 km/h. Aproape că să zici că așa se vorbiseră toți între ei să facă.

În situații precum aceasta, apar mereu și au apărut deci și acum niște bizoni care conduc ca prin oraș, în sensul că fac slalom printre mașini, trecând de pe o bandă pe alta pe autostradă, la viteze de autostradă, eventual schimbând banda în fața ta și uneori depășind printre mașini.

Am văzut o dubă care a făcut câteva depășiri pe banda de urgență. Un argeșean cu un X3 schimba benzile de parcă ar fi fost pe Magheru și făcea slalom printre mașini. Toți îl claxonau când li se băga în față, dar lui nu-i păsa. Probabil a ajuns cu 10 minute mai repede la Constanța și mult mai obosit de tot efortul făcut.

Apropo de asfaltare, însă, uneori lucrurile se mișcă foarte bine. De exemplu, luni spre Galați am dat de o porțiune din autostrada A2 pe care se asfalta banda 1. Cred că am mers vreo 5-10 kilometri pe o singură bandă, iar lucrările țineau cam de la kilometrul 90 și imediat până la ieșirea spre Drajna/Slobozia.

Lucrările erau la stadiul “mașinărie care râcâie asfaltul vechi și aruncă bucățile într-o basculantă de însoțire”. (Trebuie să joc și Road Simulator ca să învăț și mașinăriile acestea). Vineri, adică 4 zile lucrătoare mai târziu, era totul finalizat. Asfalt nou turnat pe banda 1, care era redeschisă circulației, nici o urmă de muncitor sau lucrare de făcut în zona aceea.

Probabil că s-au mutat pe următorul tronson, dar eu ies la km 102 de pe autostradă și nu știu ce urmează. Nu mi se pare de bun augur ideea de a asfalta vara, când începe sezonul turistic pe litoral, dar uite că măcar se face într-un ritm rapid.

În trei din cele patru drumuri nu am văzut nici un echipaj de Poliție. În Vinerea Mare am trecut pe lângă câteva, dar nu radare, ci plasați în diverse parcări pe autostradă, probabil gata să intervină în caz de vreun accident.

De fapt mint, am văzut un radar la ieșirea din București. Este un pasaj suprateran acolo la IKEA Pallady și bănuiesc că se vine cu viteză pe el. Poliția stătea cu radar portabil într-o parcare și îi filma pe cei care apăreau cu viteză pe pasaj. Am văzut acum vreo două săptămâni același tip de operațiune și la pasajul suprateran de la Mihai Bravu.

Am oprit la Petromul din Slobozia, după zona cu cratere, la o pauză de toaletă. Am văzut că am pus acolo două stații de încărcare de 300 kW și ce-i mișto de tot la ele este că nu pare a fi nevoie de instalarea unei aplicații pe mobil, ci au un POS la care plătești direct. Îmi place ideea aceasta. Atât de simplă poate fi încărcarea electrică.

Tot acolo am văzut pompe de benzină cu POS montat direct pe ele. Petrom le instalează de ceva vreme. Teoretic nu-și fac un serviciu. Oamenii care intră să plătească în benzinărie poate se mai lipsesc pe la casă de un suc, un Snickers, o cafea. Un anumit procent din clienți sigur așa fac. Practic, însă, când vrei doar benzină, mi se pare un motiv în plus să oprești la ei și nu la alții pentru că poți alimenta și plăti direct la pompă, fără să mai stai la coadă înăuntru.

Îmi place clădirea aceasta de lângă acel Petrom. Mi se pare pitoresc acel Auto Moto.

Am trecut pe lângă un trailer care transporta pala unei eoliene. Este posibil să fie cel mai mare obiect sau subansamblu sau cum vreți să-i spuneți pe care l-am văzut vreodată. Mă rog, trailerul pe care era pusă este de fapt cel mai mare obiect văzut vreodată. Era parcat pe marginea drumului înainte de un rond pe centura Brăilei. O clipă m-am gândit să opresc ca să-i întreb “serios, cum aveți de gând să manevrați totul ca să treceți de giratoriu?”