State of nwradu – ediția de martie 2025

The nwradu is having a busy month. Poate că nu musai aglomerată, dar cu multe activități variate și parcă sunt mereu pe fugă între ele.

La finalul lunii trecute a fost ziua mea. N-am făcut ceva foarte special atunci, am sărbătorit cu părinții mei și apoi ne-am pregătit pentru plecarea Matildei, care pe 1 martie a plecat la Barcelona pentru o săptămână, la MWC.

Mi s-a părut amuzant că de data aceasta s-a dus ea acolo, cu treaba ei, în timp ce eu am zis pas invitației primite din altă parte. Nici n-aș fi avut cum să plec, am stat acasă cu Alice o săptămână, doar noi doi, și a fost o experiență foarte plăcută, doar că nu și productivă.

A fost o săptămână la care m-am culcat pe la ora 21, cu Alice. Mereu am zis că, după ce adoarme ea, poate mă mai ridic din pat și fac știrile zilei sau ceva pentru a doua zi. Aiurea. Sunt convins că uneori am adormit înaintea ei și ne trezeam amândoi la 7:30, gata de grădiniță.

Programul meu includea de obicei și o mică aprovizionare sau curățenie prin casă, iar după-amiaza pe la ora 16 mă opream din muncă pentru a pregăti mâncare și apoi mă duceam să o iau de la grădi.

A fost o săptămână plăcută, urmată de una de recuperare în muncă după ce s-a întors Matilda. Săptămâna trecută am plecat întâi trei zile la Frankfurt, la un târg, unde am avut destule de văzut, dar mai nimic din oraș.

Frankfurt pare un oraș unde ai ce face într-un city break. Am văzut din mașină o promenadă frumoasă pe lângă râu, pe unde să te plimbi agale, și alte străzi centrale pietonale. Pare și un oraș cu foarte multe tipuri de restaurante și street food, o mai fi ceva de vizitat și prin jurul său, iar faptul că sunt foarte multe conexiuni zilnice directe este un alt avantaj.

Eu am vizitat acum doar un Five Guys Burgers and Fries, că este o tradiție personală, dar pare un oraș unde m-aș mai întoarce. Plus că zborul cu Lufthansa a fost foarte bun, am primit chiar și o apă plată!

După o zi de la întoarcerea de la Frankfurt, am plecat la Galați. Soacra-mea schimbă prefixul, așa că ne-am dus la petrecere #cudetoate, iar când citiți acestea probabil că suntem pe drumul înapoi spre București, unde s-a reportat un munte de muncă.

Pe drumul spre Galați am prins niște muncitori care peticeau o groapă între Drajna și Slobozia. Waze a vrut să mă redirecționeze prin Lehliu, zicând că economisesc 13 minute. Am zis că nu merită complicația pentru 13 minute. Am stat 40 de minute ca să trecem de o lucrare de 10 metri, într-o coloană mare-mare.

Anyway, a fost o lună care a trecut pe repede înainte. M-am deconectat destul de mult de alte evenimente, precum ce s-a mai întâmplat prin scena noastră politică, unde parcă mai mult ca niciodată lucrurile par a se schimba de la o săptămână la alta.

M-am bucurat în schimb de reînceperea campionatului de Formula 1, care în acest sezon chiar se anunță palpitant. Au trecut deja două etape și McLaren par favoriți la ambele titluri, dar se pot întâmpla multe în continuare și cred că vom vedea o competiție acerbă cu Mercedes și Ferrari și Red Bull pentru primele poziții.

M-am bucurat și mai mult de venirea primăverii. Ce bine este la căldură și la soare! Am văzut-o venind treptat, în săptămâna cu Alice, pe măsură ce în fiecare dimineață și după-amiază era tot mai bine pe afară. Într-un weekend înghețam la 0 grade în parc, pe lângă nămeți; în următorul weekend aproape că rămâneam în tricou în același loc.

Am mai ieșit într-un weekend pe Calea Victoriei, ca să-i facem lui Alice o surpriză cu o cupă de înghețată. Era totul plin. N-am mai văzut de mult așa aglomerație, abia aveam loc pe trotuare și toate localurile erau pline, indiferent de tipul lor. În fiecare an mi se pare că bucureștenii vor astfel de locuri unde să iasă rapid la o bere și o pizza, cât mai casual, și sunt prea puține pentru câtă cerere este acolo.

Am fost și la Gala Connect. Am votat în juriu, trebuia să apară un articol despre asta vineri pe blog, dar am uitat să-l programez pentru că am plecat devreme de acasă; am salutat acolo mulți oameni pe care-i cunosc de ani de zile, am băut un gin tonic și la final am plecat cu câțiva și la o shaorma la Genin, care miercuri noapte părea mai degrabă o shaorma de corporatiști sau programatori care vor ceva de mâncare, dacă mă iau după cum arătau alți clienți. A fost mai bună decât mă așteptam.

Acum aștept cu nerăbdare Coffeeast, pe 4-6 aprilie, unde sper din nou să mă întâlnesc cu mulți prieteni la o cafea bună.

Matilda, după cum spuneam, a petrecut o săptămână plină în Barcelona, de la 8 la 18 la MWC vreo 4 zile, dar s-a și plimbat o zi prin oraș. Mă bucur că a văzut și ea cum arată MWC-ul. Eu am fost acolo de vreo 5 ori și a fost o experiență inedită, iar amploarea târgului mi s-a părut mereu impresionantă. Mă bucur că l-a văzut și Matilda cu ochii ei.

Acum se tot uită pe Netflix la niște seriale chinezești care par a fi telenovele. Au prins-o rău de tot și sper să nu înceapă o eră a telenovelelor în casa noastră, totuși, că mi se pare că suntem cam tineri pentru asta. Eu speram să o prind la un Split Fiction și să ne jucăm împreună, o activitate mult diferită de cea a telenovelelor.

Alice a primit 4 mărțișoare la grădiniță și a fost mândră de asta. A mai primit unul și de la mine, am luat câte o pisicuță și flori pentru ea și Matilda și le-au purtat amândouă mândre prin casă.

Alice a început și să folosească din plin tricicleta, iar dimineața așa o ducem la grădiniță. Bagă viteză așa mare încât eu practic fac jogging în spatele ei și periodic strig “stop, stop!”.

Mă bucur însă că a început să meargă pe distanțe mari cu tricicletă și trotinetă, că în toamna trecută nu voia asta. Ne este mult mai simplu să mergem așa pe distanțe mai lungi. Am fost recent și în Herăstrău și în Cișmigiu pe trei roți și mi-a plăcut mult plimbarea. Sper să pot închiria și eu o bicicletă și să ne plimbăm cu toții pe roți în curând.

Mă joc Assassin’s Creed Shadows. Am zis deja că jocul este bun și m-a prins mai mult decât altele anterioare din serie. Vreau să-l termin.

Am început să citesc The Tainted Cup a lui Robert Jackson Bennett. Este o carte detectivă, ceva gen Holmes și Watson în care atât detectivul, cât și asistentul ei sunt cam ciudați, totul într-o lume fantasy în care Imperiul a descoperit cum să modifice plante și oameni pentru diverse sarcini, iar dincolo de imperiu trăiesc monștri mari cât munții, care sunt ținuți departe de ziduri înalte. Iar când o crimă are legătură cu aceste structuri, rezultă un mister care mă ține cu orele în fața cărții.

V-o recomand fără probleme, deși de același autor v-aș recomanda mai degrabă seria care începe cu City of Stairs, una dintre cele mai bune scrise vreodată.

Ne-am uitat la Drive to Survive pe Netflix, dar cam de pomană. Când te uiți la Formula 1 așa cum mă uit eu, inclusiv la declarațiile de după și tot ce mai pot prinde, nu sunt multe de aflat din Drive to Survive, dincolo de niște bârfe și contre între piloți și manageri.

Am început să ne uităm și la White Lotus, dar n-am avansat foarte mult.

Am fost la Temple of Brewzeus de două ori, la cafea și patiserie, și în rest nu prea am niște localuri noi de raportat. Am băut un gin bun, dar pentru asta va fi articolul legat de delicatese.

Următorul articolul va fi în jurul Paștilor, nu? Ce repede au trecut deja trei luni din acest an. Să aveți o lună bună.