Intrăm tot mai tare în era marketplace-urilor online, inclusiv Trendyol fiind o astfel de platformă

Continui seria de articole despre cum viața magazinelor online românești devine tot mai complicată cu observația că intrăm din plin în era marketplace-urilor. Veți spune eMAG, dar mie mi-a sărit în ochi Trendyol: platforma este, în esență, un marketplace în care au început să se înscrie și vânzători românești.

De fapt, Trendyol, care este o platformă pornită din Turcia și astăzi deținută 86% de chinezii de la Alibaba, ar putea deveni al doilea marketplace ca amploare din România. Iar cum comenzile date din România spre site-uri precum Temu, Aliexpress sau Amazon Germania oricum le plasau pe acestea în top 5, (citation needed, dar eu așa știu) o mare parte din banii din comerțul online românesc se mută în afara țării, de fapt, iar singurele companii românești care profită de asta fiind probabil cele de curierat.

Trendyol a investit foarte mult la intrarea în România, de la bannere uriașe prin oraș la publicitate foarte agresivă și “haul” pe la mulți influenceri. Rezultatele par să fi fost bune. Într-un an de activitate în România, Trendyol se laudă cu 1,3 milioane de clienți și 13 milioane de produse vândute în țara noastră.

Mai scrie prin acel comunicat că 70% dintre clienții Trendyol din Europa Centrală și de Est sunt acum din România, iar București s-a clasat în top 3 orașe ca număr de comenzi, deși clasamentul include orașe din 15 țări în care Trendyol activează.

Sunt însă tot mai mulți selleri din România în platformă. Comunicatul din 10 februarie spunea de Mini Prix, Gerovital, Mayie, Drool și Bebeluc. M-am uitat însă acum prin secțiunile de electrocasnice și, undeva mai ascuns prin descrierea produselor, scrie de cine sunt acestea vândute: de Primestar, Magros, Demax și alții, toate companii din România. Dacă duci mouse-ul pe numele lor, apar datele de înregistrarea din România, cu adrese locale.

Practic Trendyol vrea să devină un alt eMAG Marketplace. Îi atrage pe selleri cu o aplicație deja instalată de peste un milion de români și cu un depozit local în Ștefănești. Temu a făcut recent o mișcare similară, deschizând un depozit local în România pentru a micșora timpul de livrare.

Am zis eMAG Marketplace și Trendyol. Chiar și Fashion Days este acum un marketplace cu mulți selleri. Temu, Aliexpress și Amazon Germania, de pe care românii cumpără foarte mult, sunt tot marketplace-uri. Altex ar putea fi un eșec în această privință; au marketplace anunțat de multă vreme, dar n-am fost eu în stare să identific selleri 3rd party pe site-ul lor sau poate nu au.

Comerțul online din România se duce prin urmare tot mai mult spre centralizarea în marketplace-uri, iar asta aduce avantaje, dar și dezavantaje pentru clienți și pentru vânzătorii propriu-ziși. Nu și pentru marketplace în sine, unde eu văd doar avantaje.

Au spus că sunt dezavantaje pentru magazine în sistemul de marketplace, în special pentru magazinele online mai mici:

➡️ Ani de zile li s-a zis că trebuie să investească în servere, site-uri performante, prezență social media, servicii de suport și customer care, procese logistice, experți în ads și promovare șamd. După toate aceste investiții, s-a sucit suceala, acum trebuie doar să listezi produsele pe marketplace-ul altcuiva, care se ocupă de tot.

În practică, le vor face pe ambele în paralel, marketplace și site propriu, cu creșterea de rigoare a costurilor de operare.

➡️ Prețurile în marketplace sunt, în general, mai mari decât pe site-ul propriu al seller-ului. Problema este, desigur, că tot mai puțini oameni află de acest site.

➡️ Se pierde identitatea proprie. Tu imporți blendere și poate le vinzi pe un site foarte bine făcut pentru asta, cu imagini reprezentative, tutoriale, descrieri care te fac să cumperi, pachete 2-în-1, rețete de smoothies, avantaje pentru sănătate șamd.

Când te listezi pe marketplace, devii un blender între cele vândute de încă 114 selleri în acea categorie. Toate paginile vor arăta la fel. Poate că oferi servicii mai bune sau livrare mai rapidă, dar diferența o va face prețul cu 2 lei mai mic oferit de un competitor.

Și mai sunt și alte dezavantaje pentru magazine într-un sistem puternic axat pe marketplace-uri, dar care apar în timp. Cedezi informații prețioase despre vânzările tale unui alt magazin, de fapt, și devii și total dependent de acesta și de condițiile sale comerciale pe care le poate schimba în timp.

Articolul acesta despre enshittificarea Amazonului ar trebui citit de toată lumea. (Definiție: enshittification)

Caută pe Amazon “paturi pentru pisici” și întregul prim ecran este plin de reclame. Una dintre ele este o reclamă pentru un transportor de câini, pe care Amazon îl produce și îl vinde, concurând cu ceilalți vânzători care au cumpărat acel spațiu publicitar.

Derulează un ecran în jos și vei primi câteva rezultate “organice” – adică rezultate care reprezintă cea mai bună estimare a Amazonului privind cele mai bune produse pentru căutarea ta. Mai derulează o dată și da, un alt ecran întreg de reclame, acestea fiind etichetate “Foarte apreciate”. Mai derulează o dată și un alt ecran plin de reclame, una dintre ele fiind pentru un produs pentru câini.

Continuă să derulezi, vei continua să vezi reclame, inclusiv reclame pe care le-ai derulat deja. “Pe aceste prime cinci ecrane, peste 50% din spațiu a fost dedicat reclamelor și promovării propriilor produse de către Amazon.”

Totul are legătură cu reclamele in-site din Amazon, desigur:

Amazon percepe vânzătorilor săi miliarde de dolari pe an printr-o luptă gladiatorială în care aceștia concurează pentru a se întrece în cheltuieli, ca să vadă cine va ajunge în vârful rezultatelor căutării.

Un marketplace are și dezavantaje pentru clienți, care în general suportă un preț mai mare decât dacă ar cumpăra direct de la sellerul respectiv. Am vorbit cu reprezentanți ai unor magazine mari din România, de care sigur ați auzit, și toți vindeau și prin marketplace-uri, dar cu un adaos comercial suplimentar egal cu comisionul luat de acel marketplace.

Și culmea, vindeau binișor, deși nu vorbesc despre baterii AA sau huse de telefon sau alte mărunțișuri, ci despre produse de sute sau mii de lei. De exemplu, 7.499 lei vs 8.399 lei pentru același produs, o placă video.

În concluzie, intrăm tot mai puternic în etapa de marketplace-uri a comerțului online. Sunt avantaje și dezavantaje pentru toată lumea, dar magazinele par că se urcă în barca aceasta și clienții nu par a avea probleme cu sistemul.

Mi se pare dezarmant că sunt tot mai multe platforme străine care domină comerțul online românesc, dar care au o prezență minimă aici, de fapt. Acestea sunt vremurile, însă. Vom vedea ce se întâmplă pe termen lung, când vine enshitificarea. Sper că magazinele au un plan de backup.