Edge Institute este un nou think tank pentru accelerarea digitalizării României

Am fost ieri la lansarea Edge Institute, un think tank a cărui misiune este să sprijine și să accelereze digitalizarea României.

Un think tank este un grup de experți care fac analize și recomandă strategii pe care le-ar putea implementa statul sau mediul privat. Edge Institute adună astfel de experți. Este fondat de Robert Berza, care anterior a condus Fashion Days, iar în board sunt deja membri precum Iulian Stanciu, președinte eMAG, Sergiu Manea, CEO BCR, Diana Stafie de la FutureStation și Elisabeta Moraru, directorul Google România.

Ce să zic, le urez succes, cu siguranță avem nevoie de creșterea gradului de digitalizare. România este în continuare ultima țară în indicele DESI al Uniunii Europene care măsoară competențele digitale, iar defalcat suntem pe ultimul loc în categorii precum “competențe de bază” sau “utilizarea serviciilor de e-guvernare”.

Cred că sunteți de acord că este nevoie de creșterea gradului de digitalizare în special în relația cu instituțiile statului. Eu o simt de câte ori rezolv ceva online, de exemplu recent programarea la Pașapoarte și plata online a taxei necesare sau când cer la primăria nu știu ce certificat. Am așa un sentiment de “ce simplu și ușor a fost” și mi-aș dori să fie peste tot la fel.

De altfel, a avut cineva o prezentare despre cum a trăit în Estonia câțiva ani și cum a folosit acolo serviciile digitale ale statului. Știu că vă așteptați să fie bine. În practică este aproape science-fiction de bine. O să scriu cu altă ocazie despre asta.

Oricum, scopul Edge Institute este să susțină digitalizarea României și și-ar dori ca până în 2035 să fim la media Uniunii Europene, acum noi fiind de două sau chiar trei ori sub ea, la distanță mare de ceilalți clasați pe ultimele locuri. Principala metodă de a face acest lucru este prin awareness, astfel încât oamenii să le ceară primarilor și guvernanților servicii mai bune, și prin educație.

Mă uitam însă ieri la prezentarea de acolo și la panelurile de discuție și mă gândeam că nu este deloc o misiune ușoară. Mi se pare că digitalizarea “utilă”, cum îmi place mie să spun, nu este ținută în frâu doar de lipsa investițiilor în acea direcție, ci și de alți factori. Sigur că investițiile și strategia corectă de dezvoltare a domeniului vor ajuta enorm, pe principiul “if you build it, they will come”, dar sunt și alți factori împotriva digitalizării:

➡️ Avem Internet de mare viteză și telefoane/computere și pătrunderea 5G-ului, dar majoritatea oamenilor le folosesc pentru a se uita pe TikTok și a vorbi cu prietenii. Nu o zic eu, o zic studiile în care acestea sunt pe primele locuri, în timp ce rezolvarea unor probleme sunt pe ultimul loc.

➡️ Suntem o țară mare și ineficient organizată, cu un sistem gândit ca în vremurile economiei agrare. Bucureștiul are 7 primari. România este împărțită pe multe județe, fiecare cu Consiliu Județean care face ce vrea, dar apoi și fiecare oraș și comună are autonomia proprie în astfel de domenii. Ministerele se schimbă de la o guvernare la alta, iar cei de la putere nu par mari strategi în domeniul dezvoltării durabile, ci fac planuri pe maxim un an de zile.

O consecință este că ce s-a digitalizat până acum este în sistem închis, greu interconectabil cu alte sisteme, toate dezvoltate și cu tehnologii diferite și de către companii IT controversate. Mi se pare mai dificil să consolidezi ceva deja construit decât să construiești ceva bun de la zero, în acest domeniu.

De exemplu, mă gândeam în sinea mea ce bine ar fi fost ca la nivelul Bucureștiului să fi existat o strategie de digitalizare. Să fie, să zicem, o singură platformă pentru impozite, parcări, reclamații și diverse acte, în care să fie înscrise toate primăriile de sector, iar cetățenii să-și aleagă de acolo pe cea cu care au treabă. În schimb, fiecare primărie de sector și-a făcut propriul sistem de plăti, registratură, sesizări și ce mai există.

➡️ Există o reticență naturală a oamenilor împotriva digitalizării. O împotrivire, chiar, pentru că trăim oricum într-o lume care se schimbă cu viteză mare și oamenii se simt asaltați pe toate planurile de plăți cu cardul, date ce trebuie actualizate la bănci, phishing, știri despre război, AI-uri care fură joburi, sticle care trebuie returnate și mesaje de eroare date de aparatul SGR, algoritmi care le speculează sentimentele și în general o complexitate mai mare a vieții.

Nu sunt uimit că foarte mulți se simt copleșiți și preferă să stea 2 ore la coadă la impozite sau la plata cash la podul de la Fetești decât să învețe ceva nou despre cum să le plătească online.

Acestea sunt însă probleme minore. Oamenii se tem, în primul rând, că digitalizarea înseamnă joburi pierdute și, realist vorbind, unele joburi chiar vor dispărea. S-a întâmplat mereu. Pe vremuri existau telegrafiști sau centraliști.

În total studiile spun că de fapt se vor crea mai multe joburi și așa este. Vedeți, ca exemplu, cum explozia comerțului online a însemnat mult mai multe joburi de programatori, curieri, operatori depozite șamd.

De multe ori, însă, înseamnă joburi mai multe, dar nu musai pentru persoana dată afară de digitalizare. Dacă ești casier la Direcția de Taxe și Impozite și locul de muncă dispare pentru că plățile se fac acum prin ghiseul.ro, asta nu înseamnă că peste noapte poți deveni programator de interfețe sau admin de servere. Cu 1,3 milioane de bugetari în România sau câți mai sunt acum, există o teamă normală împotriva digitalizării, iar cei de la putere nu au interesul să se pună contra cu votanții lor.

Chiar am vrut să întreb ce idei au cei din Edge Institute pentru acest aspect al problemei, dar au fost atât de multe întrebări încât nu am mai avut timp. Poate cu altă ocazie.