Am fost la o discuție în grup despre ce înseamnă să-ți înșeli partenerul

Am fost acum vreo două săptămâni la un fel de terapie de grup. Spun un fel de terapie pentru că n-a fost vreun psihoterapeut prezent și nici nu s-au urmat niște reguli stricte ale terapiei de grup. Prietenii mei care au cafeneaua Cloud 98 organizează periodic astfel de întâlniri sub numele de Wine Therapy, deschise oricui își rezervă loc.

A fost, mai degrabă, o discuție pe un anumit subiect, unde fiecare dintre cei prezenți și-a zis opinia și ceilalți au încercat să nu-l judece și să nu râdă. Eram vreo 20 persoane strânse acolo, toți cunoștințe ale organizatorilor, mai multe femei decât bărbați și după o mică petrecere cineva a spus “hai să facem o discuție despre acest subiect!” Ne-am pus cu toții în jurul unor mese și ne-am spus pe rând părerea despre subiectul zilei.

Ca o paranteză, mie îmi place foarte mult ideea de terapie individuală, de cuplu, de grup sau chiar și o discuție informală pe teme serioase cu prietenii. De multe ori îți face foarte bine să spui ce ai pe suflet sau să afli că și alți oameni au problemele sau dilemele pe care poate le ai și tu. De și mai multe ori te ajută să-ți spună cineva “sunt alături de tine” sau măcar să te asculte. Eu cred că relația cu prietenii apropiați trebuie să includă și astfel de discuții, nu doar ieșit din când în când în oraș.

Subiectul a fost înșelatul partenerului de viață și ce anume se consideră înșelat și ce nu.

De exemplu, majoritatea celor prezenți au fost de acord că uitatul la femei pe Instagram (sau la bărbați) nu este înșelat. Te uiți și tu, că ești om. Asta poate părea o discuție puerilă, dar știu oameni care trag linie la acest capitol și sunt multe păreri diverse în lume.

S-a mai discutat și despre nevoia de validare. În general opinia aici a fost că nu se consideră înșelat dacă vorbești cu alte persoane sau flirtezi ușor cu ele, dar să nu treci și la ceva mai complex. Dacă zici “hai să bem o cafea”, este înșelat, au zis cam toți. S-a mai dezbătut un pic și despre ștergerea mesajelor, cu diverse opinii și aici.

Dar ca să ajungem la subiectul principal, pentru mine a fost uimitor să descopăr că femeile aveau o atitudine mult mai permisivă decât bărbații atunci când era vorba despre înșelatul efectiv. De exemplu, mai multe femei dintre cele prezente, toate căsătorite de mulți ani, au spus că pentru ele n-ar conta dacă află că soțul le-a înșelat în ceea ce a fost clar un one-time thing sau dacă a mers la prostituate într-o delegație. În esență, dacă a fost ceva de moment, vreo fantezie, vreo ocazie, ceva definit prin “doar sex”.

Unele au spus chiar că au discutat deschis cu soții despre asta, despre ce au voie să facă. Și-au povestit unul altuia diverse aventuri din trecut, exemplul cu mers la prostituate în delegație fiind real.

Motivație acestei atitudini permisive? Are și omul o nevoie, o fantezie, poate vrea să încerce și altceva, poate a vrut “validare” la o ieșire cu băieții în club și s-a ajuns prea departe, poate vrea și alt sex decât făcea acasă.

Toate au motivat cele de mai sus spunând că relația lor este mult mai solidă decât o partidă de casual sex și că acesta n-ar însemna nimic într-o relație ca a lor, care se bazează pe o fundație mult mai solidă. Cred că o mulțime de cupluri divorțate ar putea să le contrazică despre asta.

Câteva femei au spus chiar că și ele au înșelat, într-o măsură sau alta. Cineva a spus că într-un teambuilding “s-a pupat” cu un coleg de muncă. Am întrebat-o de ce. A spus că fără vreun motiv clar, așa i-a venit pe moment. Nu cred că i s-a părut cuiva din cei prezenți un capăt de țară.

Când se dădeau exemplu de situații în care soțul ar putea face sex cu o altă femeie (gen era în delegație cu colegii și s-au dus cu toții la prostituate), o doamna a spus că poate femeia este gravidă în luna a 8-a și nu poate face sex, iar soțul are și el nevoi. Ce să-i faci? I-a spus cineva că, dacă ea este aproape de naștere și soțul nu se poate abține de la sex, par a fi probleme mai mari acolo.

Prin comparație, majoritatea bărbaților prezenți acolo n-au spus “Really? Îmi place ce spui!“, ci au fost chiar împotriva ideii. Majoritatea bărbaților au spus că vor o relație exclusivă și bazată pe încredere și pe respect. Da, poate că uneori s-ar ivi ocazia unei aventuri de-o noapte (sau de 20 de minute cu totul) cu altcineva cu care nu se vor mai întâlni niciodată, dar din respect pentru soție sau prietenă nu vor da curs dorințelor carnale (îmi place expresia asta) sau invitației respective.

Sincer să fiu, mă așteptam să fie invers opiniile. Bărbații să fie cei mai permisivi în definiția înșelatului, nu femeile. Asta a fost uimirea mea personală.

În rest, cred ceea ce am spus și acolo când s-au dezbătut cele de mai sus mai în adâncime:

• treaba cu “niște sex casual din când în când nu se consideră înșelat” este o pantă pe care poți aluneca foarte ușor. Este ok cu aceeași persoană sau trebuie mereu alta? Cât de des este ok? Anual, la 4 luni, lunar? Unde tragi linia?
• de acolo este foarte ușor să se ajungă la “mă mut cu alta” sau la nefericire pentru că mereu te gândești dacă nu cumva o are pe cealaltă în minte, dacă e mai bună, dacă este mai sexy șamd.
• dacă unul dintre parteneri are nevoi nesatisfăcute, ar trebui întâi discutate acestea și văzut de ce și ce se poate face în interiorul cuplului. Terapia de cuplu ajută, la fel și un costum de asistentă medicală sexy, dacă asta este fantezia, sau pur și simplu câte o evadare periodică din locul pe care-l asociezi cu gătit, crescut copiii și dat cu aspiratorul.
• mulți cred că este normal ca o relație de durată să ajungă să fie o prietenie strânsă și un parteneriat adânc. Eu nu cred asta. Cred că ambii parteneri trebuie să întrețină tot ce i-a atras încă de la început la celălalt, inclusiv partea erotică. O carte precum Mating in Captivity a lui Esther Perel ajută.
• dincolo de toate, comunicarea și respectul pentru partener sunt cele mai importante. De acolo vine și încrederea reciprocă, un pilon la fel de crucial într-o relație. Mă refer la relații de durată și lucruri pe care le înțelegi pe la 30-35+, nu ce crezi la 23 de ani (no offense, young people!).

A mai fost amuzant și câți s-au arătat șocați de ideea că soțul sau soție ar putea avea acces la telefonul lor personal, dar asta este altă discuție, poate pentru alt articol.