State of nwradu – ediția de decembrie 2024

The nwradu is finally relaxing. Vinerea trecută, pe 20 decembrie, am reușit în sfârșit să ajung la zi, ca să zic așa. Ne-am mutat. Am strâns mormanul de scule după ce am terminat toate lucrările mari pe care le aveam de făcut. Am scris toate articolele restante din urmă, în general review-uri pentru produse testate deja de ceva vreme.

Simt că, în sfârșit, pot reintra în ritmul normal pe care vreau să-l iau.

(A doua zi după ce am scris acest articol am răcit rău. Durere de cap, de gât, zero energie etc.)

Ne-am mutat. A fost mult mai complicat decât credeam că va fi. Întâi pentru că avem acumulate prea multe lucruri și, oricât am încercat să triem la maxim din ele, tot s-au strâns zeci de cutii și pungi pe care le-am cărat treptat cu Matilda. Nu păreau multe inițial, dar apoi tot scoteam lucruri: veselă, scule, cărți, jucării, haine, tot felul de obiecte, gadgeturi și accesorii. Și chiar am triat cât de bine s-a putut din ele, dar tot au fost multe.

Apoi, am avut mult de muncă în chestiuni neașteptate. Montarea hotei a fost o operațiune de o săptămână pentru că tot apăreau probleme neașteptate din cauza unei lucrări prost executate, aveam nevoie de alte piese, alte soluții și tot așa.

Montarea mașinii de spălat vase a durat vreo 2 săptămâni. Spațiul de sub blat are adâncime 60 cm. Mașina are 56 cm, la care se adaugă încă vreo 2 cm frontul ei de lemn. Robinetul care iese din perete pentru ea… are mai mult de cei 2 cm rămași. Am modificat de două ori soluția de alimentare și evacuare cu apă până să ajungem la ceva acceptabil.

Și culmea, în cele din urmă te chinui cu probleme absolut ridicole pe care nu le-aș fi intuit, de exemplu cum să faci, atunci când bagi mașina în mobilă și deci nu mai poți umbla în spatele ei, cum faci ca furtunul de alimentare să nu treacă peste cel de scurgere, că altfel împreună au vreo 5 cm grosime în punctul de intersecție și nu se pot “aplatiza”.

Mult de muncă, mult spate rupt pe tot felul de nimicuri. Practic am învățat și treaba de instalator, am gândit și asamblat toată instalația vizibilă de apă formată din racorduri, teuri, robineți, adaptoare de la 1/2″ la 3/8″ șamd. Magazinele de bricolaje dau un fail. Toate sunt like “hey, do it yourself, este ușor!” și apoi te duci la raft și nu înțelegi ce este special la o piesă precum “robinet fluture cu olandez” sau cum să determini dacă robinetul care-ți iese din perete este de 1/2″ sau 3/4″. Dar na, le înveți treptat și, teoretic, următoarea dată știi deja ce ai de făcut.

Am demontat singur filtrul de apă din apartamentul celălalt, l-am golit, transportat, asamblat aici, montat cu robinet adaptor pentru ieșirea de furtun de 6 mm cu mufă rapidă. Am dat gaură pentru bateria sa în blat, am montat totul, am dat cu bandă de teflon. Din astea.

Orele trec foarte repede când faci asta. Nu este prima renovare prin care trec, dar în toate se întâmplă același lucru: rămâne foarte puțin timp pentru restul activităților, așa că blogul s-a dus undeva în categoria “vedem ce pot face între orele 21 și 24”, iar apoi leșinam de oboseală și dormeam buștean.

S-a terminat, însă, cu ce era mai greu. Mai am de făcut câteva lucrări mici (de montat o lampă în baie deasupra oglinzii, de pus un televizor pe perete etc), dar… mai încolo. Momentan refuz și să mă gândesc la astfel de lucruri.

Am eșuat lamentabil în a fi activ în comentarii. Din nou. În apărarea mea, a fost cel mai prost moment în care să-mi propun să revin în forță acolo. Planul era să scriu mai puțin și să folosesc timpul câștigat pentru a fi implicat imediat în comentarii. În realitate, blogul abia a fost la linia de plutire. Nu mi s-a întâmplat de mulți ani, dar s-a întâmplat în cele 30 de zile anterioare, ca să nu am nici un articol pregătit pentru ziua de mâine și să nu am nici știrile gata.

Nici nu mai promit că voi face altfel din acest moment înainte, că mi-e rușine să mai zic asta. Zic doar că voi încerca să mă organizez mai bine.

 

Ce-am mai făcut în rest? M-am enervat cu alegerile prezidențiale și parlamentare, desigur. Nu mă așteptam la surprizele turului 1. Am făcut un pas în spate după anularea turului 2 pentru că mi s-a părut că deja totul se transformă în angertainment alimentat de tot felul de declarații și scenarii care se schimbau zilnic, în timp ce mie mi se părea că acum este vremea ca unii să facă anchete și noi să vedem, după finalizarea lor, concluziile acestora.

Momentan, televiziunile și site-urile de știri doar îți spun constant cum X atacă pe Y, x și y schimbându-se în fiecare zi. Pentru X și Y este un joc politic uzual. Pentru cei care privesc astfel de știri, poate fi o sursă de stres și de “doomerism”.

Nu zic că ar trebui ignorat subiectul, chiar din contră. Zic doar că trebuie așteptat să se liniștească un pic apele înainte de a comenta pe subiect pentru că altfel părerea formată astăzi nu se mai potrivește deloc cu situația de mâine. Și văd uneori în jurul meu acest lucru, văd oameni care se consumă zilnic pe ce-au declarat diverși, pe zvonuri, pe știri tendențioase de la site-uri de ragebait șamd. Îmi doresc să avem cu toții sărbători liniștite, deși probabil că am avut și ani mai buni la acest capitol.

 

Au fost și părți bune în luna încheiată, desigur. Îmi place în noul apartament. Este mai spațios, camerele sunt mai deschise, mi-am făcut un coffee corner cum îmi doream cu noua râșniță, mi-am făcut două etajere în care am expus tot felul de obiecte preferate de-al mele, care înseamnă de fapt multe amintiri, și care probabil va fi un fundal pentru clipuri video.

Pisicile s-au adaptat neașteptat de repede față de mutarea lor anterioară. Le-am adus aici când totul era aproape gata și în prima zi au fost speriate. Dobby (pisica portocalie cu alb) a refuzat să iasă din rucsacul de transport pentru vreo 4 ore. A ieșit când a văzut-o pe Alice, atunci când a venit și ea acasă după grădiniță, și abia atunci Dobby probabil a înțeles că aici este casă, nu vreun cabinet veterinar. A doua zi deja amândoi motanii erau ca la ei acasă, explorând și suindu-se peste tot.

Apropo de mutare, știți ce s-a dovedit neașteptat de complicat? Să mut micile gadgeturi smart home, precum prize inteligente, camere, lumini Hue șamd. Dacă le schimbi rețeaua Wi-Fi (ceea ce am făcut, cea veche avea o parolă inutil de complicată), practic toate trebuie resetate și instalate de la zero. Conectivitatea directă la Wi-Fi, în loc de vreun hub Zigbee care să fie unicul produs ce trebuie de fapt reconfigurat, nu este mereu un avantaj.

Am primit zilele trecute un inel Samsung Galaxy Ring pentru testare. N-am mai avut de mult ocazia să testez ceva dintr-o categorie total nouă pentru mine. Review-ul meu va apărea cel mai probabil în ianuarie. Încă mai am de scris până atunci despre tableta Remarkable Pro.

Mi-am cumpărat ochelari Ray-Ban Meta. A fost ofertă bună de Black Friday pe site-ul oficial din Germania, i-am livrat la un prieten de acolo, iar de acolo până aici au venit rapid prin curier. M-au convins vlogurile lui Mariciu și fotografiile altui prieten că filmează neașteptat de bine. Nu cred că le voi face vreun review, nu sunt vreun produs nou, poate doar un photo dump cândva ca să vă arăt mostre foto-video.

 

Am și decorat, iar în acest an am făcut-o mult mai târziu decât de obicei. De obicei se întâmpla pe 5-7 decembrie. Acum s-a întâmplat pe 15 decembrie, după un tur de forță de terminat cu modificări prin casă pentru a nu avea bradul lângă un ciocan rotopercutor.

Au venit și părinții mei să ne ajute. Alice, de asemenea, s-a implicat cu adevărat pentru prima oară și abia am putut să o convingem să nu mai muta globuri din brad. A fost o zi excelentă cea în care am decorat și parcă am simțit și mai bine că am terminat cu adevărat lucrările mari din casă.

Nu prea am multe altele de spus despre ultimele 30 de zile. Eat. Work. Sleep. Repeat. Măcar am amânat depresia alegerilor până la primăvară.

Alice a avut însă o lună extraordinară. Bine, ignor faptul că a tușit destul de mult în această lună. A avut probabil o răceală foarte ușoară, pentru că nici măcar nu-i curgea nasul, dar a tușit mult la somn și, fiind prea mică, nu știe ce să facă la tuse din asta expectorantă, așa că de câte ori stă în pat la orizontală îi vine și să tușească. Cel mai bun leac s-a dovedit câte o linguriță de miere.

O premieră în această lună a fost că, într-o zi, s-a culcat complet singură la prânz. Am întrebat-o eu dacă nu vrea să se culce ea singură, că așa fac fetițele mari. A zis că da. A intrat la ea în cameră, și-a luat vreo 5 plușuri în pat, a închis ușa și a adormit.

După aceea n-a mai vrut să repete asta, probabil pentru că este mai mișto când te adorm mami sau tati, dar a fost inclusiv ea mândră că a făcut-o singură în acea zi. Cred, însă, că vor mai fi astfel de zile.

Devine tot mai autonomă și o văd cum gândește în fire logice mai complexe. Spune mai clar ce face acum și ce va face după aceea, se duce singură să-și ia una-alta din casă, inventează jocuri. Într-o seară am pictat cred că 30 de minute împreună, eu, Matilda și cu Alice, pe o carte din aceea de copii pe care pictezi cu o pensulă cu apă, iar apa activează ea diverse culori din pagină. A fost neașteptat de relaxant să pictez pe figurinele de acolo și Alice a fost foarte încântată să facă asta cu noi.

Momentul culminant al lunii a fost serbarea organizată de grădiniță, unde am putut și noi să participăm ca spectatori pentru prima oară. S-a repetat mult pentru această serbare. Noi n-am întrebat-o niciodată pe Alice exact ce va fi, pentru că voiam să fim surprinși, dar Alice venea acasă și mai recita ea câte un colind, câte o poezie, un “Moș Crăciun cu plete dalbe, aduce căței și pisici” și altele.

Serbarea a avut loc la Școala de Arte nr 5, într-o sală mai mare și frumos decorată. Am mers acolo dimineață și am predat-o pe Alice pentru pregătire. Copiii au apărut apoi pe scenă îmbrăcați toți în haine albe și cu coronițe, a recitat fiecare câte ceva, au dansat, au avut și program în engleză, a venit Moș Crăciun și fiecare a primit câte un cadou simbolic și apoi ne-am făcut cu toții fotografii.

A decurs totul neașteptat de bine. Eu credeam că Alice sau alți copii se vor speria de atâția părinți în fața lor, vor fugi în brațele lor și nu vor mai reveni pe scenă. Copiii s-au comportat însă cu toții perfect și s-a dovedit că eram eu un Debbie Downer.

Totul a durat 45 de minute și probabil 1.200 de fotografii. A fost magic. Este ceva magic să-ți vezi fetița de nici un metru înălțime, cu părul ei blond auriu și îmbrăcată ca o prințesă, dansând după cum simte ea muzica, aplaudând apoi entuziasmată și bucurându-se cu ceilalți copii din jur că au cântat cu toții ceva.

Alice s-a adaptat bine la mutarea în noul apartament. Îl știa oricum, că a fost pe aici cu noi când mai renovam una-alta. Îi place camera ei, care este mai frumos decorată acum decât cea veche. Avem și noi un pat mai mare pentru situațiile în care noaptea vrea cu noi în pat, ceea ce se mai întâmplă uneori.

Pentru perioada următoare vrem să o implicăm și mai mult în treburile casei. Îi place mult să ajute. Într-o zi a fost foarte mândră că mi-a ținut lanterna în timp ce eu reparam ceva și a doua zi s-a întristat când i-am zis că nu mai avem la ce să folosim lanterna în acel moment, încât a trebuit să “fake repar” ceva ca să mai stea ea cu lanterna și să mă ajute.

Vrem, deci, să o implicăm și mai mult în ce mai facem pe acasă. Să bată ea ouăle pentru omletă, să pună și ea la loc diverse lucruri când facem curat etc. Ea să scoată hainele din mașina de spălat, noi să le transportăm la uscător. Îi place să ajute și genul acesta de activitate este foarte benefică pentru dezvoltarea copiilor.

Matilda este mai ocupată ca niciodată. M-a ajutat cum a putut la renovare, dar are zilele blocate cu calluri. Are mult de muncă în perioada aceasta, ceva cu organizarea pentru MWC și strategia de acolo. Anul acesta va participa ea la MWC, nu eu, o idee care mi se pare amuzantă având în vedere câți ani la rând am fost eu cel care s-a dus în Barcelona la târg.

 

S-a terminat sezonul de Formula 1. M-am uitat cu plăcere și emoție la ultima cursă și m-am bucurat pentru McLaren.

Nu cred că am văzut vreun film sau serial remarcabil. Au curs vreo trei filme de Crăciun pe fundal zilele acestea. Nu țin minte însă nici un alt titlu pentru că n-am avut timp de privit ceva cu atenție. Cred că trebuie să apară sezonul 2 din Squid Game, dar nu știu dacă este cel mai potrivit titlu pentru perioada de sărbători.

M-am relaxat uneori cu Farming Simulator, dar în total puține ore. Mi-ar plăcea să joc noul Indiana Jones, pare genul meu de jos, dar până acum n-am apucat.

Luna trecută n-am avut timp nici să fac articolul uzual despre delicatese și restaurante încercate, articol care vine după state of nwradu și bursă of nwradu (nume de cod intern). Luna aceasta ar putea fi deci un articol uriaș care centralizează și mai multe informații de acest tip.

N-am filmat nici un clip nou de la început de noiembrie. Again, lipsă de timp. Teoretic urmează pe blog niște retrospective ale acestui an (best tech, best gadgets, cele mai mari eșecuri ale acestui an în tehnologie) și mă gândesc să le fac și pe video, Doug Demuro style, cu laptopul în brațe pe canapea.

Am apucat într-o zi să filmez 5 minute pentru Technolust și retrospectiva lor de final de an și mă bucur că am făcut-o. Le-a ieșit un clip foarte mare, cu aproape toți jurnaliștii și bloggerii și vloggerii din acest domeniu și mi-a plăcut să descopăr cum gândesc și alții și în special cum AI-ul și Vision Pro au fost răspunsuri aproape universale la întrebarea 4.

Singurul lucru care-i lipsește clipului este o numărătoare a telefoanelor nominalizate de participanți (bine, unii au zis câte cinci…), ca să vedem câte voturi s-au strâns pentru fiecare la best phone și best budget.

Am observat că Mihai Ghiduc are glob de Crăciun cu un stormtrooper făcut ca un înger. Sau invers. Nice!

Am fost la târgurile de Crăciun. N-am avut multe de făcut pe acolo. Rămân ca amintiri plăcute încântarea lui Alice de a se da cu Matilda într-un carusel.

Sper că perioada sărbătorilor va aduce același gen de amintiri plăcute și relaxare. De obicei trece repede și apoi urmează iureșul legat de Revelion și dintr-o dată este din nou ianuarie și ești înapoi la muncă. Sper ca sărbătorile de iarnă să vină cu odihnă adevărată, cu o încărcare reală a bateriilor și liniște interioară și reașezarea pe un flux ceva mai simplu și mai cunoscut al vieții pentru că, realist vorbind, ultimele două luni au fost foarte stresante.

Nimic cu adevărat crucial, nu vreo problemă mare, ci doar foarte multe treburi mici care m-au făcut să mă simt că se trage de mine din zeci de direcții și că ziua nu are suficient de multe ore pentru cât de multe probleme am de rezolvat și cărora li se adaugă constant unele noi. Probabil știți genul acela de perioadă. Simt și că încep să aberez mai mult decât uzual, așa că închei aici. Vă doresc o lună excelentă!

(Cu 2.700 de cuvinte scrise, ar putea fi cel mai lung state of nwradu de până acum!)