Istoria Siriei pe scurt și cum a apărut o dictatură ereditară de 50 de ani

Am citit ieri pe scurt istoria Siriei. Știam deja în mare ce s-a întâmplat acolo: țara a fost pentru mai multe secole parte din Imperiul Otoman, ca multe altele din Orientul Mijlociu, iar după Primul Război Mondial francezii și britanicii au trasat oarecum aleator granițe pe acolo și au încercat să administreze o zonă în care populația era foarte diferită.

Siria și-a declarat independența abia după al doilea război mondial, în 1946. Britanicii și francezii s-au retras pe fugă și în urma lor a rămas un haos tribal.

Aceleași mișcări sociale și lupte între diversele populații din zonă precum cele din Israel au avut loc și în Siria. Au urmat mai multe lovituri de stat, regimul de la conducere schimbându-se aproape în fiecare an.

Înfrângerea în războiul cu Israel a făcut ca un regim militar să ajungă la putere, iar în 1956, după criza Canalului Suez, Siria a semnat un tratat cu URSS și s-a apropiat de ruși, o relație care a ținut până zilele trecute. Acum rușii se roagă de Turcia să le evacueze trupele rămase în Siria pentru a nu fi capturate de rebelii care tocmai au cucerit țara și au dat jos o dictatură ereditară cu mai mult de 50 de ani vechime.

Revenind la istoria statului, în 1958 Siria și Egipt au vrut chiar să se unească, dar o nouă lovitură de stat în 1961 a anulat aceste planuri. Între aceste facțiuni politice dintr-un stat sirian puternic divizat a crescut puterea partidului Ba’ath (sau Baas, cum i se zice uneori), care în 1963 a preluat puterea în statul vecin Irak (tot lovitură de stat, desigur). Partidul fusese înființat în 1944 și avea ca scop declarat crearea unui stat pentru toți arabii, ceea ce i-a atras treptat tot mai mulți susținători.

Aproape simultan cu lovitura de stat din Irak, partidul Ba’ath a luat puterea și în Siria, pe 8 martie 1963. Partidul acesta a transformat Siria practic într-o dictatură, devenind singurul partid din țară.

Loviturile de stat nu s-au terminat aici pentru că au început scandalurile în interiorul partidului. Două noi lovituri de stat au avut loc în 1966 și 1970. La aceasta din urmă, puterea a fost luată de Hafiz Al-Assad, pe atunci ministrul Apărării. Ce a urmat este deja istorie.

Și prin istorie mă refer că a urmat o dictatură totalitară ca la carte, cu suprimarea unor libertăți, poliție secretă care înăbușea orice idee de revoltă a populației, cultul personalității liderului Al-Assad și pușcării în care au dispărut mii de prizonieri politici.

În 1982 are loc masacrul din Hama, unde o revoltă a fost suprimată de armata lui Al-Assad prin bombardarea orașului, distrugerea semnificativă a acestuia și moartea a între 10.000 și 40.000 de oameni, în funcție de sursa pe care o citești.

Hafiz Al-Assad moare în 2000. Îi urmează la putere fiul său, Bashar Al-Assad, care a fost ales din postura de unic candidat în alegerile de formă ce au avut loc atunci.

Ca în telenovele, noul dictator a avut un frate mai mare, care ar fi trebuit să moștenească “tronul” Siriei. Acesta a murit însă în 1994, pe când conducea mașina sa cu 240 km/h, pe ceață, în drumul spre aeroportul din Damasc unde îl aștepta un avion privat pentru a plecat la schi în Alpi. S-a înfipt cu mașina în ceva. Ceilalți doi ocupanți au scăpat cu viață.

În 2010 începe, din Tunisia, ceea ce s-a numit Primăvara Arabă, o serie de proteste anti-corupție și pro-modernizare. În Siria, a devenit un război civil în care rebelii au cucerit o parte din țară, înainte de a pierde teritoriu în față armatei siriene loială lui Al-Assad și a trupelor și aviației rusești venite să-l ajute.

Sute de mii de oameni, majoritatea civili, au murit în războiul civil. Milioane alții au devenit refugiați, un val mare venind în Europa. ISIS și alte organizații teroriste au prins teren fertil și au crescut în influență și putere și au urmat atentate teroriste în toată lumea.

În 2021, fotografia de mai jos a câștigat premiul mare la Siena Photo Awards. Se numește The Hardships of Life. Îl arată pe un bărbat care și-a pierdut piciorul drept în Siria, când o bombă a lovit piața în care se afla. Acesta se joacă cu fiul său, pe care îl ține în brațe. Copilul s-a născut fără mâini și fără picioare. A fost efectul medicamentelor pe care mama sa a fost nevoită să le ia pentru a supraviețui după un atac cu arme chimice întreprins de regimul sirian.

2024

În mod total neașteptat, rebelii sirieni au cucerit țara în doar două săptămâni, iar Al-Assad a fugit în Rusia.

Pe 27 noiembrie, rebelii au cucerit câteva sate din jurul orașului Alep. Pe 30 noiembrie, orașul cade, fiind recucerit de rebeli după ce fuseseră înfrânți acolo în 2016.

Pe 5 decembrie, rebelii cuceresc Hama, oraș simbolic pentru lupta împotriva lui Al-Assad, iar pe 6 decembrie intră în Daraa, unde a început în 2011 revolta. Homs cade a doua zi.

Pe 8 decembrie, rebelii intră în Damasc. Al-Assad fuge cu un avion. Ultimele știri îl dau prezent în Rusia.

Regimul Al-Assad a căzut astfel după 54 de ani. După socoteala mea, era una dintre cele trei dictaturi ereditare. Sunt multe dictaturi în lume, dar unele au lideri care se ridică din partidul de la putere, altele schimbă liderul printr-o lovitură de palat. Al-Assad a reușit să dea țara fiului său. În aceeași situație mai sunt Coreea de Nord și Turkmenistan, unde tranziția de putere a avut loc în 2022 către fiul fostului președinte.

ASTĂZI

Să nu vă închipuiți că în Siria a fost un fel de Star Wars în care Alianța Rebelă bine intenționată a doborât Imperiul rău.

Liderul rebelilor sirieni, cel care conduce acum țara, este considerat terorist de către SUA și există chiar o recompensă de 10 milioane de dolari pentru capturarea acestuia, fiind un fost locotenent al lui Abu Bakr Al-Bagdadi din ISIS. În tinerețea sa, a luptat împotriva americanilor în Irak, a stat într-o pușcărie americană și apoi a ajuns în Siria, unde a început lupta împotriva lui Bashar Al-Assad.

Israelul a bombardat recent mai multe nave de război siriene aflate în port, distrugând ceea ce mai rămânea din flota respectivă. Israelienii spun că au mai bombardat și depozite de arme chimice și rachete, pentru a nu cădea în mâinile dușmanilor.

Unele surse spun însă că trupe israelieni ar fi intrat în Siria dincolo de linia de demarcație și au ajuns până în apropierea capitalei. Țările din jur acuză Israelul că fură teritoriu profitând de situația de acolo.

Rusia caută să-și evacueze soldații prin Turcia.  Analiștii spun că înfrângerea lui Al-Assad este o lovitură puternică pentru Putin, care a vrut să arate, ajutând Siria, că Rusia este o putere mondială ce își poate ajuta oricând aliații.

Reporterii CNN au intrat în Siria aproape a doua zi după căderea Damascului. Deja circulă imagini cu colecția de mașini a lui Al-Assad, care includea Ferrari F50 și alte modele rare. Ca la orice dictator, acum se va vedea luxul în care trăia, în contrast cu restul populației.

Populația a luat cu asalt penitenciarul Saydnaya, căutându-și apropiații arestați și duși acolo de dictatori. Atât de mulți sirieni s-au dus să caute informații despre cei dispăruți încât drumul s-a blocat de mașini, iar mii de oameni au mers pe jos până la închisoare.

Conform Amnesty International, peste 13.000 de prizonieri au fost executați acolo între 2011 și 2015.  Putin, însă, este o gazdă primitoare pentru astfel de dictatori, probabil a scos vodca cea bună pentru Al-Assad.

Ce va face noul regim din Siria încă nu știm. Țara are peste 20 de milioane de locuitori și este puternic divizată, iar trupe străine sunt prezente pe teritoriul ei. Poate vor avea în sfârșit parte de pace. M-ar bucura să nu înlocuiască un regim dictatorial cu altul.