►► Ofertele continuă la: eMAG・Fashion Days・Finestore・PC Garage・Flip・Secom・Altex. 📺YouTube: youtube.com/NwraduBlog ◄◄
« eMAG vinde Tazz către Wolt, companie finlandeză deținută de DoorDash
Trei motive pentru care Robotaxi-ul Tesla mi se pare impractic »
Am crezut până acum că imaginea celor două boostere ale Falcon Heavy, aterizând simultan înapoi pe sol la câteva sute de metri distanță unul de altul, revenind din spațiu, nu va putea fi depășită decât de o nouă aselenizare sau misiune spre Marte.
M-am înșelat. Ieri, SpaceX a lansat pentru 5-a oară Starship, marea lor rachetă, pusă în vârful unui booster numit Super Heavy. Misiunea a fost un succes total. La întoarcere, boosterul n-a mai aterizat pe sol, ci a fost prins în aer de brațele unui turn numit Mechazilla. A fost cel mai uimitor exemplu de inginerie spațială văzut până acum.
Ca să fie clare proporțiile despre care vorbim, Starship, bucata din vârf cu care Musk speră să ajungă și pe Lună și la Marte cândva, are 50 de metri lungime și cântărește sute de tone, iar boosterul Super Heavy are 71 de metri lungime și 9 metri în diametru.
Boosterul a dus racheta principală spre orbită, unde a aprins propriile motoare. Boosterul s-a întors apoi la sol, căzând liber de pe la 100 de kilometri altitudine. Cădea cu 4.000 km/h când mai avea 15 kilometri până la sol, dar atmosfera l-a încetinit. Avea în jur de 1.200 km/h la un kilometri deasupra solului.
Imaginați-vă o clădire căzând cu 1.200 km/h. Una cam cât clădirea TVR sau cât turnul Bancorex sau cât clădirile din fața Romexpo, care au o înălțime similară cu Super Heavy.
Boosterul are 33 de motoare. A aprins 13 din ele când mai avea un kilometru până la sol. În doar câteva secunde, viteza i-a scăzut la 200 km/h, iar apoi a păstrat doar 3 motoare aprins pentru direcționare precisă.
N-a aterizat la sol pe vreo țintă de 50-100 de metri în diametru. A aterizat paralel cu turnul său de lansare, unde avea o toleranță de vreo 10 metri. În timp ce trecea pe lângă turn, două brațe ale acestuia s-au închis în jurul rachetei, care părea de fapt că bagă forjă în motoare pentru a levita în aer lângă turn în așteptarea manevrei.
Sunt sigur că la cel mai înalt nivel din China sau India și-au băgat cu toții unghia în gât de oftică realizând cât de avansați sunt cei de la SpaceX, o companie privată, față de ei.
Racheta Starship și-a continuat misiunea pe orbită, apoi a făcut o aterizare controlată undeva în Oceanul Indian. Nu era planificată o recuperare. Camerele video de pe ea au transmis imagini până în momentul impactului cu apa și al culcării pe burtă a rachetei, care apoi pare că a explodat în apă. Amerizarea a fost totuși atât de precisă încât un vapor al SpaceX părea că se află la distanță foarte mică, transmițând imagini live.
Puteți vedea misiunea în transmisiunea originală SpaceX aici sau retransmisă de alte canale pe YouTube. De la lansare și până la revenirea la turn durează vreo 6 minute totul.
« eMAG vinde Tazz către Wolt, companie finlandeză deținută de DoorDash
Trei motive pentru care Robotaxi-ul Tesla mi se pare impractic »
Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.
Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri
Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.
18 comentarii
14/10/2024 la 3:59 PM
N-am nicio altă părere pe subiect, în afara faptului că probabil am asistat la un moment crucial în istoria călătoriilor spațiale, moment care va fi studiat în viitor în universități.
Comic însă mi se pare avalanșa de peste suta de mesaje la articolul anterior, unde milogii se întrec pt o tastatură pomană, versus lipsa de mesaje aici. Asta e, tată, ăștia sunt asta putem, ăia mai au nițel și trimit oameni pe Marte, româneii se bucură la o tastatură mokka :))
Ion(Citează)
14/10/2024 la 4:49 PM
Stai liniștit, că nu-i vorba doar de „românei”. S-au ridicat suficiente canale de You Tube, nu prin conținut de calitate ci prin diverse acțiuni de genul ăsta, mai mult sau mai puțin regizate.
Peredhil(Citează)
14/10/2024 la 11:05 PM
Ce e moka și lui Dumnezeu îi place … rocket science … mai răruț pe la noi prin bătătură.
Cică atunci când au aterizat americanii pe Lună și se pregateau să înfigă steagul au dat de badea Ion. Intrigați au întrebat: cu ce ai venit, bade ? Răspunsul fu … cu brânză!!!
HM(Citează)
14/10/2024 la 4:22 PM
Am stat și eu cu gura căscată să văd cum e prins boosterul cu brațele alea.
Apoi m-am uitat juma de oră la flapsurile rachetei. Păcat că a amerizat pe întuneric.
Adrian(Citează)
14/10/2024 la 11:40 PM
Interesant tare a fost ”baletul” propulsorului pentru centrare între brațe și reducerea lină a vitezei pînă s-a sprijinit pe ”urechi” ca să nu dea șoc în brațele de prindere, nu ca balans artistic în sine ci ca performanță de senzori și software.
Marinel(Citează)
15/10/2024 la 10:00 AM
@Marinel: senzorii si SW pentru aterizarea controlata nu mi se mai pare cine stie ce, de cand exista drone autonome, spectacol cu mii de drone sincronizate, vehicule autonome etc. Adica senzorii si SW au acelasi principiu, socul meu relativ la tehnologia asta a fost acum cativa ani. Insa, ce mi se pare cu adevarat remarcabil aici este partea mecanica, fizica: sa inghesui 33 de motoare, care au o putere fenomenala ca sa ridice sute de tone, generand mii de grade, ma fac sa ma intreb ce materiale, cum asigura mobilitatea lor, astfel incat sa balanseze colosul ala (la drone e mult mai simplu, ai motoarele in extremitatile planului dominant; aici, motoarele trebuie sa echilibreze un alt plan dominant (vertical), ele fiind dispuse pe orizontala, pe o arie relativ inghesuita). Nu mai zic ca la drone, motoarele fiind electrice, au viteza de reactie mult mai rapida decat motoarele termice (cuplul e instant), in fine, clar nu e ceva imposibil dar acolo cred ca este marea realizare, de fapt.
Octav(Citează)
14/10/2024 la 6:07 PM
Consider ca trăim niște vremuri în care lumea poate să pulseze bani în cercetare în acest domeniu, și nu numai. Cred ca am trecut de perioada Războiului Rece și celui din Vietnam, și acum este șansa de a baga cat mai mulți bani în cercetare aer-spațială și medicala(poate ii dăm de cap și cancerului). Din păcate totuși pare ca ne îndreptam totuși din nou către un nou conflict la scară mare. Sper totuși să întârzie cat mai mult pentru a permite omenirii să facă noi descoperiri spectaculoase. De ce să cumpărăm armament de trilioane de dolari și să consumăm resursele planetei noastre, în loc să ne focusăm energia și resursele pt cauze ca cel din articol…
Dan(Citează)
14/10/2024 la 6:35 PM
Din “fericire” datorita celor 2 razboaie mondiale au fost facuti multi pasi inainte in domeniul tehnologiei. Pur si simplu intr un conflict la scara mare se arunca cu bani in cercetare, dezvoltare, etc.
Alin(Citează)
14/10/2024 la 6:46 PM
„ De ce să cumpărăm armament de trilioane de dolari și să consumăm resursele planetei noastre, în loc să ne focusăm energia și resursele pt cauze ca cel din articol”
Pentru că nu trăim într-o lume ideală. Nu poți în Occident să ignori dezvoltarea armamentului, unilateral, în timp ce aștepți să ți se suie în cap state gen Axa Rusia-Iran-China-Coreea de Nord. Da, indiferent de cât de bine tratăm Pământul, pe termen lung explorarea spațială este singura șansă de supraviețuire a omenirii. Doar că nu vom prinde în timpul vieții noastre (și probabil nici următoarele câteva generații) un efort sincronizat, la scară planetară, în acest sens.
Peredhil(Citează)
14/10/2024 la 8:53 PM
Da-mi voie sa te contrazic: nu ne aflam deloc pe cale catre un razboi mondial. Nu in 25 de ani. Nu daca Vestul nu decade/nu devine decadent.
CATA VREME Vestul este mai puternic, nu va fi atacat, fiindca nu exista nimic de castigat. Daca stii ca nu il poti bate, de ce ai ataca?
Trebuie ca Vestul sa transmita semnale de slabiciune repetate, o perioada indelungata, pentru ca sa se ajunga la al treilea razboi mondial.
mac gregor(Citează)
14/10/2024 la 6:39 PM
“o companie private” dar al carui client principal este Nasa (fara a mai vorbii despre contracte militare sau alte agentii de stat), so banii nu sunt chiar atat de privati pe cat pare.
stefan(Citează)
15/10/2024 la 12:09 PM
nasa cheltuie muuuuult mai putin din banii publici folosind o tehnologie mai ieftina si mai eficienta. oamenii s-au prins ca e mai sanatos sa lasi privatii sa inoveze pt ca o sa faca mai bine ca statul. so, ce e gresit aici?
Ender(Citează)
14/10/2024 la 8:52 PM
S-a făcut “engagement” ca lumea cu două mizerii de produse, cu care fi-miu ar arunca după mine dacă le-ar primi.
Admirabilă realizare a SpaceX și de altfel tot grupul Tesla – intr-un fel sau altul – livrează nene. Întrebarea mea este ce entitate privată îi va mai prinde pe ăștia din urmă, astfel încât să existe competiție și reglementare …
Foorysh(Citează)
14/10/2024 la 9:18 PM
Eu nu inteleg care este marele avantaj al “prinderii” boosterului pe turn vs aterizarea la punct fix undeva lângă.
Vijan(Citează)
14/10/2024 la 11:45 PM
Probabil timpul de fabricație al altuia, că banii n-ar fi o problemă, dar au spus că se reduc mult și costurile, riscurile de stricăciuni fiind mai mici, fără greutatea suplimentară a ”picioarelor”. Chiar degeaba nu cred că este…
Știi zicala ”spălată și e ca nouă.”
Marinel(Citează)
15/10/2024 la 2:32 AM
Știam că merge la parașute sau parapante, n-aveam idee că se aplică și la rachete.
Peredhil(Citează)
15/10/2024 la 8:13 AM
Si noi ne chinuim sa facem un pod peste o apa curgatoare…
Bogdan Cornel(Citează)
15/10/2024 la 12:12 PM
initial cand am vazut live povestea, nu aveam si sunet ca probabil era mai usor sa ma prind, am crezut ca va ateriza ca falcoanele pe o pista. am ramas blocat cand mi-am dat seama ca astia chiar au reusit sa faca nebunia de care se vorbea mai demult, cu prinderea booster-ului. bestiala faza, geniali oamenii!
Ender(Citează)