State of nwradu – ediția de septembrie 2024

The nwradu had a very busy month. Am făcut de toate în această lună și evoluția a fost de la relaxat și odihnit pe final de august la obosit și mereu contra-cronometru în prezent, dar așa este viața. Chiar cred că am făcut de toate în această lună.

Folosesc acest moment pentru a mulțumi tuturor celor care îmi spun (tot mai mulți, de la o vreme) că așteaptă cu interes acest articol lunar. Mă bucur că vă place. A pornit cândva aproape ca un rant. A continuat prin a vorbi despre mine la persoana a treia și în engleză. Mi se pare blogging în adevărata definiție a termenului.

Aș vrea chiar să încurajez orice creator de conținut să-și facă un fel de “state of” lunar. Mulți probabil ar spune “cui i-ar păsa? Oamenii intră pe canalul sau site-ul meu pentru alt tip de material”, dar eu cred că ar fi util. Eu unul aș fi interesat de ce se mai întâmplă în viața personală a unor creatori de conținut pe care-i urmăresc.

Înapoi la septembrie. Pentru noi este o lună foarte specială deoarece acum este ziua de naștere a lui Alice. A împlinit 3 ani și da, confirm ceea ce spun mulți părinți, timpul trece foarte repede. Nu ne-a venit să credem că au trecut 3 ani de la marea sperietură cu covidul fals, de la momentul când am asistat la naștere și apoi vizita cu baloane și prima oară când am luat-o în brațe.

Am trecut de la acest moment în care Alice avea doar o zi de la naștere:

La fetiță veselă și curioasă de astăzi:

Mai sus este fotografiată în tricoul cu Vader pe care i l-am luat eu pentru că se știe că Vader era un om foarte bun cu copiii.

Și aniversarea de acum a fost cea mai frumoasă pentru că a fost prima la care Alice a înțeles ce este o zi de naștere și s-a bucurat de orice ocazie în care am sărbătorit-o. A avut mai multe “petreceri”, a fost una la rudele de la Iași când i-am cântat LMA la masa în familie, alta în concediu cu bunicii ei, alta aici cu ceilalți bunici, încă una la grădiniță cu copiii cu care stă în fiecare zi.

A fost încântată de fiecare ocazie, a suflat cu plăcere în lumânare atunci când am avut una, a făcut ochii mari când a auzit că avem o prăjitură pentru ea sau că primește un cadou. Btw, la grădiniță e combinație bună. Acolo unde o ducem noi ne costă 200 de lei ca să facă ei acolo un tort child-friendly și vine și o animatoare îmbrăcată în Minnie sau Elsa și se joacă și cântă cu copiii, își fac fotografii și cântă și se joacă și fac baloane și apoi dorm toți pe rupte.

Cronologic vorbind, pe final de august am stat mai chill. Am mers la o nuntă în ultimul weekend al lunii, pe malul apei la Phoenix Cernica, așa că a fost un final plăcut al verii.

În primele zile din septembrie am plecat la Iași, în pelerinajul nostru uzual bi-anual către bunicii Matildei, care sunt de lângă Iași. A avut loc și un botez acolo (un verișor de gradul doi pentru Alice) la skybar-ul Sofia din Hotelul Internațional, care s-a dovedit un restaurant excelent și cu serviciu bun și cu priveliște de nota 10 spre Palatul Culturii.

Eu am avut ocazia să fac și alte lucruri uzuale pentru o vizită la Iași, adică să merg la o cafea la Gist și apoi să stau 30 de minute în coloană la intrarea în Podu Iloaiei, unde două benzi devin una și se formează coloane de kilometri lungime.

Am vrut și să mănânc un burger la un fel de food truck/chioșc din grădina Palas Mall, acolo aproape de gazonul palatului, dar omul de la ghișeu mi-a spus să iau loc la o masă, că vine să-mi ia comanda, și după 15 minute tot nu venise. Nu am mai putut aștepta, mă grăbeam spre ambuteiajul de la Podu, dar poate data viitoare.

Am revenit în București pentru două zile, apoi am plecat într-un weekend prelungit la bulgari, tot la Reina del Mar. Eram de mult vorbiți să mergem acolo în septembrie cu un finuț de-al nostru, ceea ce am și făcut, laolaltă cu bunici.

Avantajul când mergi în septembrie este că e mai ieftin și nu e nimeni în vamă și am trecut fără să așteptăm și pe podul de la Ruse. Dezavantajul este că jumătate din restaurantele hotelului erau închise, iar numărul oaspeților era mult mai mic decât de obicei, dar… n-a fost un dezavantaj real. Vremea a ținut cu noi, în sensul că am avut 4 zile soare și o zi de ploaie/nori, dar ne-am făcut doza de plajă și, mai important, copiii s-au jucat de le-a ieșit pe nas.

Dacă o pui pe Alice lângă alt copil, obții un soi de perpetuum mobile al jocului. Păreau că nu mai obosesc săpând în nisip, alergând de valuri la malul mării și bălăcindu-se în piscina de copii. Alice a prins și mai mult curaj prin puterea exemplului și a intrat în brațele mele în mare și în general am fost foarte încântați de cum s-a distrat pe acolo.

Ne-am întors din Bulgaria pe 16 septembrie. Pe 17 septembrie a fost ziua lui Alice. În timp ce ea era la grădiniță, noi …ăăă… am cumpărat un apartament. Este mai mare și ne vom muta noi în el. Am semnat chiar în acea zi contractul.

S-a întâmplat relativ repede totul, în decurs de o lună. Ne uitam de mult după o casă sau apartament mai mare și acesta ne-a plăcut imediat ce l-am vizitat. Este luat cu credit, dar un credit imobiliar s-a aprobat mai repede decât mă așteptam, cel puțin odată ce am ajuns la o bancă cu oameni profesioniști.

Am fost întâi la o altă bancă unde n-au știut să-mi calculeze venitul lunar și a trebuit, la propriu, să le spun cum să interpreteze un registru de încasări și plăți și, după un prim refuz, o săptămână mai târziu ne-au zis “ai dreptate, te-am aprobat”. O să povestesc mai pe larg în curând.

 

Anyway, acum avem un credit pe care-l voi plăti până când ies la pensie! Yey! Apartamentul nou este însă mai mare și are și o terasă și curte comună. O să filmez un tur imediat ce primim cheile lui. Momentan suntem la etapa în care proprietarii îl eliberează.

Partea negativă la tot acest demers este că am rămas fără toate economiile noastre. Am lichidat acțiunile, am scos banii puși în fonduri de investiții, mi-am vândut și al doilea rinichi, am prestat pe OnlyFans… în fine, tot ce puteam da am dat acolo, plus ce-a mai dat banca. Ediția din această lună a articolului despre bursă și investiții va fi mai scurtă.

Și apoi practic am revenit full-time la muncă, dacă pot spune așa. Dintr-o dată au reînceput evenimentele și lansările de produse. Am scris sau trebuie să duc la final 5 review-uri în 2 săptămâni. Am filmat noul iPhone 16 Pro, acum trebuie montat. Am fost la două lansări de produse care încă sunt sub NDA.

În primele zile din octombrie plec la o altă lansare. De obicei refuz cam orice deplasare de când s-a născut Alice, dar aceasta va fi la un produs interesant. Până atunci, muncă muncă muncă, plus niște cărat de mobilă și haine și ce mai presupune un mutat.

 

Alice a căpătat de ziua ei și o răceală, dar subțirică. Fără febră, doar i-a curs nasul, iar după două zile i-a trecut și asta. Acum este în etapa de tuse remanentă și trebuie oricum să-i dăm câteva zile de tratament pentru urechi. E ok.

Cum spuneam, a împlinit 3 ani. A început oficial grădinița în septembrie, are zilnic cursuri de engleză și de două ori pe săptămână ceva numit multisport, unde îmi închipui că doar aleargă brownian prin curte. Începe în curând și un curs de dans la grădiniță, care cred că-i va plăcea mult. Cei de la grădiniță ne-au spus la o ședință cu părinții ținută chiar ieri că vor să organizeze și o tabără de schi la iarnă. Ar putea fi inedit pentru ea.

S-a simțit excelent și la botezul de la Iași. Credeam că se va speria de numărul mare de oameni și de muzica de acolo, dar a găsit o păpușă de mari dimensiuni și s-a juca cu ea, iar apoi a dansat toată seara și inclusiv cred că a participat la toate horele puse în practică până la momentul plecării.

(Am vrut să-i cumpărăm noi, ulterior, o păpușă ca aceea, dar apoi am aflat cât costă un Lilliputiens de un metru și este mai ieftin să faci încă un copil.)

Când am plecat de acolo, doar doi noi, mi-a spus pe drumul spre casă că noaptea este mereu senin pentru că norii se duc și ei la culcare. În altă zi, la noi acasă, mi-a spus că se teme de lăsarea serii și am luat-o în balcon și i-am arătat blocurile după care se duce Soarele să facă nani, motiv pentru care nu-l mai vedem noi și este deci mai întuneric. De atunci, seara zice că Soarele face nani după bloc.

Tot nu reușesc să o conving să dea la pedale. Cred că trebuie o tricicletă mai mare sau poate o bicicletă cu roți ajutătoare. Momentan are un soi de balancing bike care e tricicletă, dar este prea mică pentru ea și deja lovește roțile din spate cu picioarele atunci când dă din ele. Pot să-i montez pedale pe roata din față, dar nu vrea să le folosească. A înțeles ce trebuie să facă, dar nu-i place efortul sau este prea mare.

Cred că pe la grădiniță a văzut pe cineva fumând probabil un dispozitiv din acela electronic. Mi-a dat într-o zi o clamă de-a ei și mi-a zis să o bag un pic în gură, apoi să o scot și să suflu aer în sus printre buze. Am făcut asta și gestul seamănă perfect cu cel de fumat un glo sau cum se cheamă alea. Mi s-a părut amuzant.

Se vede clar evoluția ei mintală din ultimele luni. Vorbește fraze mai complexe, pune întrebări mai bune și, mai important pentru noi, începe să se joace singură tot mai mult, să-și imagineze jocuri cu păpuși sau setul de ceai și alte jucării. Face pe mămica pentru maimuțoii ei.

Am observat cu amuzament că atunci, când se joacă cu păpușile, acestea fac două lucruri: plâng sau vomită, iar Alice are grijă de ele. La un moment dat mergea cu o păpușă prin casă și făcea “bleeeah” și “uite, a vomitat” și apoi o mângâia pe burtă. Ni s-a părut amuzant pentru că săracele păpuși pur și simplu nu au și ele o viață mai liniștită…

Nu știu de unde a observat astfel de probleme. Ea a vomitat de 2-3 ori toată viața ei. Cred că de la pisici, că Dobby mai vomită uneori câte un ghem de blană, iar cu plânsul probabil de la grădiniță, unde au mai fost și copii de vârste mai mici. Sper, totuși, ca într-una din zile să se joace și cu păpușa care merge fericită la un picnic și bea ceai și apoi merge la culcare fără proteste.

Alice mi-a făcut fotografia aceasta. Mi-a cerut telefonul să facă fotografii și printre ele era și aceasta:

Pe 31 august am făcut triatlonul lui Alice, cum îi zic eu. Am mers cu metroul la Gara de Nord, ne-am uitat la trenuri, am luat trenul până la aeroportul Otopeni, ca să meargă și cu trenul, apoi acolo ne-am uitat la câteva avioane cum aterizează înainte de a face călătoria înapoi. Metrou, tren și avioane în aceeași zi — s-a distrat excelent. O să dezvolt și ideea aceasta în alt articol.

Matilda este azi la Brand Minds. Nu știu ce face acolo.

În această lună se împlinește și un an de când a luat permisul de conducere și am putea scoate semnele de începător din parbriz. O să-mi fie dor de ele. Am observat că mult mai mulți șoferi te lasă să te bagi când văd un semn de începător, iar poliția nu te oprește niciodată la vreun filtru.

În rest, a fost o lună cu puțin entertainment și ceva mai multe plecări. Când am stat acasă, de obicei am lucrat până târziu. N-am jucat, practic, nimic. Vreau să termin Star Wars Outlaws, dar în ultimele 3 săptămâni n-am avut timp să mă ating de el sau de alt joc.

La televizor ne-am uitat la un Selling Sunset și la un show culinar cu bucătari coreeni, pe Netflix, dar îmi scapă numele acestuia din urmă. Am văzut cu coada ochiului și un nou sezon din Georgina, care este genul de show de văzut fix așa, cu coada ochiului.

Am văzut că în curând vor introduce un Chef’s Table nou, deci yey!

Weekendul acesta am reușit să ajungem în Piața Constituției la Bucharest Food Fest. A fost ok. Ne-am întâlnit cu prieteni, am mâncat ceva de la Umami și n-am prins coaste de la Ribbz (exact atunci erau între tranșe de gătit). Kozel 15 lei.

Nu cred că am descoperit nici un restaurant nou și remarcabil. Am mâncat bine la 5ensi, dar asta se întâmplă de obicei acolo.

Am studiat însă cât de mult alcool beau și s-a dovedit că destul de puțin. Am folosit metoda britanică de măsurare în unităti. O unitate înseamnă 10 ml de alcool pur. Asta înseamnă că o bere de 500 ml și concentrație 5% are deci 25 ml de alcool pur, adică 2,5 unități. Eu consum în medie cam 10 unități pe săptămână, sub recomandările medicilor britanici de a consuma maxim 21 de unități pe săptămână și sub recomandările actualizate acum câțiva ani de a consuma maxim 14 unități pe săptămână.

Sigur că media crește în concediu, că de asta mergi în concediu, dar sunt și momente surprinzătoare. De exemplu, în toate cele 4 zile petrecute lângă Iași am băut… un pahar de vin și jumătate de bere. Nu mi-a venit nici mie să cred când am deschis Excel-ul ca să notez asta, deși faptul că deschideam Excel-ul era o dovadă în sine.

Am fost recent la IKEA și am descoperit că au introdus decorațiunile de Crăciun în magazin, iar în unele camere chiar au împodobit bradul. Alice a țipat dintr-o dată “Moș Crăciuuuun!” I-am zis că poate suntem pe calendarul Venezuelei.

Vă doresc o lună excelentă!

Update: uitasem de altă “reușită” din această lună. Ni s-a spart o țeavă în casă și l-am inundat pe vecinul de sub noi, în timp ce noi eram în Bulgaria și nici părinții mei, care au cheie, nu erau în oraș. A fost semi-coșmar, în special pentru că s-a întâmplat la miezul nopții și fix nu acel mesaj vrei să-l vezi pe WhatsApp la acea oră.

Dar o să scriu și despre ce am învățat din asta, mai pe larg, în curând.