Restaurantul Monte Carlo este tot în paragină, deși ar putea fi un local emblematic al orașului

Am mers mai des în Cișmigiu în acest an. Sunt niște trambuline de copii în centrul parcului și lui Alice îi place mult pe ele. Nouă ne place Cișmigiul pentru că este ușor accesibil cu metroul, aproape de Calea Victoriei, de un aperol spritz la Beans & Dots, înghețată și altele.

De câte ori văd însă ruina restaurantului Monte Carlo din Cișmigiu mă încearcă un sentiment profund de regret și chiar de furie pentru genul acesta de paragină instituțională prea des întâlnită în țară.

Mă leagă multe amintiri plăcute de parcul Cișmigiu. Am făcut liceul Lazăr și am fost aproape zilnic prin Cișmigiu. De multe ori chiuleam doar pentru a ne plimba prin parc. De câteva ori am intrat cu barca pe sub restaurant, că este posibil și neașteptat de curat.

În interiorul restaurantului Monte Carlo n-a mers decât mult mai târziu, dar acesta părea un punct central al parcului, bine integrat cu natura acestuia.

Am petrecut la o nuntă acolo. Am mers de câteva ori cu părinții mei acolo, la o ciorbă. Matilda n-a prins-o multă vreme pe bunica mea în viață, dar s-au văzut o dată tot la Monte Carlo, când am ieșit cu toții la o masă.

Restaurantul s-a închis de tot prin 2021 și de atunci stă abandonat. Lacăt pe poartă, geamuri sparte, scaunele se văd puse cu picioarele în sus pe mese. Păcat de el, ar putea fi unul dintre restaurantele emblematice ale orașului, având în vedere poziția lui.

N-ar fi nevoie decât ca statul sau cine îl deține acum să-l cedeze unui operator care are banii de investit pentru a-l face great again. Ferestre larg deschise vara, mâncare decentă, servire decentă. În rest, forma de semicerc a acestuia, cu sticlă peste tot, face restul.

Nu trebuie să fie vreun reper culinar în lume, ci doar un soi de Hanu’ Berarilor.

fotografia este de pe B365, unde în 2022 cineva a mâncat acolo și a fost bine.