Lenovo Yoga Pro 7 este un ultrabook excelent cu NVIDIA GeForce RTX 4060 și cel mai bun Intel Core Ultra

Am pe mâini unul dintre cele mai performante ultrabook-uri ale momentului, un model Lenovo Yoga Pro 7 foarte performant. Face parte din segmentul Studio, deci are la bord o placă grafică dedicată, un NVIDIA GeForce RTX 4060 în acest caz, plus un procesor Intel Core Ultra 9 185H, 32 GB memorie RAM, un ecran cu culori foarte vii și, ceea ce mi-a plăcut foarte mult, un sistem de răcire relativ silențios. Ventilatoarele se turează în full load, dar rămân la un nivel de zgomot scăzut, unul total nederanjant pentru tine sau cei din jur.

Preț: 8.499 lei la eMAG și PC Garage. Prețurile gamei încep însă pe la 4.500 lei.

Iată-l cum arată. Are un aspect plăcut ochiului. Are un aer de business prin argintiul carcasei și brandingul Lenovo și Yoga totuși discret, amplasat mai mult pe la colțuri, dar parcă inspiră și un computer făcut pentru relaxare și entertainment prin toate acele muchii rotunjite. Lateralele sunt rotunjite, carcasa se subțiază un pic spre extremități, ecranul se dă pe spate 180 de grade până intră în planul tastaturii și, ceea ce mi-a plăcut, “buza” ecranului, zona webcam-ului, este suficient de pronunțată pentru a face deschiderea laptopului foarte simplă.

Dacă tot suntem la aspect, să terminăm cu porturile, unde acest Yoga mi s-a părut bine dotat. Pe laterale avem așa:

• 1x USB-A de 5 Gbps
• 1x USB-C de 10 Gbps
• 1x USB-C Thunderbolt 4 / USB 4 de 40 Gbps
• 1x HDMI 2.1 cu ieșire 4K la 60 fps
• jack audio.

Ambele porturi USB-C suportă Power Delivery 3.0 și ieșire DisplayPort 1.4. De fapt, încărcătorul din cutie este unul pe USB-C de 140 W, deci ai și putere mare de încărcare. Singurul lucru pe care l-aș adăuga, dacă aș putea, ar fi un cititor de carduri. Mă bucur să văd și un port USB-A acolo, hello token e-Factura.

Pe lângă combo-ul Core Ultra 9 185H, care-i cel mai rapid procesor din gamă, și placa video RTX 4060, care nu este cea mai rapidă din gama NVIDIA, dar oferă un raport bun preț/performanță, modelul testat de mine are și 32 GB RAM tip LPDDR5x-7467 și stocare de 1 TB pe un SSD PCI-Express 4.0. În testele mele, SSD-ul citește cu 6.200 MB/s și scrie cu 4.700 MB/s, ceea ce este peste nevoile oricui, inclusiv în editare video avansată.

Mai are și Wi-Fi 6e, tastatură iluminată, un trackpad mărișor, 4 difuzoare (2 woofere și 2 tweetere) dintre care unele amplasate de-o parte și de alta a tastaturii, webcam Full HD cu Windows Hello, totul într-o carcasă de 16,6 mm grosime 1,6 kg masă.

Ecranul în sine este de asemenea remarcabil, un model IPS de 14,5″ și rezoluție 3.072 x 1.920 pixeli, cu refresh la 120 Hz și compatibilitatea Dolby Vision. Este și tactil, dezavantajul fiind că este deci glossy, dar are culori foarte intense și Lenovo îl scoate bine în evidență imediat ce-l deschizi printr-o serie de wallpaper-uri speciale.

Altfel spus, specificațiile indică un ultrabook performant de muncă, iar faptul că ține căldura sub control și nu face mult zgomot este un avantaj. Ce am remarcat cu plăcere este, însă, că te poți și juca fără probleme pe el. În fond, are la dispoziție un GeForce RTX 4060 cu 8 GB de la NVIDIA, ceea ce înseamnă că te poți juca orice joc modern în 1080p cu detalii full.

Gândiți-vă că este, totuși, un ultrabook gândit pentru muncă. Să poți încheia activitatea zilnică, indiferent de tipul ei, și apoi să pornești un joc AAA pe placa RTX 4060 este un mare avantaj. Dacă vreți să-l comparați cu altele, iată câteva rezultate din 3DMark:

• Steel Nomad: 1.588 pct
• Steel Nomad Light: 6.998 pct
• Speedway: 1.775 pct
• Port Royale 4.154 pct

Sunt scoruri foarte bune. Nu sunt la nivelul unui laptop de gaming cu RTX 4060, ci mai jos, dar nici nu huruie ca un laptop de gaming care folosește răcire mult mai agresivă. Vorbim până la urmă de un ultrabook de muncă (segmentul Studio de la NVIDIA este de laptopuri pentru crearea de conținut, randare, editare foto-video etc) de 1,6 kg și care îți permite să te joci bine atunci când vrei asta. Pentru mine ar fi un scenariu perfect, că nu vreau să joc competitiv Counter-Strike, ci să bag o oră de Elden Ring sau Forza Horizon 5 seara.

 

Nucleul de performanță al acestui laptop este asigurat de fapt de placa video GeForce. Trăim deja de ceva vreme în perioada în care aș prefera oricând o placă video dedicată sau mai performantă, decât un procesor din gama superioară. Este pur și simplu uimitor cât de multe aplicații folosesc placa video NVIDIA pentru accelerarea operațiunilor, pe când acum câțiva ani aceasta ar fi stat neutilizată până în momentul lansării unui joc.

Acum, pare a fi peste tot. A început cu software de bază precum acel NVIDIA Broadcast, care folosește placa video pentru a elimina fundalul în calluri pe webcam, indiferent de program, dar face și izolarea zgomotului și alte procesări precum reorientarea ochilor spre webcam chiar dacă tu te uiți spre mijlocul ecranului. Este un program pentru streameri, video-blogging, dar și call-uri video, la o adică, pentru a elimina din jurul tău zgomotul copiilor care se joacă sau bormașina vecinului.

 

Pe lângă Broadcast, s-a adăugat în timp acel upscaling AI făcut de placa video în aproape orice stream video din Chrome sau Edge, când îmbunătățește automat calitatea clipurilor video inclusiv din YouTube.

M-am ofticat un pic că n-am avut timp să instalez un large language model pe acest laptop și să-l testez local. Nu aș avea nici fișiere pe care să-l antrenez.

Acum vreo lună, când am fost la finala Innovation Labs, mai multe echipe prezentau proiecte cu AI-uri. Unii foloseau așa ceva pentru analiză video, alții aveau un proiect care elimina accentele străine din conversații în engleză. Toți le prezentau de pe ultrabook-uri. Era o expoziție cu spațiu limitat și, după cum se vede inclusiv din acest Yoga, devin de fapt computere bune la orice.

Eu mi-aș fi dorit să testez acea unealta Chat RTX despre care am scris în februarie. Este lansată chiar de NVIDIA, îți permite să alegi din două modele LLM pe care să le instalezi local (Mistral sau Llama2), face toate procesările local pe nucleele din plăcile RTX 30 sau RTX 40 și poate fi antrenat pe fișiere PDF, DOCX și clipuri video YouTube pentru transcrieri. V-am mai zis planul meu, mi-ar plăcea să-l pot antrena pe toate cursurile mele din facultate ca să văd apoi cât de ușor îmi dă răspunsul la întrebări din ele.

(Între timp au mai actualizat-o, se numește acum ChatRTX și permite utilizarea și de voce și imagini, toate antrenate local.)

N-am avut însă timp pentru asta, deși este un scenariu perfect de utilizare. Am făcut însă ceea ce știu eu să fac: editare video. Sunt vreo 9 luni de când am abandonat Adobe Premiere Pro și am trecut la DaVinci Resolve și experiența a fost excelentă. Este un program mai stabil, la care m-am adaptat rapid și a cărui interfață îmi place, este bine organizată. DaVinci este gratuit pentru editare 4K și majoritatea nevoilor uzuale, doar anumite funcții costă. Eu am luat direct varianta pe bani pentru că este un one-time fee și o ai pe viață.

Am luat-o însă pentru că include diverse funcții AI utile, precum upscaling de calitate mai bune și eliminarea zgomotului de fundal, ceea ce folosesc aproape în orice clip. Și dacă vreți o dovadă a cât de utile sunt plăcile video RTX, DaVinci 18 avea cred că vreo 4 funcții AI accelerate de astfel de plăci, pe când DaVinci 19, care acum este în public beta, urcă pe la 36 de funcții.

M-am jucat cu diverse dintre ele pe acest laptop. Ce să zic… editarea video care altădată se făcea în decurs de săptămâni la Hollywood este acum disponibilă oricui, pe un laptop subțire și greu de 1,6 kilograme în care placa video face munca grea. De exemplu, există o funcție în DaVinci care detectează fețele oamenilor. Face asta cu viteză mare printr-un clip și nu doar că identifică o persoană umană, dar îi identifică ochii, nasul, gura, fruntea șamd — și apoi le poți modifica pe toate.

De exemplu, la categoria Eyes din câteva slidere poți să elimini cearcănele sau pungile de sub ochi. Le estompează un pic programul, ca în cele funcții de beauty de pe telefoane. Apoi, dacă ai reglat greșit luminile și ai ceea ce se numește racoon eyes, umbre mai puternice în zona ochilor, DaVinci iluminează suplimentar acea zonă. Astfel de editări fac minuni pentru cei ce filmează interviuri sau podcast-uri, în special în zona corporate unde toți vor să arate impecabil.

Și asta este doar secțiunea Eyes. Poți modifica fiecare element al feței sau poți aplica efecte de beauty globale, ca pe telefoanele mobile.

Upscalingul AI despre care vă spuneam este discret, dar contează. Poate face diferența între “nu mă uit la acest clip pentru că nu se vede bine” și “este ok”. De multe ori filmez ceva la distanță sau dau zoom pentru a elimina anumite porțiuni din cadru. Upscalingul acesta rămâne extrem de greu de procesat, tocmai pentru că fiecare cadru este 4K și ai 30 pe secundă ce trebuie analizate și îmbunătățite, dar este bine că există.

M-am jucat și cu alte efecte accelerate de placa RTX, dacă tot am avut-o. Unul foarte bun este Depth Map. Imaginea este analizată și “AI-ul” își dă seama în ce planuri sunt obiectele, care este fundalul, faptul că obiectul pe care-l ai în mâini este în fața corpului tau, iar peretele în spate etc. Face asta cu o viteză mare și apoi este foarte simplu să selectezi anumite planuri ale imaginii pentru editare ulterioară. De exemplu, pot să micșorez luminozitatea fundalului de parcă aș fi fost într-o cameră întunecată.

Gândiți-vă însă la posibilitățile de editare. Înainte de accelerarea aceasta pe plăci RTX și recunoașterea de forme, ca să izolezi fundalul fie trasai o mulțime de linii (măști) în jurul omului, fie vedeai că fundalul este în principal verde și atunci selectai tot ce este verde în cadru, cu ceva toleranțe și bibileală până luai totul, apoi modificai acea zonă. Acum, în loc de metoda aceasta “mecanică”, ce nu înțelege de fapt ce obiecte sunt în cadru, computerul este în stare să spună “eu înțeleg că acesta este fundalul, zi-mi cum vrei să-l modifici”. Și pot să-i fac un blur ca la modul Portrait de pe telefoane, la o adică.

 

Avantajul este însă la codarea finală, la randare. Practic nu mai este nici un motiv să nu exporți în H265 sau AV1. Ambele sunt codecuri mai complexe decât clasicul H.264, deci se fac mai multe calcule matematice pentru ele, dar în testul meu placa NVIDIA a randat mai repede pe H.265 și pe AV1 decât pe H.264, iar fișierele rezultate sunt mai mici și deci se uploadează mai ușor pe Internet sau ce vreți să faceți cu ele.

Rezultatele mele au fost așa:

• codare H.264: 6 min 29 sec, codare 100% pe procesor și decodare 100% pe placa video.
• codare H.265: 4 min 54 sec, codare și decodare 100% făcute pe placa video.
• codare H.265: 4 min 12 sec, codare și decodare 100% făcute de placa video.
• codare AV1: 4 min 24 sec, codare și decodare 100% făcute pe placa video.

Am folosit ca test un clip video de-al meu de aproximativ 10 minute, 4K cu editările uzuale de culoare, lens distorsion, niște upscaling, fotografii etc. De remarcat că totul s-a întâmplat mult mai repede pe H.265 și AV1, dar asta nu mă miră. Toate plăcile RTX 4060 au unitate dedicată de codare și decodare pentru H.265 și AV1, inclusiv pentru unele formate avansate precum 4:4:4, Lossless, 8K sau 10 biți.

Decodarea este normal să o facă placa video RTX și se referă la citirea fișierelor sursă, filmate de mine în H.264. Culmea este că placa video are și codor dedicat H.264, dar by default Davinci vrea să folosească procesorul pentru asta, însă poți schimba opțiunea din meniul de randare.

Marele avantaj al codării pe placa video este că procesorul stătea în acele momente la 15% utilizare și practic puteam face orice altceva pe computer. Știți cum merg altfel lucrurile cu un procesor în 100%, practic orice altceva este înghețat. Și, cum spuneam de la început, Lenovo Yoga s-a comportat foarte bine și în managementul termic, ventilatoarele nefiind zgomotoase.

Am rulat și Cinebench 2024, pentru cine mai vrea să compare rezultatele cu alte laptopuri sau review-uri. Acestea au fost:

• GPU: 7.574 puncte
• CPU: 107 pct single-core, 869 pct multi-core, scalare 8,15x în multi-core.

Apropo, acesta este unul dintre noile laptopuri cu tastă dedicată Copilot. Momentan nu făcea mare lucru, deschidea o fereastră cu câteva știri și meteo și informații și în general nu am avut de ce să o utilizez, dar poate în viitor va fi utilă.

Tastatura în sine mi s-a părut de asemenea bună. Tastele sunt gri precum laptopul, dar textul de pe ele este citeț și au iluminare proprie în culoare albă. Cursa tastelor mi s-a părut mare. Un sticker de pe carcasă zici de 1,5 mm, iar feedback-ul la apăsare este plăcut. Singura “ciudățenie” este că butonul on/off este pe lateral, ca la laptopurile 2-în-1 ce devin tablete, deși aici nu mi s-a părut că are rost. Pe de altă parte, dacă asta face tasta Delete sau alta mult mai des utilizată de suprafață mai mare, de ce nu?

 

În concluzie, mi-a plăcut mult acest Lenovo Yoga Pro 7. Arată bine, este performant pe partea video și procesor, poate chiar prea performant având în vedere și conectivitatea sa și încărcarea la 140W sau ecranul 3K. La fel de important pentru mine, zgomotul este bine ținut sub control. Aș cumpăra acest laptop? Da, fără nici o reținere.

Preț: 8.499 lei la eMAG și PC Garage. Prețurile gamei încep însă pe la 4.500 lei.

Modelul testat a fost un Lenovo Yoga 7 tip 14IMH9. Chiar și acest cod nu este suficient pentru a găsi configurația mea. Este cel de aici, part number 83E20072RM. Foarte util acest site Lenovo.