►► Ofertele continuă la: eMAG・Fashion Days・Finestore・Dyson・Flip. 📺 YouTube: youtube.com/NwraduBlog ◄◄
« Samsung Music Frame, boxa cu ramă foto, are un preț excelent
Formula 1 la Spa: un-doi Mercedes, dar Russell este descalificat după aceea »
Alice se dovedește a fi mare fan cărți pentru copii. Mă bucură asta, sper să-i placă să citească atunci când va fi mai mare pentru că și mie îmi va face plăcere să-i dau cărți bune.
Are acum vreo 20-30 de cărți. Erau mai multe, dar am dat și noi mai departe unor prieteni pe cele pentru vârste mici. Am păstrat ca amintire pentru când om fi bătrâni doar vreo două, dintre care una a fost cartea ei preferată la care chicotea mereu de râs, ceva de la Usborne cu dragoni și pădurea magică, o carte care avea chiar luminițe prin ea și făcea și sunete pe anumite pagini.
Dintre cele curente, unele sunt cu povești, altele cu desene viu colorate și mai are și vreo două cărți în care “colorezi” cu un creion cu apă. Diferența față de când eram eu mic este imensă, dar ar trebui să înceteze să mă mai mire asta.
Culmea este că am ajuns la acea problemă pe care altădată mi-o puneam doar filosofic: cum fac să evit anumite cărți prea violente. Eu nu vreau să-i citesc lui Alice, cel puțin nu la această vârstă, despre cum lupul cel rău a mâncat copiii caprei, iar apoi aceasta și copilul rămas s-au răzbunat arzându-l de viu. Sau, de altfel, orice altă poveste în care personaje rele mănâncă, omoară, fură sau terorizează copii mici, iar apoi să-i zic “asta a fost, acum noapte bună rățușcă, hai culcă-te!”
Să nu credeți că nu înțelege despre ce e vorba. Într-o zi i-am citit o poveste numită Tumba. Este despre o fetiță care vrea să-i arate tatălui ei ce-a învățat la grădiniță, așa că se pune cu capul în covor, se împinge în picioare și se dă peste cap. A doua zi Alice a repetat întocmai aceste gesturi, a fost super-încântată la aterizare și a zis “tumba!”. De atunci se dă mereu peste cap de câteva ori înainte de culcare.
Din fericire, nu sunt singurul care s-a gândit la asta. Am descoperit că există mii de povești mai bune. Preferatele de moment ale lui Alice sunt două cărți cu povești de 1-2 pagini, unele fără vreun mesaj înălțător în spate, dar care pe ea o amuză. O fetiță care face tumba. Altă fetiță o însoțește pe bunica ei la piață, vede mere frumoase și se bucură când bunica decide să-i facă un compot. Un licurici numit Grig nu genera lumină, dar când a fost nevoie să ajute un arici rătăcit în pădure, a descoperit că poate. Un crocodil era poștaș și aducea cam toate coletele deja mâncate.
Povestea care reprezintă cel mai bine însă noul curent despre care spuneam și care i-a plăcut enorm și lui Alice, de i-am citit-o vreo două luni la culcare, este una numită Cui i-e frică de Scufița Roșie? Am primit-o cadou de la finii noștri și este excelentă.
Știu, Scufița Roșie este cu lupi care mănâncă fetițe, nu? Nu, în această reinterpretare personajele principale sunt doi lupișori care, după somnul lor de prânz, sunt trimiși de bunicul lor să găsească mâncare prin pădure. Ei o descoperă pe Scufița Roșie, care se rătăcise și plângea de supărare. Deși se tem foarte tare de oameni, lupișorii se apropie încet și îi propun să o însoțească ei până la marginea pădurii, iar pe drum îi arată diverse treburi prin pădure și devin prieteni buni.
Și totul este bine gândit și modernizat, cap-coadă. Lupișorii găsesc ciupercuțe și cartofi prin pădure de mâncare, nu sfâșie vreun animal. Bunica Scufiței își rupsese piciorul alergând după tramvai, iar ea îi ducea un cozonac și a vrut să-i culeagă flori. La marginea pădurii este stația de autobuz, “dincolo de barieră”, și povestea chiar precizează că deja în zare se vedea autobuzul apropiindu-se atunci când lupișorii s-au despărțit de fetiță. Are și desene în carte, inclusiv o hartă pe care Alice a învățat-o și ne arată “bradul pitic” și alte repere din poveste.
O să fie timp și de povești mai altfel. O să citească și Creangă și altele clasice. Abia aștept să-i prezint un Harry Potter, dar mai este până atunci. Acum sunt mulțumit că avem de unde găsi o mulțime de povești din acestea plăcute, în care copii sau animale se ajută între ei sau pur și simplu se joacă într-o lume fără pericole.
Voi face o listă cu toate, poate va fi utilă multora.
« Samsung Music Frame, boxa cu ramă foto, are un preț excelent
Formula 1 la Spa: un-doi Mercedes, dar Russell este descalificat după aceea »
Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.
Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri
Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.
35 comentarii
29/07/2024 la 2:46 PM
ok, tu ai citit (sau ti s-a citit) despre capra cu 3 iezi. ce traume ai?
vezi ca si crocodilu ala care musca din colete e cam violent, zic sa o lasi pe mai tarziu, pe la 18 ani asa
GabrielG(Citează)
29/07/2024 la 3:20 PM
Noi ne uitam si la desene cu batai, sange si oameni morti. Si am vazut Predator pe protv cand aveam sub 10 ani. Asta nu inseamna ca era ok.
La fel cum sunt oameni care-si bat copiii pentru ca asa au crescut si ei si n-au murit, asa exista si oameni care prefera sa nu stea sa explice ce e ala un palos si de ce tre sa se bata oamenii cu zmeii.
Costin(Citează)
29/07/2024 la 3:54 PM
Hai că deja o dăm în extreme. „Predator” la 10 ani nu-i ok? Greu de explicat ce-i un „paloș” sau un „zmeu”? La 10 ani în era internetului cred că au văzut chestii mult mai complicate. Plus, să presupunem că reușești cumva să ții odrasla într-o bulă cu unicorni roz ce cântă cântecele despre pace până la o vârstă înaintată. Cu atât mai dur va fi impactul cu pavajul societății.
Peredhil(Citează)
29/07/2024 la 4:21 PM
@Peredhil, e ataaat de ironic ca tu consideri ca Predator la 10 ani e ok, dar 2 barbati care se pupa e naspa :)))))))))
Costin(Citează)
29/07/2024 la 4:41 PM
Nu știu de unde ai scos ultima. Homosexualitatea e ceva întâlnit în natură, cât timp reprezintă doar un procent minor din indivizii unei specii nu e nici o problemă pentru acea specie. Nu înseamnă că trebuie glorificată și promovată drept cine știe ce medalie de onoare. Cred că te refereai la critica trans, care e altă mâncare de cocoș.
Mă bucur că ți se pare ironic. Problema e că viața conține o doză sănătoasă de violență, nu-i doar floricele și zâne și din astea. Copilul va lua contact cu ea, fie prin media ( mi-e greu să cred într-o cenzură eficientă 100% a părinților) fie în viața de zi cu zi. E mult mai natural să-i explici treptat niște concepte. Sau poți alege să-l crești în puf și să vină acasă praf (psihic sau fizic) la primul contact cu asperități.
Conceptul ăsta de protecție excesivă dăunează urât pe termen lung. Mult mai urât decât expunerea la oribilități precum „Predator” sau „Capra cu trei iezi”.
Peredhil(Citează)
29/07/2024 la 4:50 PM
Permite-le unora sa inceapa cu homosexualitatea, si pe urma cu lupi arsi de vii. Mie mi se pare mai uman asa :)
“Conceptul ăsta de protecție excesivă dăunează urât pe termen lung.”
Sursa?
Costin(Citează)
29/07/2024 la 5:02 PM
Asta-i din ciclul „Apa e mai bună decât cola.” „Sursa?”
Sursa e reprezentată niște ani buni de evoluție a speciei. Care nu a ajuns la stadiul actual ca să facă niște crize existențiale că detestă violența din societate și e oripilată de nivelul de acte crude din media. Câteva decenii de idei cel puțin controversate sunt egale cu zero raportat la durata de existență a speciei umane, chiar și dacă ne referim la istoria civilizată a acesteia.
Poate nu ești la curent cu ce se întâmplă prin vecini. Pojghița unei societăți în care trăiești în puf și nivelul maxim de violență este un porumbel căruia îi cade o pană se poate sparge foarte repede. Poate un părinte ar dori să-și crească odraslele mai pregătite pentru diverse provocări decât să le creeze o bulă roz și diafană.
În cele din urmă, opțiunea fiecăruia. În situații mai dificile, intră în scenă selecția naturală.
Peredhil(Citează)
29/07/2024 la 3:05 PM
La fel la desene animate. Fiica-mea a crescut cu Disney Junior si Minimax, care au seriale noi, pe prietenie & stuff. Ne-am uitat si la cateva episoade de Tom si Jerry descarcate de pe net, ca altfel nu se mai dau nicaieri. Mi s-au parut si mie cam violente, desi cand eram copil nu sesizam.
Sol(Citează)
29/07/2024 la 3:08 PM
Toate povestile lui Creanga sunt deja potrivite (mai ales) in format audio (youtube, torrenti, amici etc) in versiunle clasice din anii 50-70..
Anticariatele sunt pline de carti vechi de povesti cu ilustratii imposibil de egalat acum..
https://www.galeriile-cismigiu.ro/a-fost-odata-ca-niciodata-basme-si-povesti-p55362
Noi am incercat si in italiana Fiabe sonore, franceza si engleza diverse Fables… ciudat cum au prins la unii copii mici..
Petronius(Citează)
29/07/2024 la 3:46 PM
nu a zis nimeni sa-i pui predator sau mai stiu eu ce filme R rated. era vorba de capra cu 3 iezi care e o poveste PENTRU COPII. ma rog, fiecare isi creste copiii cum crede de cuviinta. unii in bula, altii in afara bulei ¯\_(ツ)_/¯
GabrielG(Citează)
29/07/2024 la 4:37 PM
Capra cu trei iezi e o poveste pentru copii scrisa pe vremea cand era ok sa iti bati copiii. Si care nu are vreo eticheat “pentru copii de X ani”.
Un copil de 3 ani nu o sa inteleaga decat ca daca ramane singur acasa, vine lupul si-l mananca. Good luck with that.
Sau ce e ok din imaginea unui lup care arde de viu pentru un copil de 3 ani?
Costin(Citează)
29/07/2024 la 4:48 PM
Sau poate să înțeleagă că e bine să-și asculte părinții și să nu deschidă ușa străinilor când adulții sunt plecați. Bine, trebuie să-i și explici asta.
Nu știu de unde ideea că avansul tehnologic ne-a transformat major. Suntem aceeași specie și reacționăm similar la povești și pilde. Nu am devenit brusc fragili ca un cub de gheață. Dar putem fi educați să ne comportăm ca atare, ceea ce e un regres, din punctul meu de vedere.
Peredhil(Citează)
29/07/2024 la 4:54 PM
Tu ai copii? Chiar sunt curios. La 3 ani ii lasi singuri in casa?
Costin(Citează)
30/07/2024 la 9:32 AM
Eu nu as da sfaturi nimanui despre cum sa-si creasca copii.
Dar nici o sensibilitate excesiva nu cred ca este buna. Adica poti sa-ti protejezi copilul, dar trebuie sa te gandesti cand vei incepe sa ii arati ca nu totul pe lumea asta este format din unicorni roz. Pentru ca va avea un soc prima data cand un alt copil il va impinge la locul de joaca sau ii va da o palma la scoala. Si va avea un alt soc cand va avea acces la internet si va gasi toate tampeniile online.
Dar in cazul lui Radu, este mica fetita si cred ca inca are timp suficient sa o introduca in realitatea vietii.
Andrei G(Citează)
29/07/2024 la 4:18 PM
Aparenta violenta din povestile clasice are rolul ei si nu invita la violenta in viata reala. Citeste putine explicatii psihologice.
Noi am crescut cu toate astea si am iesit oameni foarte adaptabili capabili sa discernem una de alta.
Daca scoatem toate aceste povesti si protejam copiii prea mult, ce fel de adulti vor fi ei? Snow flake? Meltdown des? Pe tot felul de calmante si antidepresive? Vor fi suficient de tari mental sa faca fata la duritatea lumii reale, care dincolo de spoiala de incluziune/toleranta ramane la fel de dura si dificila, sau poate chiar mai rea decat a fost pentru noi?
VasileT(Citează)
29/07/2024 la 4:38 PM
“Ce fel de adulti vor fi ei?”
Poate unii de mai buna calitate decat suntem noi. Ce zici, merita incercat?
add(Citează)
29/07/2024 la 6:58 PM
Pare că s-a încercat și tocmai se lovesc de viață primii pufuleți crescuți așa. De aia e plin de discuții pe tema “am vrut să mă angajez și mi s-a cerut să am niște skill-uri și cunoștințe pentru postul respectiv, deci ma simt discriminat”, “șeful îmi cere rapoarte pe ceea ce muncesc, ce e cu abuzurile astea”, nu mai poți avea o părere diferită sau să nu îți placă ceva că automat ești ceva-fob sau ceva-sist, de aia suntem înconjurați de sosoci și se bat unineuronalii la coadă la simion că nu mai poți să le spui proștilor că sunt proști și… și… și …
Nu e problema mea și nu mă interesează cum își cresc alții copiii pentru că am și eu și nu m-au interesat niciodată “sfaturile” altora. Dar tocmai având copii la vârsta la care află și de scufita roșie și de capra cu trei iezi și patrula cățelușilor, pot să spun cu certitudine că dacă îți petreci puțin timp să le explici ce e cu poveștile alea, o să tragă concluziile bune din ele. Întreba cineva mai sus dacă îl lași la 3 ani singur acasă – nu îi las, cum nici nu ii trimit să traverseze DN-ul dar asta nu m-a împiedicat să le explic de fiecare dată când am traversat undeva ce e cu liniile alea de pe drum și cu omuleții colorați de la semafor și cum așteptăm să oprească mașinile etc.
Adrian(Citează)
29/07/2024 la 8:18 PM
@Adrian, și le citești povești cu copii omorâți pe treceri de pietoni, poate și cu ceva ilustrații cu ei întinși pe jos? Daca vezi un accident și ești cu copilul bănuiesc că nu te duci cu el acolo să îi arăți “uite tati, omul ăsta a trecut pe roșu”. Faceți niște comparații de rahat…
Capra cu trei iezi dă doar anxietate și frica de separare pentru un copil de 3 ani. Nu mersi, sunt mii de alte povești mai bune care explică altfel sa nu deschizi ușa străinilor.
Costin(Citează)
30/07/2024 la 9:37 AM
@add, noi in Romania suntem destul de in urma. Toate metodele astea noi si avangardiste de crestere a copiilor au fost deja incercate in tarile mai civilizate.
Si, asa cum spune Adrian, rezultatele nu sunt extraordinare.
De exemplu in Norvegia, tara care a fost varful de lance in implementarea masurilor de educatie alternative, rezultatele nu sunt extraordinare.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9720462/
Andrei G(Citează)
30/07/2024 la 9:48 AM
Andrei, studiul ala nu compara cu perioada din urma, deci nu-mi dau seama daca e mai ok sau nu. Din ce stiu eu populatia in tarile nordice e prospera si fericita, probabil si datorita sistemului de educatie.
Oh, si faptul ca lumea are probleme psihologice acum nu inseamna ca in trecut nu avea, doar ca in trecut era un stigmat si acum se si cauta lumea. Corelatia si cauzalitatea sunt uneori subtile.
add(Citează)
30/07/2024 la 10:53 AM
18% dintre baieti si 28% fete la 17 ani cu depresie?
una din 4 fete depresive?
prefer Capra cu 3 iezi. Un mic soc acum, ca un vaccin.
mac gregor(Citează)
29/07/2024 la 6:31 PM
Apropo de violenta în filme, am fost în weekend la noul Deadpool. După ce am citit descrierea pe imdb cu privire la scenele pt care a primit rating N15, am decis sa nu iau și copilul de 8 ani care a văzut pana acum majoritatea filmelor Marvel.
A fost o decizie buna, având în vedere cât de violente sunt unele scene.
Cu toate acestea, jumătate din sala era plina cu copii de cel mult 6-7 ani. Chiar sunt curios cu ce au rămas după film. M-am mutat mai în fata ca să nu ii aud, însă păreau destul de speriați la început când a rulat un trailer pt noul Alien.
Scorpy(Citează)
29/07/2024 la 8:22 PM
Păi jumate sunt probabil cititori pe aici care-și pregătesc copiii de foarte mici să devină spartani și să le placă sângele, că ăsta e normalul in lume. Tu ești doar un snowflake că eviți să-i arăți copilului ce sunt alea ăzboi și crime.
Costin(Citează)
29/07/2024 la 7:20 PM
Lucru care reprezintă o alterare a unui mesaj bun, chit că în epoca noastră se vrea să renunțăm la orice prejudecăți care ne construiesc instinctele de conservare.
Poveștile Scufița Roșie și Capra cu Trei Iezi, chiar dacă învechite, cu mesaje nu neapărat din cele mai de succes, dar sănătoase, defensive ( un mesaj mai bun pentru zilele noastre ar fi ca Scufița să fie trans cu măciuca de-un metru și să-l ia pe lup în cardan până devine vegetarian) și nu pe standardele cele mai bune, e mult mai bună decât să inventezi o poveste delirantă care duce la deziluzii, care învață copiii că trebuie să fie prieteni cu prădătorii lor, al căror mesaj nu poate duce decât la deziluzii.
Catalinx(Citează)
29/07/2024 la 7:36 PM
Și toate astea de la Capra cu trei iezi…
stephen(Citează)
29/07/2024 la 7:46 PM
Bine bine, dar nici cu lupi prietenoși mâncători de ciuperci și popcorn parca nu e în regula, nu?
Ca ajung sa dea nas în nas cu haita și iese rău. Sau cu ursulețul, cum am văzut recent.
Cred ca este de preferat sa le fie prezentata realitatea. Dacă sunt prea mici, se poate aștepta. Ficțiunea o vor descoperi singuri când sunt pregătiți.
Unde e părerea lui gaelex?
Foorysh(Citează)
29/07/2024 la 9:32 PM
Fragment deseori ignorat din poveste:
Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una : așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că râdeau; pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum.
Olivian Breda(Citează)
29/07/2024 la 11:46 PM
am ras irl
GabrielG(Citează)
30/07/2024 la 6:20 AM
— err
john2381(Citează)
30/07/2024 la 6:58 AM
si acum succes in a ii explica ca nu e bine sa vorbeasca singura cu straini :)
ca majoritatea lucrurilor in viata, diferenta e facuta de cantitate / moderatie / echilibru.
da, si noi am evitat capra cu trei iezi pentru scenele putin prea “grafice”, dar tot a auzit versiuni ale povestii in parc, la gradinita, etc.
totusi, copilul nu citeste singur cartea (inca nu stie), iar tu nu esti obligat sa citesti textul exact / integral.
e important si cum il adaptezi si cum il explici si cum il interpretezi (sa inteleaga ce e real si ce e o imaginare sau exagerare).
la noi se speriase putin e lup pentru ca si l-a imaginat foarte mare (o inghite pe bunica intreaga) si a fost nevoie de 2 vizite la gradina zoologica si de niste bucati de documentar sa creada ca lupul e lup :)
oricum ar trebui sa fie deja la varsta (sau aproape de ea) in care o sa fie curioasa despre moarte. succes in a explica asta :)
cat despre lupi care mananca ciuperci.. sunt curios cum o sa iasa cand o sa te vada gatind o bucata de carne si o sa faca o urma de legatura cu animalul din care provine :)
ps. o chestie care a fost de mare ajutor e metafora cu “cercul vietii” din lion king.
cred ca ar fi utila si pentru multi adulti, iar in cazul nostru a prins foarte bine si ajuta sa ii amintim despre ea cand are nevoie sa inteleaga limite si echilibru.
john2381(Citează)
30/07/2024 la 3:39 PM
Incercati seria Conni, Max si “De Ce?”. Sunt potrivite varstei si cu lucruri / situatii care vor urma.
Si fetiteti mele ii plac cartile si mai ales sa ii citesc (am ajuns la o biblioteca de peste 100).
Diana(Citează)
30/07/2024 la 3:53 PM
De departe iti recomand seriile cu “Tup” si “Erus”. Chiar si pe mine si sotie ne-au impresionat cat de bine sunt scrise si emotionante.
Victor(Citează)
30/07/2024 la 4:15 PM
Notează pentru mai târziu colecția funny Green de la Arthur. De preferat sa ii citească Matilda și sa ii înregistreze pe telefon cărțile.
Luci(Citează)
31/07/2024 la 8:43 AM
Cu totii am fost curiosi cand eram mici. Filmele care nu erau recomandate copiilor erau printre cele mai palpitante dar asta nu inseamna ca a fost ok sa avem acces la ele. Cartile si filmele pentru copii care nu contin violenta exista doar ca trebuie cautate mai atent.
Marian(Citează)
01/08/2024 la 10:16 AM
Salut, sa stii ca dupa ce am citit acest articol le-am cumparat la copii mei de 2 si 4 ani si le-a placut, deci poti sa mai faci un post pentru cei care au copii si ce carti mai aveti, noi avem super multe carti si citim de minim 3 ori pe zi carti.
Tudor B(Citează)