De ce este energia electrică scumpă în România?

Uitați o știre despre cum România are de 5 zile cel mai mare preț al energiei:

media energiei pentru ziua de miercuri pe piața spot este de 1.175 lei pe MWh, cu un vârf de 4.300 de lei pe MWh între orele 20:00 și 21:00, ceea ce reprezintă un record absolut pentru piața din România

Adică 235 euro și respectiv 860 de euro. Am făcut conversia pentru că aceeași știre spune în continuare:

Astăzi (miercuri), spre exemplu, cele mai ieftine țări sunt Finlanda, unde energia are astăzi o medie de doar 10 euro pe MWh, urmată de Suedia, cu 17 euro, și Norvegia, cu 24 de euro. În România, energia costă 236 de euro. Alte țări cu energie scumpă sunt Ungaria – 230 de euro, și Bulgaria – 227 de euro.

Comparația cu țările nordice, unde nu au 40 de grade Celsius în acest moment, nu are rost acum, ci doar urmărește ceva senzațional pentru a face știrea mai interesantă. Realitatea este, însă, că energia electrică este foarte scumpă în România și a ajuns așa după un șir lung de incompetenți la putere și de decizii strategice foarte proaste. Vi le arăt mai jos.

Nu sunt nici pe departe vreun expert în piața de energie electrică, care este la fel de complicată precum bursa clasică, fiind implicate inclusiv predicții pe termen lung privind producția, consumul, contracte cu preț garantat, achiziții bulk șamd.

Am citit însă mereu cu plăcere despre acest subiect și știu, în mare, cum funcționează sistemul electric al țării și piața de energie. Dacă vreți un răspuns rapid la întrebarea “de ce avem un preț așa mare la energie?”, acesta ar fi că producem mult mai puțină energie decât consumăm, iar diferența se importă la tarife mari.

Răspunsul adevărat, cel care se referă la motivul pentru care am ajuns în această situație, este că statul român nu a luat măsuri pentru a crește producția de energie până la nivelul necesar țării noastre. Pe la ministerul din domeniu s-au perindat tot felul de incompetenți, companiile energetice naționale sunt căpușate de zeci de ani, iar fondurile necesare investițiilor sunt mereu tăiate pentru că statul român are nevoie de bani pentru a plăti pomeni electorale sau alte datorii, fiind mereu “pe minus”.

Să încep cu producție versus consum. Iată graficul în timp real pentru 17 iulie, ora 12:16, când în România se consumau 7.617 MW și se produceau doar 6.682 MW.

Cu o zi înainte, maximul a fost pe la ora 21 seara, când se consumau 8.350 MW și se produceau doar 6.082 MW. Diferența este mare, am fi avut nevoie de încă 3 reactoare nucleare ca la Cernavodă pentru a o acoperi.

Iată graficul pe ultima săptămână. Linia cea mai de sus este consumul, cea de sub ea este producția, mereu inferioară ca valoare.

Avem, deci, o problemă cu producția insuficientă.

Bun. De ce nu producem mai multă energie electrică? Sunt trei tipuri mari de producători de energie în România:

1. statul român prin companiile și instalațiile sale (Cernavodă, hidrocentrale, cărbune, hidrocarburi etc
2. companiile private. Dacă urmăriți Știrile Zilei, am pus mereu știri despre noi parcuri fotovoltaice sau eoliene.
3. prosumatorii, adică persoanele fizice cu panouri fotovoltaice pe casă.

Poate veți spune că prosumatorii nu sunt de același nivel cu celelalte două tipuri de producători, dar sunt în jur de 150.000 ca număr, dar în 2023 au injectat în sistem peste 560 GHh, iar capacitatea instalată în fotovoltaice a ajuns la 1.700 MW, depășind parcurile companiilor monitorizate prin sistemul național. Dar despre prosumatori mai târziu.

STATUL ROMÂN

Spuneam că statul român nu a luat măsuri pentru a crește producția de energie. Da, așa este. Un exemplu rapid: la Cernavodă este terenul pregătit pentru încă două reactoare nucleare (2 x 700MW), care au fost gândite acolo încă de la începuturile centralei, dar statul român tărăgănează de ani buni începerea lucrărilor.

În schimb, statul român tot testează apele cu niște mini-reactoare nucleare, precum cel gândit pentru Doicești, o tehnologie încă incipientă și care nu va da un boost serios capacității de producție a țării, ci mai degrabă are avantaje pe alte părți, precum descentralizarea sistemului, eliminarea unor single points of failure șamd. Reactoarele suplimentare de la Cernavodă sunt soluția cea mai simplă în acest moment.

Nu sunt bani. Știți de ce nu sunt bani? Citez din titlul unui articol din ZF, că am găsit și unul cu titlu bun:

Din 2016 perlele din energie au cedat ca dividende 90% din profituri. Statul a încasat 7 mld. euro, nu a investit în nimic

Foarte bine zis. Statul român ia anual dividende de la companiile sale pentru că are nevoie de bani la buget ca să susțină deficitul, să crească pensiile, să dea contracte cu dedicație, salarii mari și pe ce altceva mai risipește banii. Nu lasă nimic pentru investiții.

În altă parte, Hidroelectrica a atribuit abia acum în iulie contractul pentru retehnologizarea ansamblului Vidraru, după 5 încercări eșuate. Știți de când încearcă să atribuie contractul? Din 2016! De 8 ani, timp în care barajul Vidraru a continuat să se deterioreze sau să funcționeze sub randament, deși asigură 220 MW putere și o producție anuală de 400 GWh.

Acum, nu zic, motivul celor 5 încercări eșuate a fost mereu “oferte neconforme”. Să ignorăm acum gândurile de “n-au vrut să dea șpagă unde trebuie și să presupunem că și ofertanții poartă partea lor obiectivă de vină. Când ești însă mare șef la Hidroelectrica sau prin Minister, plătit cu zeci de mii de lei pe lună și bonusuri mari, și an după an tu nu reușești să pornești retehnologizarea, nu te gândești că poate trebuie să faci altfel lucrurile? Nu, că salariul intră oricum.

Un alt eșec este Hidro Tarnița, pe lângă Cluj-Napoca. 4 studii de fezabilitate făcute fără o finalitate, milioane de lei tocate pe birocrație, salariile unor manageri care n-au făcut nimic și, în concluzie, un proiect gândit încă din 1970 nu este cu vreun pas mai aproape de finalizare. Sau, de fapt, de începere. Puteți citi aici o parte din poveste.

Statul arde și cărbuni. Este un sistem despre care de obicei nu se aude nimic. Periodic are loc câte un accident mortal de muncă și atunci vedem cu toții în ce condiții grele se desfășoară activitatea minerilor, ce unelte folosesc și cât de învechit este totul.

Guvernul nu are curaj nici să închidă total activitatea, dar nu are nici bani să o modernizeze. O lasă să ajungă de la sine în paragină, trăgând după ea sănătatea și chiar viețile celor implicați. Uitați o știre de ieri: au fost pornite de urgență câteva grupuri generatoare pe cărbune, iar la Paroșeni s-a încărcat manual cărbunele “pentru că au avut probleme cu echipamente din anii 1950 și au găsit aceste soluții”.

Echipamente din anii 1950. Cărbune încărcat la lopată. Depinde cum privești lucrurile. Poate fi ca pe nava spațială, în fond.

COMPANIILE PRIVATE

Companiile private vor profit. Au un business în care generează energie și o vând pentru profit, că de asta există.

Într-o piață ideală, prețul s-ar regla singur după cerere și ofertă. Altfel spus, o companie eficientă, care produce energie ieftină, o va vinde mai ieftin decât concurența și asta îi va impulsiona și pe alții să fie mai eficienți.

Este o piață liberă. Statul român are datoria de a monitoriza că tindem spre această piață ideală, adică trebuie să supravegheze că privații nu se fac cartel, nu capătă vreun monopol, nu fură la cântar, ca să zic așa.

O primă întrebare ar fi, deci: cât de bine credeți că-și face statul această datorie? Cât de multă încredere aveți în competența Ministerului Energiei, a ANRE și a altor agenții din domeniu? Ziceți voi.

Continuând însă acest capitol, sunt ani de zile de când eu personal aud un laitmotiv spus de toate companiile de energie din România: prin limitarea tarifelor, impusă de ANRE, nu rămân bani pentru investiția în rețelele de distribuție și în generarea de energie.

O fi un sâmbure de adevăr și aici. Limitarea kilowatului-oră este în interesul meu, nu neg asta. Tot în interesul meu este însă să am mereu și energie generată ieftin în România, plus modernizarea rețelei pentru a nu ajunge în situații precum în SUA sau Australia sau alte țări unde, din cauza căldurii, au fost pene de curent chiar si de 2-3 zile.

Așa că tot în interesul nostru ar fi ca ANRE să găsească bine echilibrul de lucru cu companiile private. Ca în orice domeniu, este nevoie de legi bune, dar nu de dictatură.

Gândiți-vă că o mare parte dintre companiile private care produc energie în România sunt multinaționale. Este o piață liberă, cum spuneam, așa că ele pot duce energia produsă aici în altă țară, dacă vor asta.

La fel de bine, la HQ-ul din cine știe ce colț al lumii se poate decide că investiția viitoare într-un parc de 200 MW solar sau eolian se va face în altă țară, dacă acolo birocrația este mai mică, autorizațiile se dau mai repede, infrastructura este deja mai bună șamd. Ziceți tot voi în ce măsură credeți că statul român este “open for business”, cum se zice, în acest domeniu.

PROSUMATORII

Prosumatorii sunt oameni care în general stau la casă și își montează panouri fotovoltaice pe deasupra pentru a-și genera electricitate pentru consumul propriu. Sunt și diverse înlesniri dacă îți faci o casă “verde”, deci nu-i vorba doar de economii, deși, la cât costă energia acum și probabil în viitor, investiția în fotovoltaice proprii pare tot mai rentabilă pe termen lung.

Partea bună este că sunt foarte mulți prosumatori, peste 150.000, și cu o putere instalată estimată la peste 1.700 MW, o valoare de asemenea foarte mare. Cunosc eu câțiva și unii sunt chiar foarte încântați de câtă energie le dau panourile în aceste zile. Știu 4 care și-au luat mașină electrică pentru că o încarcă gratuit. Știu trei care deja au investit și în baterii de stocare a energiei, în casă, pentru că asta le aduce economii și mai mari.

Statul român ar trebui să-i primească cu brațele deschise pe prosumatori în sistemul energetic national. Sunt oameni care au investit propriile resurse în elemente generatoare de energie și care acum își pot vinde surplusul către statul român, ușurând povara importului de energie scumpă.

Ce-a făcut însă statul român cu prosumatorii? Păi vă amintesc doar trei dintre măsurile din ultimii ani:

• Fonduri insuficiente și birocrație excesivă: fondurile Casa Verde se termină din prima zi, există doar anumiți instalatori validați, au fost blocaje în justiție șamd.
• Statul a vrut să-i impoziteze suplimentar pe prosumatori, de parcă Soarele ar fi al lui Ciolacu și cere cotă parte din el.
• Dificultatea de a introduce energie în sistemul național (sau, de fapt, regional-local) îi face pe mulți să nu ia în considerare această posibilitate.

Să zicem că 500 MW din cei 1.700 MW ar fi băgați în rețea. Ar fi 500 MW în plus (doh), dar la cel mai mic preț (uuu), că nu vă gândiți că se dau mulți bani acolo.

Uitați o știre de ieri: Iohannis a întors o lege care ar fi obligat prosumatorii să-și monteze și sisteme de stocare a energiei. Nu mă înțelegeți greșit, sunt foarte pentru baterii rezidențiale, dar nu ar trebui să fie o obligație. Fotovoltaicele sunt scumpe, investițiile se fac în timp, poate vor apărea și baterii — dar nu trebuie să fie o obligație!

Statul român n-a investit într-un kWh de stocare proprie, dar vrea să oblige prosumatorii să o facă pe banii lor. Mie mi se pare, de fapt, tot o metodă de a le pune bețe în roate, în loc să se bucure că scade presiunea de pe sistemul național.

CE-AR PUTEA SĂ MAI FACĂ STATUL ROMÂN

➡️ Să regândească strategia energetică pentru 2025-2035. Abia a fost elaborată, dar scârțâie. 2035 n-ar trebui să mai fie ținta pentru eliminarea dependenței de importuri, ci mult mai devreme.

➡️ Să-l dea afară pe Burduja de la Ministerul Energiei. Omul ne mințea cu seninătate în cursa pentru Primăria București că el are în sondaje același scor ca Nicușor Dan. În realitate, Dan a avut 43%, Burduja 7%, iar ministrul știa asta dinainte. Ce mai caută la conducere, ce autoritate mai are?

➡️ Să investească în baterii de stocare. Uitați aici un studiu de caz despre cum schimbă total sistemul energetic al țării.

➡️ Să tindă să devină un producător mare de energie în zonă. Avem mult teren, stabilitate economică suficientă, relief variat. România ar trebui să fie țara care exportă energia excedentară către Ucraina, Moldova și Bulgaria, nu care importă de la alții.

Cam așa văd eu situația. Rezultatul este că avem energie electrică scumpă. Problema este nu doar că schimbările în acest domeniu se fac lent, în decurs de ani de zile, pentru a vedea îmbunătățiri, dar și că momentan… nu se fac.