State of nwradu – ediția de iunie 2024

The nwradu is feeling good. And tired. A fost o lună bună. A fost și o lună rea. A gift… and a curse, cum zice Monk.

A fost, de fapt, o lună plină. Simt că am făcut de toate. Am muncit mai mult și fără întrerupere și asta mi-a dat un fel de liniște interioară plăcută care mi-a permis să mă bucur seara de un meci sau de un joc bun. Am scris articole bune, care mi-au făcut plăcere să le cercetez și să le pun pe ecran, și am scris și câteva în avans, să fie pentru zile negre. Au prins bine când am rămas singur o săptămână cu Alice.

A fost și o lună foarte bună pentru campanii, una dintre cele mai bune ever dpdv contracte încheiate. Așa s-au nimerit lucrurile, dar pe mine mă bucură asta. Campaniile care vin sau ofertele care îmi sunt acceptate mi se par o confirmare directă a activității mele bune.

Ca freelancer, nu ai venit asigurat în fiecare lună. Te întrebi mereu ce va fi luna viitoare. Faptul că stiu că urmează să emit niște facturi îmi aduce o liniște sufletească ce contribuie foarte mult la diminuarea stresului meu cotidian. Și, într-adevăr, acum că scriu astea, realizez că în luna aceasta nu m-am simțit deloc stresat, ci doar obosit pentru că a fost o perioadă aglomerată.

În planul personal, simt că a fost și o lună în care ne-am distrat bine. În weekenduri am fost aproape mereu plecați pe undeva, stând acasă doar ca să doarmă Alice. În rest, am mers în parcuri, ne-am plimbat pe Calea Victoriei, am ieșit cu prietenii și ne-am bucurat din plin de copil și plăcerea ei de a descoperi lumea.

Când a împlinit Mabo One un an, de exemplu, ne-am dus acolo dimineață ca să cumpăr cafea. Alice a mâncat o cupă de înghețată. I-a plăcut atât de mult încât în restul zilei ne-a tot zis “înghețată, înghețată!” și după-amiaza am dus-o iar acolo și am mai stat la o rundă de limonade, cafele și cocktailuri.

Am descoperit vreo două localuri de brunch noi. Unul dintre ele, pe Caramfil în capăt, se numește Zola și este unul dintre cele mai frumoase localuri din oraș, parcă decorat special pentru fanii instagramului. I-am făcut lui Alice fotografii foarte frumoase acolo.

Altul este Cookie Beacon, deschis în Piața Amzei în locul Ohlala, care s-a închis de vreun an. A fost bun și acolo, iar cookie-urile lor chiar sunt remarcabile. Vorbesc ca cineva a cărui nevasta face cookie-uri S tier, că are prieteni americani ce au învățat-o rețete ca în patria lor.

Am stat mult și prin Cișmigiu, unde sunt niște trambuline la un loc de joacă și lui Alice îi place mult să sară pe ele. Ne-am plimbat o grămadă și, în premieră pentru mine, am stat în spate lângă Alice în timp ce Matilda conduce mașina, ceea ce a început să-mi placă. Ne distrăm bine amândoi acolo pe banchetă.

M-am uitat, desigur, la Euro 2024. Au fost meciuri frumoase. Am stat cu sufletul la gură la ale României și voi sta la fel și în această seară. Vreau să scriu mai pe larg despre cum mi s-a părut Euro 2024 până acum, dar după terminarea grupelor.

Am fost la vot. Am fost semi-dezamăgit de rezultate.

La Coldplay n-am fost. În a doua zi, când a fost însă acea furtună legendară în București, cred că foarte mulți oameni au avut noroc. Nu știu ce-ar fi fost dacă nu s-ar fi încheiat deja concertul de puține minute când a început ploaia, iar mii de oameni ar fi vrut în schimb să iasă urgent de pe stadion pentru a se adăposti.

Primul nostru finuț a împlinit 3 ani și l-am sărbătorit. Este băiat mare acum, iar Alice îl aleargă cu plăcere. Am mai mers la o aniversare în Greenfield, la parterul unui bloc de acolo. Apartamentele de la parter au și curte. Mi-a plăcut ideea, este un spațiu bun de joacă, cu Greenfield ca poziție în oraș am eu o problemă mai mare.

Am fost la ziua lui Mariciu. Și-a făcut-o la Terasa Obor, într-o duminică după-amiaza, când totul este închis acolo. Este chiar ciudat să te plimbi prin piață și pe lângă hală și să fie pustiu, totul închis, nici un om în jur. Mai puțin la terasa cu mici, deschisă special pentru el, cu lăutari chemați să cânte una-alta. Mici, bere rece, muzică lăutărească — a fost foarte bine!

O activitate inedită în această lună a fost să rămân singur cu Alice acasă, timp de 5 zile. Mulțumesc tuturor pentru sfaturi și încurajări, apropo. Vreau să scriu mai pe larg și despre cum a fost această experiență și ce am învățat din ea, în alt articol.

Pe scurt, așa, vreau doar să zic că s-a întâmplat lucrul de care mă temeam, adică Alice a răcit în acea săptămână. Eu credeam că o voi duce la grădiniță toate zilele și alte 5 ore dimineața și seara mi le voi ocupa complet cu ea, urmând să lucrez poate după ce adoarme de seara.

În schimb, luni și marți nu a dormit la prânz la grădiniță pentru că tușea și se trezea imediat, ceea ce a făcut și serile mai dificile. Marți spre miercuri s-a trezit în toiul nopții cu nasul super-înfundat. În noaptea aceea eu am dormit de la 12 la 1, când m-a trezit ea, și apoi de la 4:30 (când a readormit) până la 5:30 (când s-a trezit de tot). A doua zi am fost zombie, mai ales cu ea acasă.

A fost semi-letargică și a stat mult în brațe. I-am dat medicamente după procedurile noastre deja clasice. Am dormit cu ea la prânz, ca să o adorm la loc imediat ce se trezea tușind, iar apoi seara m-am culcat de la ora 19. Voiam să mă ridic din pat pentru meciul de la ora 22, dar n-am reușit.

N-a avut cine să mă ajute. Părinții mei, deși stau aproape, au fost plecați și ei până vineri. Matilda s-a întors vineri după prânz, când deja Alice avea doar tuse remanentă. A fost apoi un weekend normal.

N-am făcut ceva remarcabil ca părinte, că este normal să poți avea grijă de copilul tău. A fost doar greu pentru mine, cu puțin somn și multă oboseală.

Alice, în schimb, a rezistat foarte bine fără mama ei. Adică mai spunea uneori “mami, mami”, dar asta pentru că îi era dor de ea, nu cu jale sau pentru că n-ar fi înțeles ce se întâmplă. Au vorbit uneori prin apeluri video. A ieșit cu mine în parc și la plimbare și am dormit împreună în pat, ceea ce cred că i-a plăcut mult.

Alice trece printr-o perioadă foarte importantă pentru noi și pentru ea: renunță la scutece. Era timpul. Am fost sfătuiți să facem asta vara, când sunt mai puține haine de scos în regim de urgență.

De vreo 3 săptămâni, Alice face numărul 1 și numărul 2 doar la oliță și până acum a avut un singur accident prin casă. A învățat și să se țină până ajunge la oliță. Știe să o folosească singură. Pentru exterior aveam una portabilă și pliabilă și pungi sanitare, cum se face.

Încă poartă scutec de noapte, dar îl folosește atât de puțin încât nu m-ar mira să renunțăm și la acela în această vară. So far so good, mult peste așteptările noastre.

Într-o zi ne-au sunat de la grădiniță că o fetiță a mușcat-o tare de față, sub ochi, și a avut acolo o umflătură și o vânătaie timp de câteva zile. A doua zi, când am luat-o de la grădiniță, era de mână cu fata care o mușcase. Am fost mândru de ea. Copiii se împacă atât de repede după micile lor certuri.

M-a pus să-i arăt genul de avion cu care a zburat mami și i-am arătat unul mov și roz de la Wizz. A învățat și să se joace mai bine cu LEGO, le face și le desface mai cu spor. S-a distrat și cu bunica și a zis că vrea să o viziteze acasă. Îi place să se joace mult și în cadă.

Într-o zi a ieșit din grădiniță și a zis direct că vrea la cafenea. Am dus-o la cafenea, unde mănâncă un fel de pateu și bea lapte sau socată.

În altă zi ne-a uimit pentru că, din mersul mașinii, ne-a arătat unde este shaorma. Am mai fost noi acolo, dar mereu pe jos. Acum fiică-mea știe de unde se cumpără shaorma, este printre puținele locuri pe care le recunoaște. Not sure if good or bad.

S-a jucat cu mini-pisoi la un local și se temea de ei. Se țineau după ea, făceau piu-piu, i-a fost un pic teamă. Pentru noi a fost amuzant, credeam că va sări să-i mângâie.

Matilda a fost plecată în Danemarca, la DTW sau ceva așa, o expoziție. Prima zi a avut-o liberă și a vizitat cât a putut din Copenhaga și a mâncat patiserie bună. A zis că la noi la Grain Trip este mai bună și mai atent făcută și o cred, chiar este remarcabilă.

A muncit de dimineața până seara acolo, dar a și socializat cu echipa ei și cred că a fost și un pic de mini-vacanță departe de noi. Uneori face bine o schimbare de mediu. S-a întors obosită de program, dar încântată de experiență.

Inițial, când a aflat că urmează această deplasare, ne-am gândit dacă vineri să vin și eu cu Alice și să mai stăm 3 zile împreună prin Copenhaga. Până la urmă am decis că nu din cauza programului de zbor, care include trezire la 3 noaptea la plecare și decolare pe la ora 10 dimineața din Copenhaga la întoarcere, deci pierzi total ultima zi. Cum nu era nici un avantaj că ea este deja acolo, ba chiar eu ar fi urmat să zbor nu doar cu Alice și un cărucior de bagaje, dar și valiză mare și ce mai trebuie pentru copil la călătorie, am zis că nu merită efortul. Mai bine facem un city break în altă parte, de la zero, pe îndelete.

Ne gândim însă să mergem vreo 3-4 nopți la bulgari, poate tot la Reina del Mar, în luna iulie.

Am văzut pe niște postere prin oraș că Michio Kaku vine la București, în octombrie. Mă gândesc să mă duc și eu să văd ce are de zis.

Am zis de jocuri. Am luat Robocop Rogue City la ofertă și l-am jucat pe tot. Este liniar și destul de simplu, ești un tanc care trage în ce-ți apare în față, dar a avut o poveste bună și un scenariu distopic amuzant, așa că mi-a plăcut.

Acum joc Everspace 2 prin GeForce Now Ultimate. Merge excelent pe MacOS. De vreo săptămână n-am mai avut timp de el, dar încerc să-mi fac.

Ne-am uitat la Monk și în sfârșit l-am terminat. Bun serialul, amuzant cap-coadă, ne-a plăcut mult. Ne-am uitat apoi la The Good Cop, care este ok, dar are doar un sezon de 10 episoade. Tony Danza ține de fapt serialul.

Acum am început Resident Alien, care este despre un extraterestru venit aici cu gânduri rele și care trebuie să se adapteze la viața într-un orășel mic după ce se prăbușeste acolo. Este foarte amuzant, dar în felul acela de oameni mari, iar Alan Tudyk joacă excelent un rol care pare că i se potrivește.

Pe lângă localurile despre care am scris la început, am fost și la AM Social Space, o cafenea destul de aproape de noi, unde ne-a plăcut pentru că au o curte liniștită. Păcat că scaunele sunt cam incomode, dar nu le poți avea pe toate.

Am cumpărat diverse băuturi bune. Un prieten și cititor al blogului mi-a adus din SUA o tequila marca Teremana, cea a lui Dwayne Johnson, pe care de mult mi-o doream. Mi-am mai luat eu de la Finestore un whisky Talisker Storm, ca să am și un afumat în stoc. Despre acestea, însă, voi scrie în articolul separat despre bunătățile lunare.

Planuri pentru luna următoare? Să muncesc în continuare într-un ritm bun, că am multe subiecte notate, unele pe care abia aștept să le pun în practică. De obicei vara este mai slabă ca trafic, oamenii stau mai puțin pe bloguri și mai mult prin vacanțe, dar acesta nu este un motiv să o las și eu mai moale.

Vă doresc o lună bună!