Review: Moto Razr 50 Ultra este un pliabil de top

După ce am folosit noul Razr 50 Ultra pentru o săptămână, pot să spun că cei de la Motorola se pricep la pliabile. Razr 50 Ultra este cel mai bun pliabil de tip flip în acest moment: arată elegant și este bine construit, ceea ce contează mult în această categorie, și include și o cameră principală bună și un chipset rapid.

Eu cred că pliabilele de acest tip se adresează unor clienți pentru care contează mult cum arată telefonul, care îl privesc ca pe un accesoriu direct legat de stilul și personalitatea lor, și deci este important să arate bine. Iar Motorola l-a făcut pe Razr 50 Ultra să arate bine.

Telefonul se vinde în mai multe culori, inclusiv Midnight Blue și Peach Fuzz de la Pantone. Eu l-am testat pe cel verde, numit Spring Green, care de fapt este un verde mai închis și telefonul arată foarte bine pe această culoare.

Jumătate din partea din spate a telefonului este piele vegană de culoare verde, care are și o textură plăcută în lumină, cât și în mână, iar asta mi se pare că a contribuit foarte mult la impresia de eleganță pe care o dă telefonul. Lateralele sunt și ele verzi, apropo, ceea ce contribuie la aspectul unitar.

Cealaltă jumătate a spatelui este un ecran mare de 4 inci în diagonală. Cu această construcție, telefonul practic nu are nevoie de vreo husă. Pielea vegană îl protejează bine în zona ei, iar în rest ai doar ecran. Cel exterior este protejat de sticlă Gorilla Glass Victus, de altfel.

Și culmea, Motorola include în pachet o husă foarte bună, care probabil ar costa câteva sute de lei pe piață. Nu-i doar o husă, ci include și o curea de bună calitate, în culoarea telefonului, în caz că vrei să porți Razr 50 Ultra ca pe o poșetă, cum este moda acum.

Butoanele sunt pe dreapta, iar cel on/off are și rol de cititor de amprentă, unul rapid și care a funcționat mereu fără probleme. Balamaua este, de asemenea, foarte bine construită. Închiderea telefonului este perfectă, fără nici un spațiu între cele două jumătăți, și se face cu un zgomot satisfăcător de clamshell clasic.

Balamaua se opune deschiderii exact cât trebuie pentru a fi, totuși, posibil să-l deschizi cu o singură mână fără mare efort, dar nu atât de simplu încât să pară slab. Carcasa are și o certificare IPX8, adică rezistă la apă pentru 30 de minute la 1,5 metri adâncime, dar fără rezistență certificată la praf.

Per total, Razr 50 Ultra arată excelent și mi-a plăcut din toate punctele de vedere. Îmi place mult această nuanță verde, îmi place ecranul de mari dimensiuni de pe spate, îmi place și felul în care se simte și arată în mână sau la ureche. Dacă ar fi să schimb ceva, aș face butoanele laterale mai îndepărtate unul de altul sau poate mai mari, dar probabil că decizia de a le face micuțe și puțin ieșite în afara carcasei a fost luată tot din considerente estetice.

Trecând la hardware, Razr 50 Ultra nu m-a dezamăgit în nici un aspect, fiind un telefon flagship din majoritatea punctelor de vedere.

Ecranele, de exemplu, sunt de calitate foarte bună. Cel exterior este un pOLED de 4 inci, rezoluție 1.272 x 1.080 pixeli, compatibil HDR10+ și cu reprezentare 100% a spectrului DCI-P3, ceea ce pare chiar overkill pentru un display extern. Mai important este că e luminos și are culori vii și răspunde rapid și precis apăsărilor.

Ecranul interior are 6,9″ în diagonală, dar asta pentru că este foarte lung, rezoluție 1.080 x 2.640 pixeli, un raport de 9:22. Are refresh de până la 165 Hz variabil și urcă până la 3.000 nits luminozitate maximă, o valoare foarte mare, iar ecranul tactil funcționează la 240 Hz și urcă la 360 Hz polling rate în Game Mode.

Mai important mi s-a părut faptul că acea cută tipică pliabilelor este mult mai greu de observat, iar mie mi s-a părut o evoluție față de generațiile anterioare de pliabile. În utilizare normală, abia dacă simți acea cută cu degetul, iar ca să o vezi trebuie să orientezi telefonul în lumină și să o cauți cu privirea. Din punct de vedere al balamalei și ecranului pliabil, este cel mai bun telefonul tip flip pe care l-am văzut până acum.

Chipsetul este un Snapdragon 8s Gen 3, cu 12 GB RAM LPDDR5X și 512 GB stocare internă UFS 4.0. Snapdragon 8s este “fratele mai mic” al celui mai performant chipset Snapdragon, varianta 8 normală, și este un model foarte performant oricum, în special pe un astfel de telefon.

Eu nu cred că clienții unui telefon pliabil sunt interesați musai de gaming. Nu că n-ai putea să te joci pe Razr 50 Ultra, ba chiar totul va funcționa fără probleme: ai chipset performant pentru asta, ai ecran bun și cu refresh mare, iar cele două difuzoare oferă sunet puternic și fără distorsiuni.

Nu cred însă că acesta este targetul acestor telefoane, ci poate cel mult gaming ocazional, de plictiseală. Când este vorba de aplicații, însă, desigur că Snapdragon 8s Gen 3 este perfect capabil să învârtă oricât de multe în multitasking și să facă experiența de utilizare fără cusur, așa că primești un telefon performant din toate punctele de vedere la acest capitol.

Am făcut câteva benchmark-uri, să fie pentru cei ce vor să compare telefoanele. Avem așa:

• Geekbench 6: 1.940 pct single-core, 4.747 pct multi-core, 9.112 pct grafică.
• Geekbench ML: 766 pct CPU și 1.011 pct GPU pentru TensorFlow Lite
• 3DMark: 872 pct Steel Nomad Light, 2.480 pct Wild Life Extreme, 12.467 pct Wild Life.

Sunt mulțumit de rezultate  pentru un pliabil și îmi place că telefonul vine direct cu 12 GB RAM și 512 GB stocare rapidă, ceea ce îl face și destul de future-proofed.

Bateria este de 4.000 mAh. Este mai mare decât a generației anterioare și decât a lui Flip5 de la Samsung, iar încărcarea se face la 45W pe fir, dar și 15 W wireless și suportă și reverse wireless. În cutie primești un încărcător de 68 W, ceea ce mi se pare un bonus plăcut, mai ales că are suficientă putere pentru a încărca și un laptop, de exemplu.

Autonomia este de peste o zi. Depinde și cât de mult folosești ecranul exterior, care îți poate rezolva direct mult nevoi de văzut notificări sau fotografiat direct folosind-l pe acesta.

Camerele foto m-au surprins însă plăcut. Razr 50 Ultra are așa:

• cameră principală de 50 Mpx, f/1,7 OIS și binning 2×2
• cameră zoom optic 2x de 50 Mpx f/2
• cameră selfie 32 Mpx f/2,4

Telefonul poate filma 4K la 60 fps cu toate camerele.

Un avantaj imediat este că, fiind un pliabil cu ecran extern, îți poți face selfie-uri folosind camera principală, așa că acestea ies mult, mult mai bine. Dacă vă faceți multe selfie-uri, Razr 50 Ultra chiar este unul dintre cele mai bune telefoane în acest scop.

Spuneam însă în general despre camere. În primul rând, ele sunt un upgrade semnificativ față de generația anterioară (care avea senzor de 12 Mpx) și față de concurență (tot 12 Mpx, deși Flip6 se va lansa în iulie și vedem cu ce sosește), iar senzorul nou mi se pare mult mai bine reglat decât ce-am văzut anterior.

Fotografiile din timpul zilei au ieșit foarte bine. Toate nuanțele sunt corect surprinse. Fotografiile au sharpness exact cât trebuie, detalii fine destule, un bokeh natural plăcut și în general telefonul rezolvă bine situații dificile de gamă dinamică mare. Este cea mai bună cameră foto pe care o văd de la Motorola în ultima vreme și un mare pas în față relativ la cele de pe seria Edge, de exemplu.

Mi-au plăcut mult și fotografiile pe modul Portrait. Separarea subiectului a fost foarte bună, iar detaliile fine precum firele de păr în general corect detectate.

Și fotografiile din noaptea mi s-au părut reușite, nuanțele și balansul de alb fiind cele corecte. O mulțime de alte telefoane dau rateuri mari la acest capitol.

Camera cu zoom optic 2x este nouă, în sensul că generația anterioară Razr 40 Ultra și majoritatea concurenței din piață folosesc o cameră ultrawide pe al doilea modul. O fi fost o metodă de reducere a costurilor.

În opinia mea, această cameră nu este foarte utilă. Poți face zoom 2x și cu camera principală, până la urmă. Să zicem că un zoom 2x cu senzor de 50 Mpx te ajută când vrei de fapt să faci zoom 4x prin crop pe centrul senzorului său, dar aș fi preferat o cameră ultrawide. Pentru mine, acesta este singurul punct negativ al telefonului.

Camera selfie este una normală, nimic special de raportat aici, și nu am găsit motive să o folosesc pentru că puteam să mă fotografiez mai simplu cu cea principală, la calitate mai bună. Modulul de 32 Mpx din ecranul pliabil rămâne deci de utilizat în apeluri video, când oricum calitatea nu contează așa mult și, de altfel, poți comuta inclusiv acolo pe camera principală.

 

În ce privește interfața, Motorola a inclus și în acest telefon o posibilitate largă de particularizare, incluzând forma pictogramelor, fonturi, widgeturi pe lock screen șamd. Cred și că ar trebui mers în meniul Display > Colors și mutat telefonul de pe Vivid pe Natural, altfel totul pare foarte suprasaturat pe ecranul său.

În ce privește aplicațiile preinstalate în general sunt cele Google. Motorola merge tare pe aplicații Google, inclusiv galeria foto este de fapt programul Google Photos. Mai sunt câteva utilitare Moto la bord, plus LinkedIn, Opera și Spotify. Unele se pot dezinstala, dar majoritatea nu, însă nu sunt multe și se găsesc deja preinstalate în folderul Google și nu deranjează vizual.

Fiind un telefon pliabil, sunt și diverse artificii software pentru ecranul extern. În primul rând, telefonul are două moduri de funcționare numite Tent și Stand, când poți configura dacă să-ți afișeze un ceas sau și o galerie foto.

Există și un media player care folosește ilustrații ce iau în considerare aspectul telefonului, mi-a plăcut cea de casetă audio integrată cu camerele telefonului.

Ecranul extern suportă o serie de widget-uri deja clasice, precum calendar, meteo, cronometru, Spotify sau acțiuni de la bursă. Poți face rapid swipe între acestea pentru a vedea rapid informațiile dorite.

De asemenea, orice aplicație poate rula pe ecranul extern, dar majorității trebuie să le dai tu permisiunea de a face asta. În meniul ecranului extern poți regla individual ce aplicații pot rula pe acest ecran și cum se face tranziția lor între ecranul pliabil și cel extern.

Îmi place posibilitatea, dar în general am folosit ecranul extern pentru notificări/mesaje, fotografii selfie, verificat widget-uri și cam atât. Pentru aplicații mai complexe, mi s-a părut mai ușor să deschid telefonul.

Camera foto are și ea, desigur, o integrare bună cu ecranul extern. În primul rând, dacă îndoi telefonul pe jumătate, viewfinder-ul se mută în partea de sus și butoanele de control rămân în partea de jos. Este însă foarte simplă să muți viewfinder-ul pe ecranul extern și să ai deci un soi de stand pentru telefon, ca să-ți faci selfie-uri de la distanță (le declanșezi printr-un gest cu palma).

Genul acesta de funcții au ajuns să fie considerate normale pe un flip phone și Moto Razr 50 Ultra le are pe toate.

 

În concluzie, Razr 50 Ultra este cu siguranță cel mai bun pliabil în acest moment și rămâne de văzut răspunsul concurenței. Razr 50 Ultra arată bine, folosește materiale de calitate și în culori îndrăznețe, iar hardware-ul este foarte bun pentru orice scenariu de utilizare pe un astfel de telefon.

Îmi place și prețul. Oficial prețul de listă este de 6.000 lei, dar telefonul se va lansa cu un discount special de lansare de 1.000 de lei, deci poți da 5.000 de lei pe el la eMAG, un preț foarte bun pentru un astfel de model și ceea ce oferă Razr 50 Ultra în particular. Mai vine și cu acea husă în cutie, plus încărcător, care te scutesc de o cheltuială de câteva sute de lei.