Rămân singur cu Alice o săptămână întreagă și sunt speriat și entuziasmat de asta

Clickbait masiv în titlu, vă spun de acum: în practic, sunt foarte speriat! Entuziasmul vine doar din dorința mea de a dovedi că putem ieși amândoi cu bine din asta.

Nu mă refer la hrănit și culcat copilul, că asta știu să fac, ci să văd că trec cele 5 zile fără crize de “mami, mami!” și fără să ne urcăm pe pereți pentru că, în principiu, suntem doar noi doi în această săptămână.

Matilda a plecat cu treabă în Danemarca. La ora asta probabil mănâncă smorrebrod în Copenhaga sau ce fac danezii acolo când muncesc.

Poate că pare un first world problem, dar Alice nu a stat niciodată atât de multe zile departe de mama ei și doar cu mine. De fapt, în toată bula mea de prieteni cu copii eu nu mai știu nici un tată care să fi stat singur o săptămână cu un copil de această vârstă, așa că nici nu știu la ce să mă aștept.

Alice va merge la grădiniță, dacă nu răcește fix acum. Problema este în restul timpului, deoarece ea era obișnuită să facă o mulțime de lucruri cu mama ei, iar acum le va face cu mine. Programul meu se va schimba substanțial, atât de mult încât sincer sper să am timp și de muncă.

Eu și Matilda avem un sistem. Ea se culcă mai devreme, eu mai stau până târziu să fac știrile zilei și la bârfe pe chat. Alice se trezește pe la ora 6—6:30 (dar uneori 5:30!) și atunci Matilda stă cu ea până pe la 7:30, când îmi fac și eu apariția. Eu o duc la grădiniță.

Matilda o ia de acolo, pe la ora 17, apoi o duce în parc vreo oră (uneori mergem cu toții), apoi acasă stăm cu toții și mâncăm și ne jucăm până se face ora de culcare. Dacă Matilda este acasă seara, o culcă ea pe Alice, o procedură lungă ce începe cu spălat pe dinți și trece prin citit povești, stins lumina, culcat lângă ea în pătuț și ieșit tiptil de acolo când se sforăie.

Încercăm să ne împărțim anumite sarcini. Matilda o hrănește, eu spăl farfuriile. Matilda o culcă, eu strâng jucăriile. Matilda îi pregătește hainele, eu încerc să nu fiu enervant și nerecunoscător pentru câte face în casă.

Așa că urmează o perioadă în care eu fac totul. Mă trezesc la 6, fac mic-dejun, o hrănesc, mă joc cu ea, o îmbrac, o duc la grădi, o iau de acolo, o duc în parc, o hrănesc iar, o spăl, o culc, intervin noaptea dacă se trezește. Între 6 și 8 și între 17 și 21:30 voi fi non-stop cu Alice.

În restul timpului, gătesc, spăl haine, calc, fac curat, fac aprovizionare, hrănesc pisicile, ud florile, fac mâncare și pentru mine, spăl tigăile, duc la reciclat și restul activităților gospodărești pe care de obicei le facem în doi. Undeva pe acolo trebuie să rămână timp și pentru niște muncă, dar nu “după program” pentru că, sincer să fiu, în momentul de față nu sunt pregătit psihic să mă culc târziu și să mă trezesc la 6 în fiecare dimineață gata să o iau de la capăt.

Toate acestea pică și fix în perioada în care Alice renunță la scutece, ceea ce face orice ieșire din casă mai complicată. Pur și simplu olițele portabile sau schimbatul hainelor merg mai bine în doi. Cred că, ocupat cu ale mele, n-am conștientizat niciodată cât de multe face Matilda într-o zi, iar acum gândul că eu trebuie să fac totul mă sperie.

Sunt unele acțiuni absolut banale —de exemplu, să zici “dă-o tu în leagăn cât timp eu duc punga asta la gunoi” sau “să te mai uiți tu la ce face în cadă, că eu stau cu tigaia asta pe foc”— la care nu conștientizăm că de fapt sunt muncă în echipă.

Dar să zicem că o scot la capăt cu acestea. Nu mă plâng că va fi greu. Sunt în lume o mulțime de părinți singuri care fac toate cele de mai sus zi după zi. Mie doar mi-e teamă că, acum când trebuie să o fac și eu, nu voi reuși, nu voi fi în stare.

Să zicem însă că mă voi descurca să le pun în practică. Mi-e teamă însă și de cum va rezista Alice atâtea zile fără mama ei. O pregătim de asta de vreo două săptămâni, i-a zis Matilda că va lipsi câteva zile și că va sta doar cu mine, dar în ultimele două zile s-a văzut clar cum Alice a fost mai clingy și mai disperată să stea cât mai mult timp cu mama ei. Sper să se simtă bine doar cu mine și să nu fie mereu supărată că nu-i Matilda în preajmă, să nu o dea în “vreau la mami!” și refuzul de a face orice cu mine.

Nu de alta, dar nu plănuiesc să apelez la trucuri de genul dulciuri sau “orice poftă” pentru a rezolva problemele deoarece asta doar crează altele. Vreau să fie business as usual. O să vă spun cum a ieșit totul peste vreo săptămână.