De ce mi-am păstrat rolele pentru distracția viitoare cu Alice

Acestea sunt rolele mele. Le-am cumpărat de mulți ani și, cu toate că nu le-am folosit precum aș fi dorit, nu renunț la ele pentru că asta s-ar putea schimba în viitor. Doar le schimb locul de stocare din când în când.

De ce am vrut role? Nu știu cum să explic. Mi-a plăcut mereu senzația de libertate de mișcare pe care o oferă. Când mergeam pe role, mi se părea că pluteam deasupra asfaltului și că mă mișcam fără mare efort.

O fi și de la tot felul de filme și videoclipuri văzute când eram copil, generația MTV și toate alea, dar am asociat mereu rolele cu distracție, plimbări în parc sau alte zone frumoase, muzică — în general să te simți bine fără gânduri la ziua de mâine.

Și mi-am luat role. M-am plimbat cu ele. Era și o perioadă în care aveam zilnic diverse întâlniri sau ședințe cu tot felul de clienți și ideea de a merge cu julituri de la învățatul să merg pe role nu mă atrăgea, așa că mi-am luat și armură. Nu armură, dar aveam genunchiere, cotiere și cască. Mi se părea că arăt ca Robocop pe role, dar mai bine decât să arăt ca victimele lui Robocop pe role.

După o vreme nu le-am mai folosit. A venit iarna, m-am mutat cu Matilda și în vara următoare am început să o învăț să meargă cu bicicleta, iar în următorii ani cam asta am făcut. Apoi am avut trotinete. Am tot amânat rolatul.

Acum, însă, mă gândesc că peste vreo 3 ani sigur le voi folosi din nou. Sau pe la ce vârstă încep copiii să se dea cu rolele? Cele mai mici văd că sunt mărimea 25 sau 26, iar Alice poartă acum 23-24 (depinde de marca pantofului, don’t get me started on that), deci nu mai avem mult.

În curând mă învață ea cu rolele. Apoi să vedem cum o convingem și pe Matilda să vină cu noi.