De la ce vârstă și cum le explici copiilor ce sunt banii?

De 1 iunie, Alice a mers pentru prima oară în viață într-o bancă. Cel mai bun loc de joacă de pe Calea Victoriei l-a organizat chiar BCR în filiala bancară de lângă teatrul Odeon. A fost un fel de ziua porților deschise pentru copii într-un playground cu de toate. Ne-au invitat și pe noi să venim și, cum de obicei în weekend trăim pe Calea Victoriei, am mers și pe acolo.

Alice s-a distrat de minune pentru că sediul chiar era transformat în spațiu pentru copii. A primit baloane la intrare. A colorat hârtii. A descoperit că există fotolii din acelea puf și că se poate trânti în ele cu avânt.

O domnișoară animatoare i-a făcut un tatuaj pe mână și i-a împletit câteva baloane. Cred că cel mai mult a impresionat însă un robot umanoid care era acolo. Nu știu ce model este, dar era unul foarte mobil. Avea câteva programe de dans și se mișca foarte fluent, inclusiv fiecare deget era articulat și motorizat.

Alice a stat multă vreme în fața lui, apoi și-a făcut curaj să-i apese și ecranul de pe piept și o singură dată a găsit chiar curajul să-l ia de mână. Au dansat împreună pe câteva melodii. A mâncat înghețată. A fost greu să mai plecăm de acolo.

În acest timp, însă, noi adulții prezenți acolo am vorbit treburile uzuale precum wfh, vacanțe, cafea etc. Am vorbit despre bani, economii, (pensie), fonduri de investiții și din astea. Și întrucât erau și mulți copii în jur, inevitabil am ajuns și la conversația cu copiii despre educație financiară, că era tema evenimentului: despre cum să-ți educi copiii despre bani, despre valoarea lor, despre cum se câștigă și cum trebuie cheltuiți.

Spun inevitabilă conversația pentru că este una pe care am avut-o de multe ori cu Matilda chiar și fără legătură cu Alice. Pe ce ne cheltuim banii? Câți punem deoparte lunar? That sort of talk.

Acum că Alice este în jurul nostru, ne întrebăm însă cum să procedăm cu ea în viitor, când inevitabil banii vor intra în viața ei. Chiar sunt curios pe la ce vârstă încep copiii de astăzi să aibă bani de buzunar și cum procedați voi, cei care aveți copii mai mari, în legătură cu asta.

Le dați o sumă lunară și trebuie ei să și-o gospodărească? Le dați bani în funcție de ce treburi mai fac prin casă, cum am văzut prin filmele americane, sau dacă sunt “cuminți”? Le dați orice sumă rezonabilă vor, câtă vreme au o explicație pentru nevoia respectivă?

Este clar că nu pot lua propria copilărie ca exemplu. Pe vremea mea pur și simplu nu aveai pe ce cheltui banii, dincolo de gume Turbo. Cartierele nu erau pline ca acum de cafenele, magazine, pizzerii șamd, iar după școală te cam duceai acasă și poate te jucai în fața blocului cu mingea. Ieșitul afară era, la propriu, ieșit afară între blocuri și stat la vorbă și joacă, pe când acum sunt mai mulți adolescenți în malluri decât în parcuri.

Două lucruri am stabilit deja că nu vom face. 1️⃣ Primul, că nu îi vom da bani de buzunar dacă face activități casnice, gen spălat vase, făcut curat, împăturit hainele din uscător șamd.

Inițial eram fan al acestei abordări, îmi plăcea când o vedeam în filme. Părea o metodă bună de a-i face pe copii să participe la treburile casei. Între timp, însă, am mai citit și noi una alta, am mai discutat între noi, și concluzia a fost că trebuie să o obișnuim pe Alice că treburile casnice sunt ceva normal în viață, ceva ce facem cu toții fără a primi o recompensă pentru asta.

Nu trebuie să-ți faci curat în cameră sau să ajuți la pus rufe la spălat pentru că cineva îți dă bani. O faci pentru că astfel de lucruri facem în mod normal într-o gospodărie.

(Probabil sunt naiv sperând să-mi și iasă această abordare, dar na… nu te costă nimic să-ți faci planuri.)

2️⃣ Al doilea lucru pe care nu-l vom face: eu și Matilda am decis să nu ne certăm niciodată despre bani în fața lui Alice.

Adică în general avem grijă să nu discutăm în contradictoriu în fața ei pentru că inclusiv de la această vârstă se vede cum parcă devine mai stresată și mai alertă în astfel de momente când mami și tati nu se înțeleg bine și în general evităm să facem asta, iar dacă o facem avem grijă să ne și împăcăm vizibil și cu gesturi ample în fața ei. Ne îmbrățișam și pupăm și se vede și pe fața lui Alice cum se relaxează.

Când este vorba de bani, însă, copiii pot înțelege însă chiar și dintr-o discuție banală de genul “vai cât de mult a venit factura aia!” sau “nu vreau să facem asta, ne costă prea mult” că sunt probleme financiare în casă și de acolo pot trage concluzia că este cumva vina lor. Poate pentru că anterior ai zis că este scumpă grădinița sau pentru că îi crește piciorul des și cumperi anual alți pantofi sau din altă astfel de vorbă pot crede că părinții sunt supărați pe copil când nu este deloc acest caz.

Poate că sună exagerat, dar asta zic teoriile specialiștilor și mie mi se par logice.

Planul este, mai degrabă, să o învățăm ce sunt bani, cât este un salariu mediu și ce poți cumpăra de el șamd. Cât costă mâncarea, de ce unele ieșiri în oraș sunt plăceri pe care ți le faci rar, nu o normalitate, de ce nu cumperi lucruri ca pe un moft și apoi te plictisești rapid de ele, teoria cizmelor șamd.

Este un plan bun. Sper că nu fantezist. Oricum, ce-mi doresc este să nu devin un fel de portofel magic căruia copilul doar îi cere bani (să-i pun pe card, de fapt) fără să înțeleagă ce efort a presupus obținerea acestora și de ce nu trebuie aruncați pe mofturi.