5 algoritmi AI de procesare pe noile televizoare Samsung de top

Noile televizoare Samsung ale acestui an, precum noul S95D cu panel OLED, folosesc diverse tehnologii AI pentru a îmbunătăți imaginea, procesarea HDR și sunetul. În acest an, AI-ul chiar susține o mulțime de funcții.

Procesorul televizoarelor de top se numește NQ8 AI Gen 3 pentru televizoarele 8K QN900D și respectiv NQ4 AI Gen 2 pentru modelele 4K. Au un NPU (Neural Processing Unit) mai rapid decât al gamelor inferioare și folosesc mai multe rețele neuronale pentru procesare.

Principalul avantaj al unei procesări stil AI la un televizor este la 📺 algoritmul de upscaling, care în opinia mea este cel mai important. Dacă vă uitați pe transmisiuni TV, chiar și un canal FHD oferă imagine la 1080 de pixeli, pe când panelul televizorului este unul 4K, cu o rezoluție de 4 ori mai mare.

Sunt mulți algoritmi de upscaling în lume. Este o problemă veche de când au apărut fotografiile și clipurile video digitale. Am învățat eu despre câțiva la un curs în facultate, iar la început problema era pusă la modul simplist.

De exemplu, ai un pixel alb și prin upscaling vor fi la final 4 pixeli în acea zonă; cum faci, îi pui pe toți albi? Și aici interveneau diverși algoritmi. Unii algoritmi se uitau la ce culoare avea pixelul de lângă cel alb. Să zicem că este verde. O posibilitate este deci ca, din cei 4 pixeli de după upscaling, să îi faci pe unii albi, unii verde deschis și unii verde mai închis, ca să obții o tranziție mai lină spre verde.

Asta sună ca o idee bună, dar lucrurile se complică când ai mai multe culori la rând pe orizontală și pe verticală și deci trebuie luate toate în calcul. Un pixel are 4 pixel vecini și trebuie procesat pe toate direcțiile deodată.

Dar dacă imaginea are linii precise? De exemplu, este imaginea unei clădiri cu perete alb, iar în spate se vede gazon verde? Nu poți să te joci prea mult cu un gradient de culoare de la alb la verde, că devine totul neclar, fără sharpness. Când faci upscaling, te aștepți în continuare ca linia de pixeli albi să se termine brusc și imediat după ea să înceapă verdele naturii, indiferent de rezoluția cu care pornești și cea la care ajungi.

Și aici intervine un algoritm bun de upscaling AI. În loc să facă astfel de procesări la nivel de pixel, practic “orbește”, fără a ști ce anume reprezintă imaginea de ansamblu, un algoritm tip AI înțelege obiectele din imagine și știe cum ar trebui să arate dacă le mărești.

În loc să vadă pixeli chiori, “vede” o clădire, înțelege care sunt ferestrele ei, colțurile ei, acoperișul ei. “Vede” un ochi și știe cum ar trebui să arate un ochi mai mare, deci îi poate face upscaling cu succes.

Tehnologiile acestea de upscaling au schimbat în bine diverse domenii. NVIDIA le-a implementat cu succes în DLSS, când randează jocul la o rezoluție mai slabă și apoi face upscaling fiecărui frame la o rezoluție mai înaltă, în loc să randeze de la zero la rezoluția înaltă. Mulți au fost surprinși de calitatea rezultatelor.

În ultimul an am văzut tehnologii similare aplicate inclusiv pentru YouTube și alt streaming în browser. Plăcile video fac upscaling fluxului video și îi cresc calitatea.

Așa că sunt cea mai bună soluție acum și pentru televizoare și AI upscalerul din cele Samsung asta face. Procesorul NQ8 AI Gen 3 are 512 rețele neuronale AI, iar procesorul NQ4 AI Gen 2 are 20 de rețele la dispoziție pentru astfel de procesări. Cu cât mai multe rețele, cu atât mai bine, cu atât mai multe astfel de procesări poate face în interiorul fiecărui cadru pentru a-l îmbunătăți mai eficient.

Odată ce televizorul folosește aceste procesări AI pentru a-și da seama cam ce anume se găsește în imaginea de pe ecran, se deschid multe alte posibilități pentru procesare video.

Un exemplu bun este tot de pe ultima generație de televizoare OLED și Neo QLED de la Samsung. Un algoritm anti-blur (📺 AI Motion Enhancer) este folosit pentru a determina că te uiți la un meci de fotbal astfel încât, la un șut puternic, mingea să nu fie o urmă albă care se mișcă rapid pe ecran, ci o formă mult mai clară și ușor de urmărit de ochiul privitorului.

O tehnologie similară este folosită și pentru gaming. Dacă veți conecta un PC sau o consolă la un S95D, panelul permite gaming la 144 Hz cu refresh variabil și auto low latency mode, iar o funcție numită 📺 Motion Xcelerator îmbunătățește fluența cadrelor.

O altă procesare avansată este utilizată pentru a îmbunătăți aspectul imaginilor HDR. Televizorul face o procesare suplimentară (📺 OLED HDR Pro se numește funcția) prin care poate accentua zonele întunecate sau cele luminoase pentru a crește contrastul local. În mod normal eu n-aș folosi asta, aș lăsa imaginea HDR așa cum a vrut-o creatorul de conținut sau cum a ieșit din cameră, dar am văzut recent cât de mulți oameni folosesc opțiuni precum Vivid pentru ecranul telefonului, așa că pentru mulți astfel de opțiuni sunt utile și pe televizoare.

Același algoritm AI care poate detecta cele de mai sus este util și dacă vrei să scazi consumul de energie, apropo. 📺 AI Energy Mode este numele său oficial. Televizoarele Samsung de top oricum au un senzor de lumină ambientală care crește sau scade luminozitatea ecranului în funcție de condițiile din cameră, o funcție utilă în special când te uiți la televizor într-o cameră întunecată.

Noul algoritm, însă, înțelege mai bine exact pe ce porțiuni din imaginea afișată ar fi cazul să intervină pentru a modifica luminozitatea la nivel local. Vi s-a întâmplat, de exemplu, să vă uitați noaptea la un post TV și luminozitatea ecranului să fie confortabilă pentru ochi, iar apoi să schimbați postul TV pe un meci de fotbal și să fiți pur și simplu orbiți de imaginea de pe acel canal?

Se întâmpla asta pentru că un teren de fotbal este de obicei foarte bine iluminat, iar ochiul este cel mai receptiv la culoarea verde, care este practic pe tot ecranul în acel moment. De asta o setare globală de genul “intensitatea luminoasă a panelului la 50%” nu este suficientă în toate situațiile. Un algoritm deștept ia în calcul obiectele de pe ecran și culorile lor și le ajustează luminozitatea într-un mod mai fericit pentru privitor.

Mie mi se par utile astfel de funcții Eco. Uneori televizorul rulează pe fundal în cameră, în timp ce faci altceva, poate doar pentru că urmărești și știrile sau aștepți un alt program. De ce să consume mult (un ecran mare consumă zeci sau sute de wați) dacă nu te uiți oricum cu atenție la acea imagine?

Și nu trebuie doar să fie vorba despre un eco mode. Cam orice televizor are mai multe preset-uri de imagine integrate, acele Standard, Cinema, Sports, Vivid etc. În practică pot fi utile dacă le folosești pentru anumite tipuri de conținut, după cum le spune numele, dar nu cred că stă cineva să schimbe între ele de mai multe ori pe zi. Majoritatea oamenilor au televizorul pe Standard sau pe cum a ieșit din cutie.

Samsung are o funcție numită 📺 AI Customization Mode, care încearcă să-și dea seama la ce tip de conținut te uiți și ajustează singur imaginea în funcție de asta. Rețelele neuronale sunt în funcțiune și aici.

Astfel de procesări se întâmplă fără ca tu să-ți dai musai seama despre ele. M-am uitat recent câteva ore la un televizor S95D de 65 de inci și am rulat pe el ce am vrut eu. Imaginea este “eye-candy”, cum se zice, este fără cusur.

Ecranele sunt validate PANTONE, iar S95D are și un tratament anti-glare pe ecran. Nu mi s-a părut de nivelul unui televizor The Frame, care parcă refuză să reflecte lumini ambientale, dar se cunoaște că este acolo și face mult mai confortabilă vizionarea televizorului chiar și când în ecran se reflectă ferestre luminoase sau alte surse de lumină.

Mai mult, generația aceasta a crescut luminozitatea maximă cu 20%. Sunt momente când televizorul este parcă prea luminos, chiar și într-o cameră cu multă lumină ambientală. Am apreciat mai mult capătul celălalt al spectrului. Mă uitam la imagini de noapte cu un oraș și, pe lângă precizia de afișare a fiecărei culori și lumini de pe străzi, mă uitam că cerul era un negru absolut, ecranul stingându-se complet în acea zonă.

Excepție făceau pixeli individuali, pe care îi vedeam doar de aproape că încă erau aprinși. Erau stele surprinse de cameră și uneori câte un bec de semnalizare de la un avion în zbor. Unul sau doi pixeli care se aprindeau doar ei, o precizie foarte mare și care nu poate fi egalată prin local dimming pe un panel non-OLED, indiferent câte zone ai avea.