Jocuri: Rise of the Ronin (PS5) este bun și are un mecanism reușit de luptă

Rise of the Ronin este un joc complex. Are povestea lui principală, dar și o mulțime de quest-uri suplimentare, zone ce trebuie curățate de bandiți pentru a restabili viața bună a sătenilor, apoi aceștia poate îți mai dau și ei câte un quest.

Este o mecanică deja uzuală pentru jocurile moderne, iar Rise of the Ronin este o îmbinare de Assassin’s Creed, Ghost of Tsushima și Batman. N-am ajuns la capătul jocului din lipsă de timp, o să-mi mai ia o vreme asta, dar ce am văzut până acum este de bine.

Povestea are loc în Japonia, în 1858, când o expediție americană sosește în insulele nipone pentru a forța deschiderea țării către lumea vestică prin comerț. Acesta chiar este un eveniment istoric real (Japonia era o țară închisă până în acel moment) care a modernizat mult societatea și cultura japoneză, chiar dacă întâi a cufundat-o într-o criză politică în jurul deciziei de modernizare.

Tu începi jocul, de fapt, ca o pereche de samurai, asasini gemeni crescuți în secret de un clan japonez. Spoilere micuțe aici, dar doar pentru primul capitol al jocului. Perechea de asasini, un el și o ea, este trimisă să asasineze conducătorul expediției americane. Misiunea iese prost, iar jocul te pune să alegi cu care dintre ei vei juca în continuare pentru a-l găsi pe al doilea, pierdut în misiune. Devii astfel un ronin, un samurai fără clan, mânat în luptă de dorința de răzbunare și de dezlegare a misterelor politice.

(Rise of the Ronin este exclusiv pe PlayStation 5, apropo.)

Rise of the Ronin are unul dintre cele mai complexe meniuri de customizare a personajelor. Poți sta ore întregi bibilind setări foarte avansate, precum lungimea unor bucle, culoarea șuvițelor, lățimea mandibulei șamd. Eu l-am lăsat pe bărbat default, dar pe femeie am făcut-un fel de Harley Quinn, cu niște codițe ondulate și vopsite diferit. Când a fost de ales deci un personaj principal, am ales-o pe ea, că muncisem la asta.

Jocul începe mai lent, din niște sate mici unde te învață principalele elemente de gameplay, înainte de a te duce în Yohohama, care este un oraș de mari dimensiuni, populat de mulți oameni, cu aspect realist în joc.

Cum spuneam, sunt destul de făcut pe acolo. Elimini bandiți, aduni obiecte, te infiltrezi în diverse locuri, te împrietenești cu personaje secundare și le mai ajuți prin misiunile lor șamd.

Am zis mai sus că jocul seamănă cu Batman pentru că ai din start un grappling hook cu care te agăți și te ridici imediat în anumite locuri, plus că găsești destul de repede un fel de deltaplan pliabil care îți dă aripi, la propriu, dacă sari de pe vreo construcție înaltă.

Treaba asta elimină un pic din realismul jocului, dar până la urmă oricum nu știu cât de reală este sau nu imaginea Japoniei de acum 170 de ani în joc. Este mai important să te distrezi jucându-l.

În majoritatea jocului, însă, te vei lupta cu sabia în mână. Sunt mai multe tipuri de arme disponibile și îți dezvolți skill-uri pentru ele, iar luptele sunt în principal în stilul japonez, cu miscări precise, combo-uri și stiluri diferite de luptă, în funcție de tipul de inamic înfruntat.

Mecanica de joc folosește nu doar clasicul health bar, ci și energia Ki, un fel de stamina. A ta contează pentru a face heavy attacks sau combo-uri. A inamicilor trebuie de multe ori consumată prin atacuri speciale pentru a le da stagger, ceea ce apoi le dă damage mai mare și face luptele mai scurte.

Rise of the Ronin este, în general, un joc dificil în ceea ce privește luptele. Nu-i genul în care doar apeși butoanele până inamicul moare. Fiecare luptă trebuie de obicei abordată cu atenție și cu strategie în minte.

Dacă nu ești atent, orice inamic poate să te omoare dacă-ți prinde câteva lovituri bune. Aici intervine un mecanism de stagger în defavoarea ta. Deși ai la dispoziție medicamente pentru a te vindeca instant, uneori nu apuci să le folosești pentru că ești paralizat pentru 1-2 secunde de loviturile inamice, iar dacă în acel timp dușmanul îți dă un combo bun… sfârșitul aventurii, reiei de la checkpoint. Și reiei de obicei cu inamicii din zonă reveniți în joc, deci te mai lupți o dată cu ei.

Îmi place însă sistemul acesta mai dificil de luptă, face Rise of the Ronin mai palpitant și nu te lasă să te plictisești. Nu am devenit niciodată overpowered, chiar dacă aproape constant găsești echipament mai bun și crești în nivel. Iar dacă nu-ți convine acest tip de joc, poți scădea dificultatea la prima treaptă și luptele devin mult mai simple, pentru cei ce vor să se relaxeze, nu să dea parry și dodge la momentul perfect.

Există și stealth în joc, te poți furișa prin iarba înaltă sau pe acoperișuri pentru asasinate silențioase, dacă vrei asta. Există și combo-uri, poțiuni care cresc abilitățile pentru câteva minute, distragerea atenției inamicilor, omorâtul unui lider pentru ca ceilalți soldati să se panicheze mai ușor, poți ataca de pe cal, există arme secundare de distanță (arcuri, puști, stele ninja) șamd.

Jocul are de toate. La capitolul luptă chiar este un mix de cam toate jocurile sau mecanicile posibile văzute anterior, dar le îmbină reușit și îți dă o libertate mare de a găsi stilul preferat de joc.

O a doua mecanică interesantă este prezența aliaților în joc. În unele misiuni ești însoțit de încă un personaj, iar uneori skillurile acestuia le complementează pe ale tale. Poți schimba între personaje în orice moment, iar asta introduce o nouă dimensiune în luptă. Au fost multe situații în care atrăgeam un boss în lupta cu un personaj, apoi schimbam rapid pe celălalt și atacam boss-ul pe la spate, cu un combo puternic.

Aliații aceștia vin și eu cu quest-uri separate, plus prietenii ce trebuie întreținute prin dialog sau alte atenții. Mi-a plăcut ideea aceasta.

Am zis de skill-uri. Sunt diverse în joc, le crești prin puncte de experiență sau puncte specializate de Strength, Dexterity, Intelligence etc și îți deschid noi puteri sau posibilități de joc.

Grafica este suficient de bună. Nu extraordinară, dar bună încât să explorezi cu plăcere regiunile din joc pentru a descoperi noi sate, fugari, temple șamd.

La sunet mi se pare că nu s-a acordat însă aceeași atenție. Personajele au voci prea similare și replici destul de tăioase. Personajul principal nu prea vorbește, de altfel. Aliații tăi turuie fericiți pe lângă tine, dar replicile tale nu se aud niciodată. Nici măcar în opțiunile de dialog din quest-uri nu se pronunță ceea ce alegi să zici din opțiunile de pe ecran.

Per total, însă, aceste neajunsuri nu contează atât de mult. Important este că jocul este distractiv, că te face să explorezi mai mult și să abordezi fiecare luptă ca pe o provocare cu tine însuți de a reuși nu doar să treci de ea, ci să excelezi în a-ți elimina dușmanii ca un samurai/ninja superior ce ești.

Singurul lucru care m-a deranjat cu adevărat este cantitatea foarte mare de obiecte pe care le primești în joc. Aproape fiecare luptă îți aduce arme și armuri în plus, iar majoritatea sunt… neinteresante. Este chiar o opțiune în joc de a vinde automat obiectele sub un anumit nivel (sunt 5, de la Common la Legendary).

Este însă uzual să ai în inventar zeci de arme și armuri după ce termini o misiune mai mare. Unele vor fi bune, cu diverse bonusuri pe care le vrei, dar parcă petrec prea mult timp în inventar uitându-mă la stats și comparând obiecte între ele.

Aproape orice quest îți dă obiecte. Mai există unele în care mângâi pisici. Cred că dezvoltatorilor le plac pisicile, așa că de câte ori vezi una în joc, o iei în brațe și o mângăi, ceea ce te face mai de încredere în ochii locuitorilor din zonă… iar apoi aceștia îți dau obiecte cu fiecare ocazie posibilă.

Cred că aici mai trebuie un pic de tuning făcut. Poți, de exemplu, să upgradezi anumite arme, dar de ce ai face asta? Mi se pare că în mod constant găsești altele și mai bune, iar luptele oricum sunt mai degrabă decise de skillul tău de a te apăra și de a ataca la momentul potrivit, decât de rating-ul armei din mână.

Oricum, asta este o problemă minoră. Rise of the Ronin este, privit de-a întregul, un joc care te ține în fața consolei pentru că este plăcut, te face să revii la el și să vrei să explorezi și mai mult și să te lansezi în noi lupte. Pentru mine, asta contează cel mai mult, să am acel echilibru între gameplay relaxant, dar care îmi și solicită skillul, însă nu atât de mult încât să devină frustrant.

Până acum, din orele jucate, reușește asta. Adăugați aici și plasarea în lumea de la sfârșitul perioadei feudale a Japoniei, ceea ce nu multe jocuri fac, plus elemente bine gândite pentru luptă, și pentru mine este un joc bun.