Fotografii din două weekend-uri frumoase în București și parcul Cișmigiu curat (test cu Xiaomi 14)

Perioada aceasta din an, când vine cu adevărat primăvara și vremea caldă, este preferata mea în București. De ani de zile fac tradiționala plimbare prin Cișmigiu cu această ocazie, iar acum am făcut-o cu Alice, care avea chef de joacă, și a fost parcă mai frumoasă decât în ceilalți ani.

Dar nu-i doar Cișmigiul care mă bucură. Este cald și trec la haine mai subțiri, mă simt mai confortabil. Copacii înfloresc și asta mi se pare foarte frumos. Parcă întreg orașul are un alt aspect și asta mă energizează și mă face să-mi doresc să stau cât mai mult în aer liber.

M-am simțit așa în fiecare an, dar acum, cu Alice alături care se bucură de flori și soare și locuri de joacă, parcă este și mai frumos.

Uitați două weekenduri în București, în fotografii. Mi s-a părut interesant de văzut ce diferență fac 7 zile pentru natură.

Fotografiile de mai jos sunt din weekendul 23-24 martie, când am început ceea ce sper eu să fie o primăvară și o vară petrecute cât mai mult în aer liber. Majoritatea fotografiilor sunt făcute cu Xiaomi 14 (site oficial, eMAG, PC Garage), apropo, telefon pe care-l testez în această perioadă. Unele sunt ușor suprasaturate pentru că am activat profilul Leica Vibrant ca să-l compar cu Leica Autentic.

A fost un weekend lung. Matilda a vrut să-l începem cu o cafea și un brunch la DeSoi, care este unul dintre localurile de brunch la care am fost des din decembrie încoace, când l-am descoperit.

 

Îmi place atmosfera aceea de “deli”, de băcănie, pe care o are. Pe centru este o masă mare unde stă lumea. Pe laterale au rafturi cu sticle multe de vin, borcane de dulceață și sosuri, un galantar cu mezeluri de calitate, iar într-o cameră alăturată se fac sandvișuri și se vinde pâine.

Așa arată Alice când află că nu au pepene roșu.

Dar îi trece:

Scurtă pauză la Mega Mall pentru încărcare și apoi Piața Obor, de unde am cumpărat flori, pentru a ne reface balconul, și fructe. 10 lei kg de căpșune, pe când aici în cartier la noi este 25-30 de lei.

Am mâncat și mititei, că na… țin o dietă cu carne tocată. A fost amuzant că, în timp ce-i mâncam, au venit la mine o pereche de asiatici care vizitau piața și m-au întrebat dacă pentru acele preparate stau oamenii la coadă acolo. Le-am spus că da și le-am dat și un mic de la mine, ca să vadă dacă le place înainte să stea la ditamai coada.

Am intrat apoi în vorbă cu ei. Erau de fapt americani, locuiau chiar în Manhattan și vizitau Bucureștiul pe cont propriu. Le-am recomandat câteva cafenele și Palatul Primăverii. Am vorbit despre meseriile noastre, ale lor, de unde știm engleza, cum este respectul pentru profesori în școala românească (erau ei curioși de acest aspect, deși nu lucrau ca profesori în SUA), cum este România în rest etc.

Le-am zis și noi că ne-a plăcut prin New York și ce anume. Le-am spus de muzeul 9/11 și am aflat că ea lucra atunci în clădirea de lângă World Trade Center.

Per total am stat 30 de minute în plus și apoi ne-am despărțit, fiecare cu treaba lui.

 

Tot atunci am fost și la cofetăria numită Cravings, despre care v-am spus în state of nwradu. Fac acolo cinnamon rolls de câteva feluri și am luat și noi la pachet.

După-amiaza ne-am dus în Cișmigiu și parcul arăta deja total diferit față de acum vreo lună. Este acum o iarbă verde și groasă, mai mare plăcerea să stai în ea.

De o bancă cineva lipise o carte din asta de propagandă, se împart gratuit acum în tot mai multe locuri.

Ce am descoperit cu plăcere în Cișmigiu este că locurile de joacă au fost renovate și acum sunt unele moderne și foarte mari. S-a dus aspectul de paragină de care mă plângeam anul trecut, acum aleile erau curate și bine întreținute. La lac se lucrează în continuare și nu era umplut.

În locul central de joacă este un ansamblu înalt de vreo 15 metri, unde se pot cățăra copii mai mari și de unde coboară pe un tobogan lung de-mi venea să mă urc și eu acolo pentru el.

Alice s-a dat pe niște tobogane de copii și apoi a descoperit un fel de trambuline integrate în locul de joacă, pe care a sărit până a obosit.

Așa arată peluza centrală a parcului, iar în capăt, spre Regina Elisabeta, erau plantate câteva panseluțe.

Cântarul era tot la datorie, deja poate fi numit monument și protejat de lege.

A doua zi am fost la cafea la Casa Mița Biciclista. Dimineața au acolo cafea și patiserie, am mâncat un cruffin (ca o brioșă, dar cu aluat de croissant și umplutură de ceva). Dacă vreți să mergeți, ar fi recomandat să ajungeți acolo la ora 10 deoarece era coadă la intrare cât să se ocupe cam toate mesele din prima. Lumea nu stă însă mult, așa că se găsește loc până la urmă.

Am dus-o apoi pe Alice în parcul Tineretului, unde și aici parcă a răsărit peste noapte o iarbă groasă. Ne-am dat cu trotineta și în leagăne.

Apropo, fotografia de mai sus este una care-mi place mult. Puține telefoane reușesc “să înghețe” bine imaginea când fotografiez un leagăn în mișcare (sau săriturile de mai jos), iar Xiaomi 14 s-a descurcat excelent. Telefonul are o interfață cam aglomerată la inițializare, cu multe pictograme și aplicații preinstalate, dar pe partea de fotografiere n-am ce-i reproșa. Are trei camere, toate de 50 megapixeli și cu obiective foarte deschise (f/1,6 pe principală, f/2 și f/2,2 pe celelalte), iar camera principală are o claritate foarte plăcută vizual, focalizează imediat, obține detalii fine foarte bune și în general este prin cele mai bune văzute de mine până acum.

Și acum observați diferența de la o săptămână la alta. În 7 zile, vremea s-a schimbat încât Alice a trecut de la bluză și geaca de mai sus la ținuta de mai jos, iar în jurul nostru toți oamenii erau în pantaloni scurți și tricouri.

Iarba aceea bogată era deja gazdă pentru pături și oameni ieșiți să se bucure de ea:

Și nu doar atât, dar parcurile și străzile din centru erau pline ochi de oameni ieșiți la plimbare. În Cișmigiu, unde am fost iarăși pentru trambuline, erau sute de copii la locul de joacă.

 

Inclusiv natura s-a schimbat semnificativ. Tufele verzi de săptămâna trecută, de pe peluza centrală, aveau acum flori despre care eu știu că se numesc “Nu mă uita”. Bunica mea mi le arăta, când eram mic, la ea pe stradă, iar apoi le-am regăsit aici în Cișmigiu pe vremea când am fost eu licean acolo. Își fac apariția în fiecare an, de altfel, dar trec repede.

În față, la ceas, erau dintr-o dată enorm de multe panseluțe înflorite, plus alte flori roz. Chiar la intrarea mare este acest micuț dud super-înflorit, unde cam toată lumea oprea pentru fotografii și acum îmi pare rău că m-am dus singur până acolo să-l fotografiez, nu cu Matilda și Alice.

Știu acest pom de pe vremea liceului. Se umplea de dude roșii și mâncam din el. Am stat de multe ori și pe bancă acolo sub el, cu o sticlă de suc în mână și prieteni în jur, după ore. Mi-am adus aminte cu plăcere de acele momente și peste 2 săptămâni vreau să o duc și pe Alice fix acolo, să-i arăt toate acele flori mari din ei.

 

Calea Victoriei, însă, era neîncăpătoare pentru câți oameni se plimbau pe ea. Chiar cred că Primăria ar trebui să o facă mereu pietonală în weekend, nu doar în câteva săptămâni de vară. Sunt foarte multe localuri cu terase, foarte mulți bucureșteni și turiști care se plimbă pe jos pe acolo și închiderea bulevardului după-amiaza în weekend ar face și mai plăcută o zonă frumoasă din oraș. Traficul de weekend poate fi preluat fără mari probleme de Magheru și Buzești. Poke către Nicușor Dan.