Blogul acesta a împlinit azi 18 ani de existență

Trebuie să deschid o sticlă de șampanie și să o torn peste laptop și peste un server, deoarece acest blog a împlinit astăzi 18 ani de existență și, gluma ‘ceea, acum are voie să bea alcool.

Acum 18 ani, pe 18 aprilie 2006, am publicat primul articol pe blog. Era ceva despre niște abonamente RDS. Nu dau link. Mi-e ușor jenă, e ca și cum te-ai uita la fotografii de cînd erai copil și aveai freză ciudată.

Țin minte vremurile acelea de început. Blogul era hostat pe blogspot.com. Aveam un cover, o imagine în header, cu silueta unui oraș. Mereu mi-au plăcut “skylines”, îmi inspiră modernitate și structură și precizie.

Abia după câțiva ani m-am mutat pe WordPress, pe server și domeniu propriu. Îmi aduc aminte și momente precum primul Roblogfest la care am participat (2007, cred că am fost prea timid ca să vorbesc cu cineva) sau “thrill-ul” de vedea în analytics trepte de trafic pe blog. Momentul când am depășit prima oară 500 de unici pe zi, apoi când asta a devenit ceva cotidian. Momentul de 1.000, de 2.000, de 5.000…

A fost o perioadă frumoasă. Nu-mi vine să cred că au trecut deja 18 ani. Dacă este o morală de reținut de aici, este că timpul trece foarte repede. Mai este o idee și mai importantă de reținut, dar v-o spun la final.

Blogul mi-a adus foarte multe. Am cunoscut-o pe Matilda prin intermediul său. Am mai povestit asta pe larg, dar, pe scurt, eu scriam despre telefoane, iar Matilda a fost cea care a câștigat un Nexus One la un concurs internațional, probabil primul astfel de telefon care a intrat în România, și a fost invitată din acest motiv la o conferință pe la Vodafone, unde ne-am cunoscut prin 2009 sau 2010.

Ne-am revăzut în 2012 la o petrecere. Ne-am căsătorit în 2017.

Pe nashu_mare l-am cunoscut pentru că lăsa foarte multe comentarii pe blog, iar la un moment dat ne-am întâlnit ca să-i vând un cablu de 10 metri DVI la HDMI sau ceva acolo. Am băut și o bere. Ne-a devenit la propriu naș mare la nuntă. A trebuit să-i pup mâna.

Pe Marian și pe Georgiana nu mai știu exact când i-am cunoscut. Primul pe Marian, cu care am împărțit cândva o mașină la un drivetest și am petrecut deci mai mult timp împreună cu acea ocazie. Pe Georgiana pentru că lucra tot în domeniul comunicării în acei ani.

La un moment dat m-am întâlnit cu ei în oraș și cred că era prima lor ieșire în cuplu. Nu mai știu ce an era.

Când s-a născut Alice și a venit momentul să ne gândim la nași de botez, ei au fost prima noastră alegere. Ne-ar plăcea ca Alice să semene cu Georgiana. Apoi, noi doi suntem mai… comozi. Ne-am dorit ca Alice să aibă în preajmă și persoane mai aventuroase, mai puse pe distracție.

Eu și Matilda am devenit în ultimii ani nașii de botez ai copiilor altor doi bloggeri. Suntem cumetri, cum se zice, cu respectivii bloggeri și partenerii lor de viață. I-am cunoscut datorită blogului acum mulți ani. Am fost la nunțile lor. Am fost alături de ei când au născut (nu la propriu). Ne-am lepădat de Satana împreună.

O familie mărită. Am mulți prieteni buni cunoscuți pentru că există acest blog. Vorbim des ziua, mergem la munte împreună, petrecem la zile de naștere, ne vedem la brunch-uri. It’s nice.

Blogul mi-a adus și multe experiențe frumoase. Am ajuns în locuri care poate nu ar fi fost prea curând pe radarul meu. Am fost în Chile. Am explorat două insule în Azore. Am vizitat tot ce-i prin Iordania. Am zburat cu un balon cu aer cald și am condus mașini foarte rapide pe circuit.

Îmi hrănește mult și curiozitatea. Am vizitat diverse fabrici, de exemplu, ceea ce pentru mine este o experiență plăcută. Am degustat whisky alături de experți. Am avut acces la tot felul de dispozitive înainte de lansarea lor sau acces la tot ce este nou. Recent am condus Duster 3, inclusiv pe un traseu special de off-road, deși mai sunt câteva luni până ajunge mașina pe piață.

Produce bani. Din estimarea mea, sunt vreo 10 bloggeri în România care pot spune că trăiesc din asta, poate chiar mai puțini, iar faptul că sunt unul dintre ei este un motiv de mândrie pentru mine. Este ceva ce am reușit 100% prin forțe proprii. Este o viață bună și sunt mereu conștient și recunoscător pentru cât de norocos sunt și pentru cum s-au aliniat lucrurile până acum. Nu știu cât va ține, dar aș fi ipocrit dacă m-aș plânge de ceea ce a fost până acum.

Am avut și multe eșecuri, desigur. Dacă aș putea da timpul înapoi, aș face multe lucruri altfel. Am ratat momentul de a fi mai activ pe YouTube. N-am intuit deloc ce canal important va fi și a fost o vreme când râdeam de cei care făceau doar asta, pe la începuturi. Nu sunt eu vreun mare talent pe video, dar cel mai important pe Internet este de fapt să fii dispus să muncești zi după zi. Asta aduce deja 80% din “succes”, iar eu n-am avut niciodată o problemă cu a lucra mult.

Am ignorat multă lume. N-am fost niciodată prea implicat în blogosferă, deși ar fi trebuit. Cum bine spune Hoinaru uneori, Instagram, YT și alte rețele au algoritmi automați și performanți care împing conținutul în fața oamenilor, plus butoane de Like pe care este simplu de apăsat pentru a da o validare acelui creator de conținut. Blogurile nu au nimic de acest gen, așa că ar fi trebuit să fim mai activi noi în această privință, cum au spus alții (Zoso, de exemplu) de multe ori.

N-am propus campanii în mod activ, deși ar fi fost simplu și ar fi ieșit mult mai bine, ci m-am mulțumit cu ce propuneri picau în poală.

Dă-i mintea cea din urmă omului, hindsight is 20/20, dacă aș fi știut dinainte și alte asemenea vorbe de duh. Ce-a fost a fost, să vedem ce rezervă viitorul.

N-am o concluzie la acest articol, ci un sfat. L-am mai dat și cu alte ocazii. Sfatul meu pentru toată lumea ar fi să încerce un proiect personal în social media. Blog, YouTube, TikTok, Instagram — nu contează platforma, poate fi ce vă atrage pe voi. Este încă loc destul, câtă vreme sunteți dispuși să munciți pentru asta și să faceți un conținut util altora. În cel mai rău caz, veți câștiga prieteni și experiențe noi. În cel mai bun caz, veți câștiga și bani.

Știu, social media este nasoală. De fapt, însă, asta doar spune că este loc destul, chiar o nevoie, pentru conținut de calitate sau util sau pur și simplu personal, non-fake, plăcut de urmărit.

Vă mulțumesc că urmăriți acest blog. Nu contează de câtă vreme o faceți. Dacă măcar o dată ați găsit ceva util aici, eu mă bucur și vă mulțumesc că i-ați alocat din timpul vostru.