Berăria H și-a înlocuit sistemul audio cu unul L-Acoustics

Berăria H ține concert după concert, cu toate genurile de muzică, iar acum au schimbat tot sistemul de sonorizare cu unul mult mai performant de la L-Acoustics.

Am fost pe acolo când au finalizat upgrade-ul și încă făceau teste de sunet. Diferența este ușor observabilă, în special dacă știți cum se auzea înainte la un concert în acel loc. Noul sistem oferă sunet mai clar, cu distorsiuni mai puține. Parcă acordurile fine sunt mai ușor de observat.

Mi s-a părut mereu dificil de descris în cuvinte performanța unui echipament audio. Trebuie ascultat direct. Nu cred că-i ușor să asiguri o sonorizare bună pentru o clădire de forma Berăriei H, mai ales cu acoperișul acela rotunjit, dar cred că acum au scos maximul din ce se poate face acolo cu L-Acoustics.

L-Acoustics este o companie celebră în domeniu. A fost înființată în 1985, în Paris. În prezent, Icon of the Seas, cel mai mare vas de croazieră din lume, este dotat cap-coadă cu L-Acoustics, iar pe site scrie de instalări în tot felul de săli mari de spectacole, cluburi celebre, stadioane și alte asemenea spații publice. Tomorrowland, Coachella, Untold — tot ei. They’re big. În România au ca parteneri pe Eltek, care a făcut instalarea.

Sistemul cuprinde, printre altele, o serie de difuzoare principale montate de-o parte și de alta a scenei, iar sub ele se află bancuri de subwoofere. Boxele sunt modele long-throw Kara II, iar deasupra fiecărui banc se află un subwoofer care pare a fi modelul SB18.

Pe podea sunt grupate subwoofere. Sunt câte 4 la număr de fiecare parte a scenei, trei orientate spre public, unul orientat invers, spre perete, pentru niște reflexii. Fiecare este un model dual KS28 cu 2 x 18 inci în interior. 79 de kilograme bucata. That’s a lot of subwoofer.

De-a lungul scenei sunt alte difuzoare mici, orientate spre mesele care se află chiar în fața lor (difuzoarele mari atârnate de tavan proiectează sunet peste aceste mese, pentru restul berăriei). Probabil sunt short-throw-uri din seria X.

Un sistem similar, dar cu mai puține incinte, este montat la etaj în zona secundară (scena Ciuc?). Și tot la etaj, dar vizavi de scena principală, unde este un balcon cu niște mese, sunt alte difuzoare short-throw montate din loc în loc.

M-am băgat și în spatele scenei. Acolo sunt vreo două rackuri mari de echipamente. Amplificatoarele erau LA4x (4 x 1000W) și LA12x (4 x 3.300W). Am uitat să le număr, dar două rackuri mari pline, plus switch-uri LS10 de rutare.

Mai sunt și alte echipamente pentru muzicieni, unde fiecare de pe scenă poate alege ce instrumente să audă cu precădere în cască șamd.

Au rulat teste sonore și sistemul s-a descurcat bine cam pe orice tip de muzică. Pe pop și rock este bun. Pe muzică electronică m-a dat pe spate. Se simțea bassul, ca să zic așa, Berăria H poate funcționa oricând și ca un club de noapte acum.

Calitatea sporită a sunetului este adusă și de reglajele fine care au fost posibile. Fiecare difuzor a fost bine reglat pentru sala respectivă. De exemplu, spuneam că la balcon sunt niște short-throw-uri care bineînțeles că au fost reglate cu un delay precis ca să nu producă un ecou nedorit sunetului care vine oricum dinspre instalația de lângă scenă.

Sunt și foarte direcționale, însă. Imediat ce te pui sub un astfel de short-throw de la balcon, nu mai percepi sunetul ca venind de la acesta, ci direct de la scenă. Reflexiile nedorite chiar au fost ținute la minim și am avut impresia aceasta deși sala era practic goală. Cu sute de oameni pe acolo, la mititei și burgeri, reflexiile vor fi și mai mici.

Cică ar fi costat 500.000 de euro doar sistemele L-Acoustics, iar investiția totală s-a apropiat de un milion de euro pentru că au fost schimbat și o mulțime de cabluri, s-au construit niște structuri metalice de rezistență mari cât toate zilele etc. Good for them.

Uneori mă gândesc ca aș fi putut lucra și eu în acest domeniu al ingineriei sonore dacă lucrurile se aliniau altfel. Teoretic, am făcut Comunicații Multimedia și Sisteme Audio Hi-Fi. Practic, partea de Hi-Fi a fost făcută la mișto, profesori delăsători, zero implicare. Teoretic, este ceva ce poți învăța și singur, dacă te pasionează. Practic, n-a fost nimeni care să-mi trezească interesul pentru acest domeniu, spre deosebire de cel al comunicațiilor și codării foto-video.