Cu cine petrecem timpul ziua în funcție de vârstă și de ce este important să ai un job care-ți place

Americanilor le plac statisticile. US Bureau of Labor Statistics face o cercetare numită American Time Use Survey, adică felul în care-și petrec americanii timpul.

Studiul s-a desfășurat pe o perioadă de 10 ani și a inclus mii de persoane, deci rezultatele sunt probabil destul de precise. Graficele sunt mai jos, împreună cu comentariile mele:

Graficul de mai sus arată că petreci timp cu părinții și frații/surorile tale cam până pe la 18 ani, apoi începe o scădere. Pe la 27 de ani, se ajunge la minim și așa rămâne tot restul vieții. Îi mai vezi, în medie, cam o oră pe zi.

Poate fi privit și invers. Petreci timp zilnic cu copiii până ce aceștia au aproximativ 18 ani, apoi perioada începe să scadă vertiginos. Morala: petreceți bine timpul pe care-l aveți la dispoziție, anii trec rapid.

Se poate spune că, statisticile fiind făcute în SUA, unde există o mobilitate mare a populației (copiii pleacă la studii departe de casă etc), lucrurile nu stau la fel și la noi. În România, copiii stau în general mai mult pe acasă cu părinții, uneori și după căsătorie. Per total, însă, diferențele nu cred că sunt mari.

Graficul de timp petrecut cu prietenii arată două lucruri importante. Întâi, că pe la 15 ani un adolescent începe să petreacă mai mult timp cu prietenii și mai puțin cu părinții.

Personal auzisem de 12 ani. Am auzit că trebuie să te bucuri cât poți de copiii tăi până ce aceștia au vreo 12 ani, deoarece după aceea anturajul devine mai important pentru ei decât părinții. Devin mai… rebeli. Sau nu mai pun atâta valoare pe timpul cu părinții, care pierd poziția de cea mai importantă persoană din viața lor în favoarea prietenilor.

Mi se pare trist, însă, că după 30 de ani de fapt nu mai petreci mult timp nici cu prietenii, ci ajunge la o medie de sub o oră pe zi. Știți cum se întâmplă: fiecare cu jobul lui, familia lui, programul său, ești norocos să-i mai vezi din când în când.

Matilda, de fapt, mi-a arătat periodic că trebuie să depui efort pentru a-ți menține relația cu prietenii și că asta este chiar un talent uneori. Eu nu prea îl am. Spun mereu că, în lipsa acestei abilități naturale, ar trebui măcar să depun mai mult efort în acest scop, dar nici asta nu-mi iese mereu bine.

Morala este fix asta: timpul disponibil este mic, iar oamenii au fiecare programul lor. Prietenii nu se păstrează de la sine, ci de multe ori trebuie efort în această direcție.

Timpul petrecut cu un partener crește și pe la 33 de ani se plafonează. Cam aceea este vârsta medie de căsătorie în multe țări vestice. Crește din nou când oamenii ies la pensie.

Dar, morala: de obicei petreci doar 3 ore pe zi cu partenerul de viață. Studiul a fost făcut în perioada 2009-2019 și deci nu a luat în considerare perioade de lockdown și work from home din pandemie, când unii au petrecut 24 de ore cu partenerul, dar ne întoarcem treptat spre situația din 2019.

Mie 3 ore pe zi mi se pare foarte puțin pentru cineva care îți este partener de viață!

Și priviți lucrurile și în alt mod: oamenii care nu au un partener vor avea probleme în a umple acest timp. Nu uitați graficele dinainte: oamenii petrec tot mai puțin timp cu prietenii lor, așa că nu vor fi disponibili.

Graficul de mai sus arată de fapt vârsta medie la care oamenii fac copii și perioada aceea de început când aceștia au nevoie de multă atenție de la părinți, așa că petrecem foarte mult timp cu ei. 33-39 ani pare a fi perioada de maxim petrecută cu copiii.

Pe la 48 de ani, deja îi vezi pe copii sub 2 ore pe zi. După 60 de ani, doar o oră.

Și da, în caz că vă întrebați unde sunt toate orele din moment ce atâtea grafice de mai sus arată cum arată, iată aici acele ore: petrecem foarte mult timp cu colegii de muncă.

De când te angajezi și până ieși la pensie, colegii de muncă îți sunt constant prezenți în viață. Cu ei stai măcar 8 ore pe zi și interacționezi direct vreo 3 ore, după cum arată graficul de mai sus.

Morala, poate cea mai importantă: este foarte important să-ți placă jobul pe care-l ai și colegii cu care lucrezi. Petreci atât de mult timp cu ei ziua încât, dacă sunt oameni cu care nu te înțelegi bine, vor fi doar o sursă de stres.

Dacă îți sunt adversari, nu colegi, mai bine îți cauți alt job. Sănătatea ta mintală este foarte importantă, la fel și dispoziția cu care te duci acasă pentru acea oră pe care o vei petrece cu partenerul și copiii.

Well, altceva ce faci ziua este să petreci timp singur. Or fi oameni în jurul tău, dar de fapt ești singur cu gândurile tale. Muncești singur la biroul tău, nu colaborezi activ cu un coleg. Stai în metrou. Te plictisești în trafic. Faci mâncare acasă, stai pe WC, citești o carte după ce nevasta a adormit lângă tine.

Și timpul doar crește, asta este de speriat. Pe măsură ce îmbătrânim, petrecem tot mai mult timp singuri. Nu știu de ce. Poate sunt tabieturi, poate perioada de “honeymoon” dintr-o relație trece și nu mai suntem legați ombilical de partener. Poate oamenii divorțează și o parte dintre ei rămân singuri, trăgând media în sus.

Morala: nu știu… să fii proactiv în relațiile cu partenerul și prietenii, astfel încât să ai cu cine petrece timpul? Să comunici bine cu partenerul, să găsești lucruri pe care să le faci împreună cu acesta, presupunând că vrei să crești timpul petrecut împreună? Să realizezi că serialul de pe Netflix va fi disponibil și a doua zi, așa că să nu refuzi o ieșire în oraș cu prietenii?

Morala generală

Muncim prea mult și “trăim” prea puțin. Carpe diem ar trebui să fie un principiu mai important decât este în viața curentă. Din păcate, puțini au ocazia să pună asta în practică, prea mulți factori trebuie de fapt să se alinieze bine pentru ca tu să fii singurul șef din viața ta.

Am mai scris anterior un articol despre cum să identifici ce te face fericit în viață și să acționezi pentru a trăi aliniat cu dorințele tale. Mi se pare că se potrivește bine cu cele de mai sus.

Mai jos este un alt grafic, unul făcut pe țări, bazat pe studii similare. Arată cum își împart oamenii timpul și cât rămâne pentru relații inter-umane.

surse: World Economic Forum, Our World in Data, ATUS.