State of nwradu – ediția de februarie 2024

The nwradu had a good month, dar în ultima jumătate a ei cu mai puțin chef de muncă decât înainte.

A fost o lună cu aniversări. Ziua tatălui meu, a Matildei, a socrului meu (care a fost în București în acea perioadă), plus că unul dintre finii noștri a împlinit un an și l-am tuns un pic, așa că au fost weekenduri pline. Ne-am distrat bine și în rest, ne-am văzut cu prieteni, într-un weekend ne-am plimbat și pe Calea Victoriei ca vara, a fost bine.

Am ajuns și la Therme în ultima lună, pentru prima oară în decurs de mai bine de un an. L-am găsit… neschimbat, dar și foarte aglomerat. Era vineri seara și multă lume a venit acolo, inclusiv mulți copii care aparent la ora 22 nu dorm precum a noastră, care la ora 20:30 trage pe dreapta, ci se dau pe tobogane la Therme.

Cred că de la ultimul articol încoace am avut și singura zăpadă din București a acestei ierni. Am fost locatar model și am ieșit în fața blocului la curățat scările și trotuarul. Alice a fost copil model și a dat și ea un pic cu peria pe mașină, că i-a plăcut să își imite părinții la deszăpezire, apoi ne-am jucat prin parc și prin oraș călcând pe zăpadă care scârțâie sau făcând bulgări.

Am început să merg din nou la sală. Citiți acest articol în mijlocul zilei și probabil că acolo sunt și în acest moment. Primele două săptămâni am avut o febră musculară bună, dar acum am început să mă obișnuiesc cu efortul. Ținta este să ajung la mai multe pătrățele pentru că acum am o singură… “pătrățea”.

Culmea este că mersul la sală a băgat și foamea în mine. Mi s-a părut că, imediat ce am început sala, am început și să mănânc mai mult. Cumva ne-am organizat și mai prost pe acasă și n-am avut mult chef de gătit, așa că am comandat mai multă mâncare decât de obicei. Nu m-am cântărit, dar nu m-ar mira să am din nou 90 de kilograme.

Tot pe final de ianuarie am trecut și la un birou reglabil pe înălțime și muncă din picioare. Nu stau mereu acolo, sunt zile când mai stau și așezat pe scaun, dar până acum îmi place sistemul. Mă face mai activ, mă mișc mai mult prin cameră și casă și nu mai stau cu orele lipit de scaun.

În primele două săptămâni ale perioadei am avut și chef de muncă și entuziasm. Am testat cu plăcere S24 Ultra. Am scris multe articole, am chiar destule în draft acum. Am fost mai activ pe Internet. În ultimele două săptămâni, însă, mi s-a părut că am avut din nou o perioadă cu mai puțin chef de muncă și încerc să scap de pasa asta proastă și să revin la un randament mai mare.

Problema mea este că intru mai greu în “flow”. Dacă sunt lăsat în pace, fără întreruperi, muncesc și mă turez singur până la o viteză bună de croazieră. Imediat ce apar însă distrageri, imediat ce programul se modifică în “astăzi trebuie să facem și X” și “mâine trebuie să mergem la Y”, parcă mi se pune o frână mare. Devin neproductiv nu doar în acele ore cât fac altceva, ci și multe alte ore în jurul lor. Nu mă apuc de ceva serios pentru că știu că vine o întrerupere; nu fac ceva serios după aceea pentru că oricum ziua este distrusă.

Mi-e greu să explic în cuvinte, dar cred că cei care pățesc la fel sau sunt cablați la fel au înțeles deja la ce mă refer.

Așa că, deși am scris diverse articole bune pe blog (zic eu), unele cum mi se pare mie că ar trebui să fie pe un blog personal, nu sunt mulțumit de mine. Cred că puteam fi mai productiv, mai eficient cu modul în care îmi consum timpul. Am o mulțime de idei notate pentru articole viitoare, o mulțime de linkuri pentru altele și zeci de foldere cu fotografii pentru altele. Uneori mi se pare că nu reușesc să micșorez backlog-ul.

Au început să se miște campaniile. Am primit câteva propuneri. Am făcut eu și mai multe, că am diverse idei. Am avut și două întâlniri. Poate iese ceva în viitor.

În curând începe MWC-ul. Am refuzat de mult o deplasare acolo din mai multe motive: s-au dus vremurile de aur în care era interes pentru știrile de acolo; nu sunt lansări importante, dincolo de ceva de la Xiaomi, Honor și HMD; este obositor. Pe scurt, nu merită.

Vom pleca, în schimb, într-un concediu. Nu spun unde, pentru asta va fi ediția de martie a emisiunii și poate și alte articole până atunci, dar este cea mai îndepărtată plecare a noastră din 2019 încoace și prima cu Alice. Sper să iasă bine.

Alice a făcut și ea upgrade-ul la un pat nou, unul de copil, nu de bebeluș. Are 160 cm lungime, arată ca o căsuță, i l-am decorat și cu luminițe și este foarte mândră de el.

I-am zis că-i luăm un pat nou și apoi ne-a întrebat în fiecare zi unde este. În primele două nopți a căzut din el, cu toate pernele și blocatoarele puse de noi, dar apoi s-a obișnuit și n-au mai fost probleme. Este mândră de el, îi place să se joace acolo, îi place și toată ceremonia de culcare în care unul dintre noi (de obicei Matilda) stă cu ea în pat și îi citește câteva povești și apoi adoarme.

A dormit bine, problema de luna trecută s-a rezolvat, nu s-a mai trezit noaptea. Și-a format obiceiul de a se trezi însă pe la 6:30, dar asta este viața.

Și încă nu a răcit. A avut vreo 2 zile mai proaste, dar fără febră. Nu a răcit niciodată în 2024, ceea ce este uimitor pentru perioada iernii și grădiniță. Să sperăm că o va ține tot așa.

Matilda a răcit, în schimb. Poate a luat ceva de la Alice în acele două zile și pe ea a afectat-o mai mult. Nu serios, ci doar nas înfundat și cam atât. Mi se pare că până acum am avut noroc și ne-a ocolit un val de covid care a afectat multă lume din bula noastră.

În rest, eu am reînceput să citesc, ceea ce nu mai făcusem de multe luni din lipsă de timp și oboseală. Am terminat și Nona the Ninth; am început un volum din seria Murderbot, care este excelentă și v-o recomand fără nici o reținere.

Am terminat pe consolă Spider-Man 2. Bun joc, vi-l recomand și pe acesta fără nici o reținere.

Am găsit un bar bun de cocktailuri, numit Sip, în Centrul Vechi. Micuț, intim, cu multe cocktailuri în meniu, dar făcute de oameni care se pricep bine la asta. Totally going back!

Părinții mei am descoperit că la Efes, un restaurant turcesc aproape de noi, pe Nerva Traian, au o ciorbă de burtă foarte bună. Ne-au dus și pe noi o dată acolo. Confirm că ciorba de burtă este excelentă, gustoasă, aproape cremoasă. Nu știu cum marinează sau ce-i fac cărnii, dar este foarte moale. 24 de lei cu de toate pe lângă ea.

Am fost și la Taverna Georgia, un restaurant cu specific georgian. Aperitivele au fost bune, iar pentru hachapuri aș merge din nou acolo (este o plăcintă cu brânză). Felurile principale nu au fost la aceeași înălțime.

Pe acasă am mai comandat de la suspecții noștri uzuali: KFC pentru crispy și aripioare, Mesopotamia pentru salata lor cu curcan, shaorma de la Dristor. Într-o zi a fost reducere 30% la Biutiful Downtown, iar mâncarea lor este foarte bună (recomand salata Caesar, cea mai bună din oraș) și am comandat imediat ce-am văzut oferta în aplicație.

În vreo 2 zile la rând am fost la Ciorbe și Plăcinte, la Șincai, și am luat la pachet mâncare. Uneori au o ciorbă nouă, numită soleancă, și mi-a plăcut. Apoi a făcut Matilda acasă o supă de pui și am mâncat din aceea câteva zile.

La capitolul dulciuri am fost la Sweet Concept, o cofetărie din zona Grozăvești, aproape de Pui de Urs. Au niște croissante uriașe (de 3 ori mai mari decât unul uzual) și sunt umplute cu cremă. Mai fac și NY Rolls acolo, dar croissantele sunt mult mai bune.

Ne-am uitat la Kim’s Convenience pe Netflix. Este un serial de comedie foarte bun, are 5 sezoane de vreo 15 episoade fiecare, se termină repede, dar merită văzut. Ne-am uitat apoi la Love is Blind și acum am început The Rookie. Are ceva plăcut Nathan Fillion, joacă foarte bine, ne-a plăcut mult și în Castle, un serial polițist mai vechi.

Eu am văzut și Venom 2 (ceva cu Carnage) și este deosebit de prost. Foarte prost. Pare un film gândit direct pentru DVD. Nu că prima parte ar fi fost prea bună, dar sequel-ul se bate pentru titlul de cel mai prost film cu super-eroi. Eșuează pe toate planurile.

Aștept noul sezon din Somebody Feed Phil și vreau să văd Everything Everywhere All at Once, că este acum pe Netflix.

Mulțumesc că ați citit, vă doresc o lună bună!