Am trecut la un birou reglabil pe înălțime și până acum îmi place să muncesc în picioare

Sunt deja mai mulți ani de când voiam să fac trecerea la un birou reglabil pe înălțime, unde să muncesc din picioare. Cochetam cu ideea, cum se zice.

S-a întâmplat după ce am făcut un RMN la coloană și am văzut o ușoară deplasare pe acolo. Statul jos pe scaun, toată ziua, de obicei duce la astfel de probleme. Am citit și că un standing desk te ține mai activ, mai plin de energie ziua.

Prin noiembrie am văzut un birou potrivit la IKEA, un Bekant. Era mai mic decât cel din prezent, 120 cm lungime față de 160 cm cât avea Bekant-ul meu vechi (care era și în forma literei L, de fapt). Am decis că mă pot descurca lejer cu un birou mai mic. Cel vechi era oricum prea mare, nu l-am folosit niciodată la adevăratul potențial, nu mai am de mult al doilea monitor pe birou, nici nevoie de atât de mult spațiu.

Am făcut schimbarea un pic pe fugă, până la urmă. Într-o zi se uita Matilda pe site-ul IKEA după paturi mai mari de copii și îmi spune “mai este un singur birou din ăla de vrei tu în stoc wtf”. Așa că la propriu am lăsat totul și am plecat de urgență în Pallady, să-l iau. Am ignorat de data aceasta tradiționalul hot-dog de intrare* și m-am dus direct la infopoint-ul din depozit, unde un angajat super-prietenos mi-a făcut pe loc foaia de comandă.

Nu mai era în stoc blat din lemn natur, cum aș fi vrut eu. Se pare că modelul este la final de gamă. Mai era un singur blat, alb, și l-am luat pe acela. Este un model Bekant, are 120 x 80 cm, iar picioarele sunt acționate electric de două motoare, ceea ce practic îi dublează prețul (în jur de 1.800 de lei față de 900 lei) în comparație cu un birou similar ca dimensiune din gama Trotten, dar reglabil pe înălțime cu ajutorul unei manivele.

L-am testat în showroom și pe cel cu manivelă. Dai minim 30 de secunde la manivelă ca să-l ridici sau cobori. Nu mi-a plăcut la fel de mult, simțeam că asta mă va împiedica să-l ridic sau cobor des, de fapt.

Din ce îmi dau seama, biroul reglabil electric Bekant este înlocuit cu un model numit Idasen, care este mai scump cu 50% decât Bekant-ul, dar fără un motiv clar pentru asta. Nu are colțurile rotunjite, ci la unghi drept, ceea ce pe mine mă deranjează pentru că în general sunt neîndemânatic și mă lovesc de ele, iar pentru Alice ar fi doar surse de “buba” și plânset.

De asemenea, picioarele de la Idasen mi se par impractice cu acel triunghi al cadrului în partea de jos. Probabil că sunt mai stabile cu acea formă, dar este și mai greu să “treci” peste ele. Așa că per total am fost foarte fericit să iau ultimul Bekant de 120 x 80 cm reglabil electric din istoria Universului și să mi-l car acasă.

17 kg are pachetul cu motoare, apropo. Se mai adaugă picioarele în sine, plus blatul. Mi l-am rezervat, apoi am mers la hot-dogs, apoi prin showroom unde am văzut prelungitorul acela modular din alt articol, am luat alte 2-3 nimicuri, mi-am cărat biroul acasă și aia a fost.

Din motive inexplicabile, IKEA are un punct click & collect la nivelul solului, unde este parcarea, dar acolo îți scot la ușă doar marfa comandată online. Pe cea comandată în showroom ți-o predau doar la etajul 1, ca să te mai lupți tu apoi cu dusul ei în parcare. Weird.

Biroul se asamblează imediat. Practic doar picioarele se înfig cu ajutorul unui șurub în cruce, în rest totul se bazează pe niște dibluri presate. Îți trebuie o priză în apropiere. Sunt două butoane pentru acționarea electrică și le montezi tu unde vrei. Vine cu o plasă de prins sub blat, pentru management mai bun de cabluri.

Într-un capăt i-am montat și organizatorul din imagine, numit Vattenkar. Nu este cel mai arătos accesoriu, ci mai degrabă se plasează la capătul opus al spectrului, dar un mic spațiu de depozitare nu strică niciodată. Eu sunt ca un gaz, în mod natural, dacă sunt lăsat liber, am tendința să ocup tot spațiul disponibil… cu tot felul de mici obiecte. Clutter. Așa că un loc unde să pun diverse prostioare—și doar acolo—nu strică.

Îmi place biroul. Am lucrat deja mai multe zile la el, doar în picioare (scaunul l-am băgat sub birou, după ridicarea lui). Inițial a fost obositor. În prima zi nu am stat deloc jos și la finalul ei mă dureau un pic picioarele.

În același timp, tot din prima zi i-am simțit și avantajele. Am fost mai activ. Am băut mai multă apă pentru că mi-a fost foarte ușor să plec de la birou, fiind deja în picioare. Am mers mai mult și prin casă. La un moment dat mi-am dat seama că am ieșit de câteva ori din cameră în timp ce mă gândeam la cum să rezolv ceva.

Mi s-a părut și că sunt mai alert, mai în priză, pentru că stau în picioare. Pe scaun probabil că intervine o ușoară moleșeală generată de poziția respectivă.

Pare stupid, că doar și înainte puteam să mă ridic de pe scaunul de birou și să iau rapid o pauză sau să fac câțiva pași. Cu toate acestea, nu făceam niciodată asta. Puneam fundul pe scaun și nu mă ridicam de acolo cu orele, că așa funcționează creierul și șalele.

Stând în picioare, am reglat biroul la înălțimea cea mai bună pentru a sta confortabil cu mâinile pe tastatură. Am simțit că este o poziție mai bună pentru spate și pentru fund.

Desktop-ul a rămas pe podea, dar cablurile sale sunt suficient de lungi pentru a ajunge la monitor chiar și când ridic biroul. Oricum de obicei lucrez pe un laptop pe care-l conectez la monitorul de pe birou cu un cablu separat.

Este reglabil între 65 și 125 cm, apropo. La 65 cm estimez că-l va putea folosi și Alice, peste vreo doi ani.

O problemă nouă este faptul că, din picioare, monitorul nu mai este la nivelul ochilor, ci mai jos. Când stai pe scaun, de obicei ai monitorul aproape sau chiar la înălțimea ochilor. Din picioare, ecranul laptopului este mult mai jos și aproape că te uiți la 45 de grade în jos către acesta. Pe termen lung și asta este o problemă pentru coloana vertebrală, te face mai cocoșat și pot apărea dureri în partea de sus, spre ceafă. Dacă lucrezi 8-10 ore pe zi la birou, aceea este poziția în care stai majoritatea timpului tău.

O soluție este să ai un înălțător de laptop (eventual cu tastatură externă) sau un monitor separat, care ar fi bine să aibă și el un picior cât mai înalt.

(*Glumeam cu hot-dog-ul, desigur. Se mănâncă doar la ieșire, nu și la intrare.)