Filme: Rebel Moon (Netflix) este hiper-prost

Așa a zis Matilda în timp ce ne uitam la Rebel Moon, “filmul este hiper-prost”. Se potrivește termenul.

Vreau să zic că nu i-am dat play cu așteptări că ar fi bun. Nu, am citit dinainte review-urile străinilor care spuneau că Rebel Moon este prost pe toate planurile, că împrumută idei din Star Wars, Lord of The Rings, Guardians of the Galaxy, Dune, Chronicles of Riddick și altele. Mă așteptam să fie prost, dar nu hiper-prost.

I-am dat Play cu gândul că măcar efectele speciale vor fi bune, că voi vedea imagini spectaculoase și poate o poveste interesantă, chiar dacă prost transpusă în film. Nici măcar pe acestea nu le are.

Știți care este culmea? Că filmul oricum este popular, este hitul Netflix pe acest an deși s-a lansat pe 22 decembrie. Are deja zeci de milioane de views, este pe locul 1 și în România și, dacă aveți abonament Netflix, probabil că l-ați văzut deja sau îl veți vedea, că este inclus și măcar vă puteți convinge dacă am sau nu dreptate în ceea ce zic mai prost.

Pentru Netflix, însă, probabil că filmul este un fail. Dacă toată oferta de programe Netflix nu vă convingea să vă abonați la serviciu, prezența acestui film nu este un motiv în plus ca să dați banii.

Istorie scurtă: Rebel Moon este făcut de Zack Snyder, care întâi le-a propus celor de la Lucasfilm scenariul pentru un film Star Wars, dar nu l-au făcut. Așa că Snyder, care în trecut a mai realizat și 300, Man of Steel, Justice League și Army of the Dead… și-a făcut propriul Star Wars. Voiam să zic că a transformat scenariul într-un film numit Rebel Moon: A Child of Fire, dar este un soi de Star Wars episodul 4.

Spoilers în continuare.

Intriga este destul de simplă: imperiul rău conducea cu mână de fier sute de planete, iar multe dintre ele se mai revoltau. Undeva la marginea imperiului, într-un sat mic unde oamenii cultivau grâu și beau bere, vine o mare navă de război care le cere mâncare (aveau hiperspațiu, dar nu știau să pună la congelator). O femeie din sat, care era mare luptătoare, pleacă la drum ca să găsească aliați împotriva imperiului, ca să-i bată pe ei și pe amiralul rău când aceștia urmau să se întoarcă să le fure sacii cu grâne.

Acum de ce filmul este prost:

➡️ Nu are o poveste închegată. Cele de mai sus se întâmplă în primele 30 de minute (începe foarte lent și cu multă vorbărie inutilă înainte de clișeul clasic cu generalul asupritor care omoară săteni nevinovați), iar apoi urmează o înșiruire de momente de recrutare a unei echipe de revoluționari.

Te simți ca într-un joc RPG când îți aduni echipa la început. Pilotul navei îi aude vorbind într-un bar și zice “vin cu voi, am și navă!” Apoi îi duce pe la vreo trei alte personaje și fiecare are un moment de acțiune în care este introdus, ca să vedem ce badass este. Când intră și ultimul în echipă, apare întâmplător și personajul negativ, se bat cu toții și gata filmul.

În plus, este plin de stupizenie și plot holes de la cap la coadă. La propriu, fermierul din sat știa că șefii revoluției căutați de multă vreme de către imperiu se ascund pe planeta Sharaan condusă de regele Leviticus (sau ceva așa). Din motive care rămân neexplicate, mai recrutează pe drumul către acea planetă încă trei luptători, de parcă ar fi putut oricum face față unei nave de război de pe orbită.

➡️ Slow motion prea mult care omoară ritmul. M-am plâns de asta și la Snyder’s Cut din Justice League. Rebel Moon este plin de slow motion care distruge momentele de acțiune pentru că le încetinește și alungă dinamismul situației.

Prima oară când vezi un soldat dezarmat și apoi aruncat peste cap în slow motion este cool. Când se întâmplă la fiecare scenă, însă, devine foarte plictisitor.

➡️ Copiază Star Wars și multe alte filme. Da, este episodul 4 refăcut. Începe la o fermă. Pleacă la orașul mai mare, unde are loc o scenă similară cu cea a cantinei din Star Wars, un bar cu mulți extratereștri cu forme ciudate. Acolo recrutează pilotul unei nave și pleacă mai departe pentru ca la final să se bată cu generalul rău și să-i înfrângă nava.

O femeie are chiar și săbii laser. Nu laser-frate laser, dar sunt incadescente și taie orice. Am fost uimit că nava lor nu se numește Century Hawk sau ceva la fel de “original”.

➡️ Personajele sunt clișee fără pic de adâncime. Excepție face personajul principal, care are chiar o poveste interesantă de abuz, prizonier care devine soldatul celor care au abuzat-o și face ea abuzuri în numele lor înainte de a dezerta. Nu original (este practic perechea Thanos și Gamora), dar măcar este un personaj dezvoltat.

În rest, nimic. Pilotul navei știa pe o planetă de un tip la bustul gol care urăște imperiul, așa că se duc să-l recruteze. Pe altă planetă, toată lumea știa unde zăcea leșinat de alcool un fost general al armatei. Pe altă planetă, este o femeie cu săbii aproape-laser și îmbrăcăminte de ninja. Pe alta, revoluționari machiați ca urșii panda.

Vreau să repet că niciunul dintre aceste personaje nu are un rol efectiv în film. Sunt recrutați și atât. Odată recrutați toți, are loc scena finală de luptă, că apare ăla rău cu niște soldați, și trag cu toții cu arma pe acolo, dar nu vă închipuiți vreun soi de Avengers sau Guardians of the Galaxy unde fiecare personaj are skill-urile sale și există o sinergie între eroi. Nu, doar trag cu armele și atât. Generalul ăla beat cred că apare cu totul vreo 10 secunde pe ecran după scena recrutării sale.

Pe la începutul filmului apare și un robot și ți se dă de înțeles că ar putea fi ceva mai mult pe acolo pentru intrigă, ceva ascuns legat de tagma roboților, dar apoi nu mai este dezvoltat subiectul.

Sunt niște flashback-uri legate de imperiu (sau regat, sunt folosiți ambii termeni) și nu te prinzi dacă fostul rege și fosta regină sunt de bine sau de rău. Adică sunt înfățișați ca niște oameni solemni cu fețe înțelepte, dar în același timp orice alt subaltern de-al lor pare gata să violeze și să omoare civili nevinovați de câte ori apare ocazia.

Ah, iar când personajele rele apar pentru prima oară pe ecran, când se deschide ușa navetei și ies din ea, puteam să pun pariu că au îmbrăcăminte care amintește de cea a naziștilor și ghici ce: arată ca niște naziști. Pe marea navă spațială se purta pardesiu lung și șapcă exact ca în SS.

Tot la “fără caracter” intră și faptul că filmul dă de multe ori impresia că are multe lore în spate, că s-a dorit a fi un space opera de amploare, cu nume și exprimări de high fantasy. Uneori pare că este bazat pe cine știe câte cărți care prezintă mai în detaliu situația, dar nu e cazul. Snyder a făcut scenariul și i-a dat astfel de elemente de parcă ar fi încercat un fake it until you make it.

➡️ Imaginile spectaculoase lipsesc. La fel ca în Star Wars, ești dus pe vreo 6 planete și toate sunt diferite, dar diferite de parcă și le-ar fi imaginat un copil sau scenaristul n-ar fi făcut vreun mare efort. Una are grâne și munți. Pe alte plutesc obeliscuri în aer. Pe alta sunt platforme care plutesc printre nori, ca-n Cloud City din Star Wars (și la fel ca acolo, trădare!).

Nu sunt însă spectaculoase. Grafica nu pare muncită. Cadrele sunt înguste, iar filmul nu este genul de producție cu buget mare. În plus, imaginile sunt mereu prost focalizate pe la colțuri, dar nu este un bokeh plăcut, ci mai degrabă pare că au fost randate la rezoluție mică sau cu blur artificial introdus tocmai pentru a micșora puterea de calcul necesară efectelor speciale și deci costurile.

Uitați-vă mai jos cât de blurat este omul care stă de pază deasupra intrării în Mos Eisley Providence, deși n-ar avea de ce să fie astfel, planul său fiind în focus:

Rebel Moon are imagini și cinematografie peste nivelul uzual al producțiilor Netflix, dar sub al unui film SF de cinematograf.

➡️ Ritm lent, dialoguri slabe, clișee și acțiune previzibilă. Cringe maxim la dialoguri, de fapt, vezi blonda vs robotul de pe la început.

Știți de ce a rămas Darth Vader ca personaj foarte bun în istoria filmelor? Pentru că era, în esență, simplu. Era un soldat dedicat Împăratului și misiunii primite, chiar dacă și foarte nemilos în îndeplinirea ei.

Rebel Moon cade în capcana aceea în care personajul negativ nu poate fi negativ doar prin faptul că este un soldat al părții inamice, ci trebuie să-ți arate că este și crud de dragul cruzimii, dar și decadent în plăceri. Face crime inutile, nu-și respectă promisiunile, are tot felul de cabluri ciudate prin corp și se sugerează chiar și niște scene erotice cu tentacule sau ceva de genul acesta într-o înșiruire de clișee uzuale din astfel de filme.

Bine, acțiunea nu este chiar previzibilă pentru că practic lipsește un fir epic, fiind o înșiruire de scenete care puteau avea loc cam în orice ordine. Nimic din ce se întâmplă în ele, însă, nu este neașteptat. Și când mai adaugi și un ritm lent și dialoguri cringy, te întrebi chiar des cum de au început să filmeze totuși cu un astfel de scenariu, în loc să-l mai lucreze și rescrie.

Ah, iar robotul de la început apare și la final. Descoperim că trăia și el în continuare pe acolo prin pustiu. La final îl vedem purtând pe cap coarnele unui cerb, dar nu știu de ce ar face asta. Poate avea și o minge de volei pe care o botezase Wilson, cine știe.

Știți cum pare Rebel Moon? De parcă un copil ar fi văzut alte filme mai bune, precum Star Wars sau Guardians of the Galaxy, și și-ar fi imaginat și el un scenariu. Cu mintea de copil, însă, îl face de fapt foarte similar și cu dialoguri simple și fără nici o adâncime reală a vreunui element. Și a ieșit Rebel Moon.

Pe 19 aprilie 2024 apare partea a doua (și ultima, cred). Din trailer, pare că s-au inspirat din Avatar, cu sătenii care se luptă împotriva navelor spațiale, și din Seven Samurai/Magnificent Seven, cu gașca de eroi care apără sătenii nevinovați. Poate aflăm și de ce robotul se credea cerb.