Magazinele de fashion au nevoie de AI în viața lor

Mie îmi este foarte greu să navighez pe magazinele mari de fashion care activează la noi. Sigur că uneori știi ce vrei, de exemplu blugi Levi’s 33-34, pui filtrele acestea și apoi îți rămân doar 118 produse prin care să te uiți, dar măcar te prinzi din fotografie ce culoare au.

Problema este că uneori vrei să faci… browsing. Ți-ar trebui vreo două tricouri noi sau o bluză cu mânecă lungă, așa că te uiți prin toată acea categorie de produse și dai pagină după pagină sperând că-ți face vreun model frumos cu ochiul. Sistemul acesta este asemănător cu a merge prin magazine și a te uita la rând pe fiecare raft și etajeră ca să vezi ce-i acolo.

Uneori, însă, chiar și magazinele offline au prea multă marfă. Eu rareori găsesc răbdarea să caut ceva printr-un Peek & Cloppenburg, de exemplu. Nu mai zic de Vagabond Made By Society, unde toate produsele sunt negre și înghesuite pe umerașe și magazinul vrea să le iei una câte una ca să te uiți la ele. Nobody got time for that!

Dar online… online este deja mult mai complicat pentru că sunt listate zeci de mii de produse. Magazinele online recomandă neoficial să folosești din plin filtrele, să pui întâi mărimea și brandurile preferate (cum descopăr atunci altele?!) și poate și culoarea pentru ce cauți, dar uneori nu caut ceva anume, ci vreau să văd dacă-mi sare ceva în ochi, după cum spuneam mai sus.

De exemplu, pe mine Zalando mă demoralizează. Am ales categoria Tricouri și am pus filtru pe mărimea L și sunt listate 10.002 produse! Zece mii de tricouri! Și Doamne-ferește să intri de pe mobil acolo, ca 90% dintre cumpărători, pentru că sunt listate câte 4 pe ecran și ajunge să te doară degetul de la cât scroll ai de făcut în cele câteva minute cât reziști să faci asta.

Probleme sunt peste tot, de fapt. Answear, About You, Fashion Days și Zalando au foarte multe produse listate și inclusiv filtrele de produse au devenit liste interminabile. FD, magazinul de la care cumpăr cel mai des (aproape exclusiv), nu are nici măcar search în filtre, cum a implementat de ani mulți eMAG pentru cele foarte numeroase. La propriu trebuie să scrollez prin zeci de branduri până ajung la un Versace (cum se face).

Recent am cumpărat o cămașă de la Zara. Am intrat și la tricouri. Am dat scroll prin peste o sută de modele care costau la fel și la care abia vedeam deosebirile, dincolo de culoare. Nici măcar descrierea nu explica bine cu ce diferă un model de altul. La un moment dat m-am lăsat păgubaș.

Și după ce te lupți cu filtre și faci endless scroll prin zeci de ecrane, este suficient să dai din greșeală un back în plus și s-a dus totul, că s-a resetat pagina.

intelligentia artificialis

Cum ar fi spus romanii, dar nu au apucat să vadă astfel de invenții. AI-urile sunt bune la câteva tipuri de funcții, printre ele și deep learning și recunoaștere de imagini atunci când le dai seturi de mii de imagini pentru învățare.

Iar magazinele de fashion fix asta au, seturi de mii de bucăți de imagini cu tricouri, cămăși, blugi și alte asemenea produse.

Cu niște AI antrenat pe baza lor de produse și implementat apoi în search, ai putea căuta “tricou L cu imprimeu fantasy” și să primești fix asta. AI-ul ar putea învăța cum arată un imprimeu fantasy față de unul abstract sau SF sau funny sau NSFW și să-ți arate doar acele rezultate.

Și apoi, exact ca în interacțiunile cu Bard sau ChatGPT, ai putea continua “discuția” cu un mesaj de genul “arată-mi-le doar pe cele verzi” sau “doar pe cele Mango”.

Sau ar putea fi ceva simplu de genul “cămăsi din in cu mânecă lungă și guler de mafiot marca Mango”, iar AI-ul (sau un script bine făcut, că asta este și un AI) să îți introducă automat toate filtrele identificate în interogare în site, astfel încât tu mai târziu să poți adăuga sau elimina rapid dintre ele.

(Rezultatele la căutarea “tricou bumbac cu guler rotund marca mango”, efectuată când eram în categoria Bărbați, logat cu contul meu de bărbat extraordinar. Al treilea rezultat nici măcar nu este tricou.)

Toate cele de mai sus s-ar putea face și manual, de către operatorii umani, folosind tag-uri. Un tricou poate fi marcat în baza de date a magazinului cu “verde”, “guler rotund”, “bumbac 100%”, “imprimeu mic”, “imprimeu SF”, “fără logo” șamd. Tagging-ul manual are însă două probleme:

• nu este niciodată la fel de complex precum imaginația sau căutările clienților
• operatorii umani care introduc marfa nouă în site au deja sute de produse de adăugat în fiecare zi și nu au timp de așa ceva

Și aici intervine din nou un AI bine programat. Ar fi suficient ca operatorul uman să încarce poza unui tricou și prețul acestuia și faptul că este marca Desigual. AI-ul ar putea apoi rula o recunoaștere performantă de imagine pe acel tricou și să completeze singur baza de date cu informații despre lungimea mânecii, culoare, guler, logo, imprimeu și ce se mai poate determina de acolo.

În plus, un operator uman poate că ar putea bifa “imprimeu SF”, dar un AI ar putea pe loc să răspundă la orice interogare. Poate cineva caută “cu avion” sau “cu rachetă”, nu musai “SF”. În loc ca cineva să programeze manual ce trebuie afișat pentru astfel de cazuri, AI-ul s-ar descurca singur.

Și apoi AI-ul ar putea duce lucrurile mai departe pentru vânzări targetate. Fashion Days, de exemplu, are deja istoricul meu de câțiva ani de haine cumpărate, poate trage concluzii bune despre ce-mi place, ce branduri prefer șamd. Treaba asta ar putea să o facă un script cu o mie de if then else în el sau un AI care trage concluzii prin metode moderne, ceea ce sună mai simplu și mai rapid.

Apoi, ar putea crea un magazin cu produse doar pe placul meu. Știe mărimea mea, știe că n-am cumpărat niciodată blugi rupți, știe cam ce culori îmi plac și să aibă și un pic de elastan în ei. Știe că vara mă uit după cămăși de in și iarna poate după una mai grosuță. Ar putea să facă astfel  un magazin dedicat mie, cu 200-300 de produse care îmi plac, în loc să mă lupt eu cu filtre și navigație prin 12.480 de produse.