Metaverse-ul, cică, ar fi mort (și de ce era de așteptat să fie așa)

Nici nu a apucat să trăiască prea mult de fapt, nu-i așa?

Un articol din Cryptopolitan spune că în noiembrie 2021, la vârful pieței cripto, cele patru tokenuri legate de metaverse aveau o capitalizare de piață de 16 miliarde de dolari. Este vorba de Sandbox (SAND), Axie Infinity (AXS), Enjin Coin (ENJ) și Decentraland (MANA). Astăzi valoarea lor cumulată este de 1,23 miliarde de dolari, o scădere de 92%.

Și sigur că întreaga piață cripto a scăzut. De asta se poate aplica un al doilea raport. În noiembrie 2021, cele patru tokenuri reprezentau 0,5% din totalul pieței cripto. Acum reprezintă 0,12%. Altfel spus, n-au scăzut proporțional cu întreaga piață, ci de 4 ori mai tare.

89% din deținătorii de MANA sunt pe pierdere.

Până aici a fost vorba însă de tokenuri și cripto… chestii. Este mai simplu poate să vorbim despre metaverse ca fenomen social, unul care probabil s-a născut direct mort. Poate că momentul său de maxim a fost în octombrie 2021, când Facebook și-a schimbat denumirea în Meta și Zuckerberg a anunțat un all-in pe metaverse, urmând să investească zeci de miliarde de dolari în această direcție.

Zic că s-a născut mort pentru că în octombrie 2021 oamenii aveau probleme mai mari pe cap. Omenirea își revenea din teama de covid pe fondul vaccinării. Oamenii se gândeau la revenirea la muncă, la business-urile închise între timp și la stabilitatea jobului într-o lume care, evident, se schimbase. Era perioada când oamenii conștientizau că lucrurile nu vor mai fi niciodată ca în 2019 în societate, că tinerilor le-a fost foarte greu în acea perioadă, că drogurile sunt o problemă tot mai mare, că modul de a munci și călători s-a schimbat. Culmea, urma cel mai mare val de covid, cel adus de Omicron, cu alte probleme și acolo.

Pur și simplu nu era momentul potrivit pentru ca o mulțime relativ mică de visători, de futuriști, să spună “și de acum vom petrece mai mult timp în lumi virtuale, iar interacțiunile dintre voi vor fi prin avataruri colorate, ca în desene animate! Ah, și trebuie să porți și o cască VR grea pe cap, dacă vrei o experiență plăcută!”

Oamenii s-au uitat la asta și au zis “solid nope, fork that!”. Sau, mai exact, au spus “au fost atâtea schimbări în viață noastră încât nu vreau încă una absolut opțională, doar pentru că Zuckerberg vrea asta”.

Propria mea aventură în Decentraland v-am spus-o într-un mod amuzant aici. Dacă citiți printre rânduri o să înțelegeți ce-am crezut despre toată ideea de metaverse. Sau aici. Dacă acela-i metaverse-ul, atunci mă bucur că sunt boomer. Inclusiv astăzi, dacă văd un Heineken Silver în magazine, zâmbesc amar și trec mai departe spre raftul cu Carlsberg Luma (care nu probabil, ci sigur este cea mai bună bere de volum din comerț).

Ce-a urmat probabil știți deja dacă urmăriți știrile zilei. Meta a dat afară vreo 20.000 de oameni. Câteva miliarde de dolari au fost trecute la pierdere. 2022 și apoi 2023 au fost de fapt anii AI-ului, anii în care aceste tehnologii generative au uimit prin nivelul avansat la care au ajuns. Oamenii au descoperit că AI-ul îi poate ajuta la muncă (atunci când nu le ia jobul, dar inclusiv această acțiune arată ce tehnologie avansată și uimitoare este), poate rezuma un clip video, poate extinde o fotografie, poate naviga mai bine în trafic șamd.

Căștile VR? Păi inclusiv Meta a ieftinit-o semnificativ pe a lor pentru că nu se vindea, apoi au anunțat că opresc producția. Au mai dat afară niște angajați din divizia de “metaverse”. Zuckerberg a anunțat că se va concentra pe AI în viitor și probabil asta este o idee mai bună.

Mai este o posibilă luminiță de capăt de tunel. Casca Vision Pro de la Apple, care se va lansa peste câteva luni, ar putea fi defibrilatorul de care are nevoie metaverse-ul pentru a mai testa o dată reacția publicului. Dacă urmăriți însă cu atenție prezentarea ei, veti observa că nici măcar Apple nu vorbește despre VR și metaverse, ci despre spatial computing. Apple prezintă casca mai degrabă ca pe o tabletă de purtat pe cap, un dispozitiv pentru entertainment și poate muncă, dar până la urmă tot un soi de iPad sub formă de cască.

Toate reclamele lor arată oameni singuri, nu un univers virtual conectat stil metaverse. Suntem mai departe de scenariul din Ready Player One, nu mai aproape de el.

Pentru mine personal, dispariția ideii de metaverse din discuții și atenție este un soi de “faith in humanity restored”. Mi se pare că, prin “meh”-ul colectiv și prin lipsa de dorință de a vedea metaverse-ul în viața lor, societatea umană a spus că preferă mai multe interacțiuni reale și o întoarcere din digital în lumea reală, față în față, la o cafea, nu o aprofundare a digitalului.

Metaverse-ul a venit, iar omenirea a fost flască în fața lui, s-a făcut că nu-l vede și l-a lăsat să treacă rapid mai departe, pierzându-se în zare.