Care este treaba cu interzicerea vânzării de iPhone 12 în Franța pentru că depășesc limitele de radiație

Franța a interzis recent vânzarea de telefoane iPhone 12 pe motiv că ar emite mai multe radiații decât limitele maxime admise. Mai exact, ar fi vorba de o depășire cu 40% a valorii SAR maxime.

Asta se întâmpla marți. Germania și Belgia au anunțat joi că investighează și ele problema, dar între timp iPhone 12 rămâne la vânzare în aceste țări. Nu m-ar mira ca și alte țări europene să facă același lucru. Nu m-ar mira ca România să nu facă absolut nimic.

Dar despre ce este vorba aici?

De ce emit telefoanele “radiație”?

Telefoanele, routerele, smart TV-urile, ceasurile inteligente și practic orice dispozitiv care are ceva de comunicat wireless o face emițând energie electromagnetică. Asta sunt și undele radio, de pildă. Cum s-ar spune din popor, “radiație”.

Radiația aceasta în general nu-i periculoasă, puterea de emisie fiind foarte mică pentru că antenele sunt foarte performante. În plus telecomunicațiile lucrează pe frecvențe mai mici decât cea a radiațiilor ionizante, care sunt cele care la propriu îți pot descompune țesuturile pentru că au atâta energie încât detașează electronii din atomii țesutului, transformându-i pe aceștia în ioni, de unde și numele.

Cu toate acestea, radiație = bad, așa că de-a lungul timpului au fost setate niște limite maxime pentru dispozitive, iar inginerii s-au concentrat pe făcut antene mai performante pentru a recepționa și cele mai slabe semnal.

Limitele maxime pentru telefoane au fost stabilite prin mărimea fizică numită rata specifică de absorbție, abreviată SAR.

Ce este rata specifică de absorbție?

SAR este o mărime fizică ce descrie rata cu care energia electromagnetică este absorbită de țesuturile umane. Sau, mai precis, puterea absorbită de țesuturi, se măsoară în wați per kilogram.

SAR nu este măsurat însă fix pe un kilogram dintr-un corp uman, ca să zic așa, ci pe un volum mai mic de țesut, cântărind 1 gram sau 10 grame, în funcție de legislația din domeniu.

În plus, diversele tipuri de țesut uman reacționează diferit la radiație electromagnetică, la fel cum și loviturile se simt diferit la cap față de mână, de exemplu.

Testul, din câte știu eu, se face cu un manechin de formă umană, iar telefonul se ține practic lipit de capul acestuia și de senzorii din interior. Se consideră că în acea poziție un telefon mobil este cel mai aproape de țesuturile cruciale ale corpului (căpățâna, adică), iar telefonul este orientat în timpul testului cu antena sa spre senzorii respectivi. Se calculează astfel o valoare SAR pentru acel telefon mobil.

Culmea este că SUA și Uniunea Europeană au definit diferit limitele pentru SAR:

• SUA: maxim 1,6 W/kg, mediat pe o masă de 1 gram de țesut.
• UE: maxim 2 W/kg, mediat pe o masă de 10 grame de țesut.

Se pare că nu le poți compara între ele, diferența de cantitate de țesut făcând imposibilă comparația. Așa că nu e de mirare ca un telefon mobil să aibă două valori SAR, una pentru SUA și alte pentru UE.

Cine testează SAR-ul?

Producătorul telefonului, se pare. Este datoria producătorului să aducă la dosar, pentru aprobarea modelului pe piață, teste făcute într-un laborator. Dosarul cu șină include metodologia testului și rezultatele și agențiile statului (de exemplu FCC-ul american, de unde și apar tot felul de leak-uri din astfel de dosare) se uită pe ele și dau sau nu avizul.

(Ca o paranteză, cifrele SAR erau ceva mai prezente în discuție acum 15-20 de ani, când telefoanele mobile intrau în buzunarele tuturor. Pe vremea aceea erau mult mai multe discuții despre cum “ne iradiem” și “facem cancer”.

Apoi oamenii au descoperit că nu prea pot trăi fără WhatsApp și Candy Crush și navigație pe mobil și nu și-a mai pus nimeni problema nocivității telefoanelor mobile, acestea devenind un rău acceptat.

În plus, au trecut 20 de ani, n-a putut nimeni demonstra clar că sunt nocive și nici n-au început oameni să moară pe capete după ce-au ținut toată viața un telefon mobil în buzunar.)

Din când în când, o instituție a statului face și teste aleatoare de măsurare a SAR-ului. Probabil asta s-a întâmplat în Franța, unde ANFR, un fel de ANCOM de-al lor, a descoperit că iPhone 12 depășește limitele maxim admise într-un test făcut la distanța de 5 mm.

Ce zice Apple

Apple a spus într-un comunicat că francezii probabil au greșit testele pentru că mâncau baghetă cu jambon și beau vin roșu în timp ce le făceau.

Glumesc, Apple a spus că iPhone 12 respectă toate reglementările internaționale, că telefonul a fost testat de ei și de laboratoare 3rd party din lume și că rezultatele au fost mereu în limite.

Cum se poate rezolva totul?

Păi francezii ar putea spune “greșeala noastră, sorry, au revoir”. Poate au testat ei un telefon cu defect, cine știe.

Dar este mai posibil ca teste noi să arate că iPhone 12 chiar radiază peste limite. Poate că din 2020 încoace s-a schimbat ceva în software-ul de control sau este un bug sau telefonul chiar n-a fost testat bine prima oară.

Soluția este simplă: Apple lansează un patch pentru iPhone 12 care reduce puterea de emisie a telefonului. În general așa se reglează cât radiază un dispozitiv, în caz că iese peste limite. E mai simplu să-l reglezi din software decât din hardware și construcția antenelor și carcasei.

Dar asta rezolvă problema de acum încolo pentru posesorii de iPhone 12. Compania Apple va avea probleme mai mari, probabil amenzi semnificative, dat în judecată de clienți șamd. Dacă se dovedește că un telefon vândut în zeci de milioane de bucăți pe piață radia peste limitele din lege, vor fi consecințe.

Seria iPhone 12 a fost lansată în octombrie 2020. Au fost primele iPhone-uri standard cu ecran OLED, primele fără încărcător în cutie, primele cu MagSafe pe spate.