Am făcut primul drum lung cu electrica prin România. Destinația: Alba Iulia, cu oprire la KFC-ul de pe autostrada A1

Am făcut primul drum lung prin România cu mașina electrică. L-am făcut singur și eram foarte curios cum accelerează când nu ai și un copil în scaunul din spate. S-a dovedit că este rachetă, o rachetă foarte confortabilă.

Am plecat din București cu bateria la 90%. Traseul urma să fie Pitești – Rm Vâlcea – Sibiu – Orăștie – Alba Iulia în prima zi și de acolo înapoi spre casă în a doua zi. O să vă spun altădată cifrele exacte de consum și timpii de încărcare, pentru cei interesați chiar de date. Acum vreau să vă spun mai degrabă câteva impresii de călătorie.

Știți care a fost principala mea concluzie? Că autostrada A1, care reîncepe la Sibiu și ține până la vama Nădlac, începe să devină poate cea mai importantă șosea din România. Este foarte diferită de tronsonul București-Pitești, care pare învechit și plin de gropi. Odată ce treci Valea Oltului, te așteaptă o autostradă modernă, în stare foarte bună, cu spații de servicii mari și dese exact cum am văzut în vestul Europei.

 

Pe A1 am oprit la un restaurant KFC nou, care împarte un spațiu de servicii de pe autostradă alături de o benzinărie. Se află în dreptul orașului Orăștie, la 100 de kilometri de Sibiu pe sensul spre Timișoara. M-am simțit și aici ca în vestul Europei, unde mereu la marginea autostrăzilor vedeam restaurante unde poți mânca ceva cunoscut și preparat pe loc, nu doar clasica mâncare de benzinărie ca în România.

 

Este un KFC similar celor din București. Produsele sunt cele cunoscute. Standardele sunt aceleași. Înăuntru sunt mai multe mese normale și locuri la un bar la fereastră. Afară sunt o mulțime de mese în diverse zone. Poți comanda direct la casă sau la două kiosk-uri cu touchscreen. Băuturile sunt cu refill, îți pui de câte ori vrei de la un dozator, exact cum au unele KFC-uri din București.

Locul este perfect pentru un popas când ți-e poftă de niște Crispy sau aripioare sau o porție de cartofi prăjiți. Am stat aproximativ o oră acolo în KFC și am observat că nu duce lipsă de clienți, ba chiar a fost mereu plin. Cred ca dacă ar monta un stâlp din acela înalt cu fața colonelului Sanders sau un panou publicitar cu “KFC peste 15 km” pe autostradă, ar depăși recorduri.

În general sunt două tipuri de clienți. Sunt oameni aflați într-o călătorie, care opresc aici pentru că le este poftă de puiul de la KFC. Am văzut multe familii de toate vârstele adunate în jurul a 1-2 tăvi cu mâncare, punându-și la final încă o rundă de suc în pahar și suindu-se în mașină pentru a continua drumul.

Am văzut și clienți care își împărțeau sarcinile, o persoană alimenta cu carburant și plătea în benzinărie, iar cealaltă persoană comanda aripioarele și plătea în KFC, apoi plecau mai departe.

Al doilea tip de clienți este format din localnici. În Orăștie și alte localități din jur (Sebeș, Cugir etc) nu există un restaurant KFC, așa că foarte mulți localnici vin la acesta de pe autostradă, în special după-amiaza. Mă așteptam la asta.

Să vedeți și cum accelerează lucrurile când oprește câte un autocar cu turiști. M-a pufnit râsul când a oprit un autocar cu vreo 25 de fete, ceva echipă sportivă, și una dintre ele a venit până în local, a intrat, a văzut ghișeul clasic de KFC, a văzut automatul de suc, a văzut gălețile puse stivă, a făcut ochii mari ca în desene animate, a ieșit afară și a strigat “este un KFC aici!” Și apoi au fost 25 de fete la coadă la casă, dar cei din KFC s-au descurcat bine, le-au servit pe toate în timp record și și-au și găsit și loc pe la mese.

Eu am mâncat un Box for One, mi se pare combinație bună. 3 Crispy Strips, 4 aripioare, cartofi medii, un suc. Același preț ca în București, 33,5 lei, și am pus și un sos ketchup acolo, că eu mai degrabă prefer acest sos în locul celui clasic cu usturoi.

Este pur și simplu ceva ce nu credeam să găsesc pe marginea autostrăzii prea curând în România. Ah, iar în parcare se află două stații de încărcare de 150 kW. Nu le-am folosit, nu aveam de ce, dar fac locul și mai bun pentru un popas dacă mergeți spre vest cu mașină electrică.

KFC Orăștie, oficial aflat la kilometrul 340+500 al autostrăzii, are orar 9-23 în fiecare zi. KFC a mai construit alte două la fel, aflate tot în spații împărțite cu benzinării Rompetrol. Unul se află la Giarmata, lângă Timișoara, și altul la Pecica, lângă Arad, dar ambele tot pe marginea autostrăzii A1.

Cel de la Pecica este pe sensul de ieșire din țară, cu doar câțiva kilometri înainte de vama Nădlac, deci un loc bun pentru câteva provizii în caz că știi că urmează o perioadă de așteptare la trecerea frontierei. Acela și drive-thru, pentru cei grăbiți. Uneori se stă în vamă câteva ore, dar măcar ai Crispy Strips. Cel de la Giarmata se află pe sensul opus, când mergi dinspre Timișoara spre Sibiu.

Sper să apară vreun KFC și pe A2. Cred că ar deveni principalul punct de oprire spre mare sau înapoi de acolo. Momentan doar autostrada A1 și zona de vest a țării se bucură de astfel de noutăți de la KFC.

 

Dincolo de Sibiu, autostrada A1 îți oferă o mulțime de destinații destul de ușor de atins. M-am învârtit atât de mult în ultimii ani în zona București-Constanța-Galați încât aproape că uitasem ce țară frumoasă avem în rest. Șoseaua curge lin printre dealuri pitorești, iar o bună bucată de timp munții Carpați se ridică frumos la sud de tine. Din loc în loc pe dealuri se văd sate micuțe, iar dintre casele lor răsare uneori turla mult mai înaltă a unei biserici sau vreun conac mai amplu.

Autostrada A1 a devenit o arteră principală a țării. A devenit foarte ușor să parcurgi rapid kilometru după kilometru și să ieși de pe ea spre obiective turistice precum cele din Alba Iulia sau Deva. Poți să faci dreapta pe A10 spre Cluj-Napoca sau să continui spre Timișoara, în prezent capitală culturală europeană și de acolo spre autostrăzile din Ungaria și Austria pentru un road-trip amplu.

După ce-am plecat din KFC m-am învârtit spre Simeria și Orăștie și apoi am revenit spre Sebeș, urcând apoi spre nord către Alba Iulia (autostrada A10), unde am dormit peste noapte.

Frumos oraș! Cetatea Alba Carolina arată în continuare excelent. Peste tot era impecabil de curat și m-am plimbat toată seara prin ea și pe zidurile ei cu mare plăcere. Am văzut mulți turiști străini. V-am spus, autostrada A1 a devenit o arteră vitală a țării și pentru direcția opusă. Acum aduce foarte mulți străini spre Alba Iulia și Sibiu și sper că unii continuă și mai departe spre Brașov pentru că E68 între Sibiu și Brașov mi se pare unul dintre cele mai pitorești drumuri din România.

Era o zi de marți, dar toate terasele din cetatea din Alba Iulia s-au umplut seara. Erau și foarte mulți localnici ieșiți la o bere și copii care se alergau în jurul lor. Eu am stat până târziu pe străduțe, apoi am plecat la hotel să scriu un articol și să fac știrile pentru a doua zi și asta a fost ziua întâi.

N-am încărcat mașina peste noapte pentru că nu aveam motiv. De la Alba Iulia la Sibiu sunt 90 de kilometri de autostradă. Am plecat cu 40% baterie spre Sibiu și am ajuns la încărcare cu 17%.

Am stat 40 de minute pentru a duce mașina de la 17% la 90%. Pare mult timp, dar l-am petrecut pe terasa unei cafenele de acolo, la un cappuccino și o brioșă cu ciocolată și un Instagram, și apoi am plecat mai departe spre casă.

Am ajuns înapoi în București cu 32%.

Stația de încărcare din Sibiu chiar este bine plasată. Eu ajung acolo cu autonomie suficientă în baterii și apoi se deschide o mare parte din România. Pe A1 spre vest sunt stații rapide de încărcare practic în fiecare benzinărie mai mare, inclusiv una de 300 kW lângă Simeria.

Practic, un alt lucru de care m-a convins acest drum este că nu e cazul să am range anxiety, sunt o mulțime de stații rapide de încărcare pe traseu și majoritatea neocupate. Am ajuns în punctul în care poți încărca mașina în timp ce mănânci și 2-3 aripioare de pui, ceea ce față de acum 2-3 ani, când citeam relatările unor șoferi de electrice și grija cu care-și planificau opririle, pare o evoluție foarte mare.

În plus, mașina s-a dovedit plăcută pe orice tip de drum. Este confortabilă pe autostradă, unde pui pilotul automat, care menține viteza și ia singur virajele cu un minim input din partea ta. Este rachetă pe dealuri și văi, unde accelerează de te înfige în scaun inclusiv în acele curbe stil ac de păr, urmate apoi de o urcare destul de abruptă. Am depășit TIR-urile mult mai ușor sau pe zone mult mai scurte și n-a fost nici un moment în care să nu mă simt în siguranță. În viraje este stabilă de parcă ai fi pe șine, chiar și la viteză mare.

În total, am circulat 828 de kilometri, din care 490 de kilometri pe autostradă. Pot face lejer o astfel de călătorie încărcând o dată la dus și o dată la întors în Sibiu. Abia aștept să o fac din nou cu Alice și Matilda la bord.