Mi s-a stricat espressorul și m-am simțit mai puțin bărbat pentru că n-am reușit să-l repar singur

Știu, pare un titlu scris de AI-ul de la Vice, dar așa m-am simțit! La un moment dat a venit Irina Rimes și mi-a cântat la ureche “nu știi tu să fii bărbat” în timp ce eu trăgeam plângând de un furtun din espressor. True-ish story.

Espressorul meu, un Lelit PL62s, începuse uneori să facă bip-bip ca atunci când nu mai are apă suficientă, dar bineînțeles că rezervorul era plin. Rezervorul are un plutitor magnetic cu care aparatul încearcă să determine nivelul apei, așa că am încercat să-l repar inginerește bocănindu-l din lateral de câteva ori.

Nu de acolo pornea problema, însă. După o vreme a apărut o baltă sub espressor. Uneori mergea, uneori nu, iar eu când vreau cafea, păi vreau cafea! L-am pus pe masă și l-am demontat. 18 șuruburi torx și 6 pozidriv mai târziu, i-am demontat carcasa și m-am prins cum funcționează.

Erau picături de apă prin interiorul espressorului, care arată ca o mulțime de fire și furtunuri trase la întâmplare pe acolo. Am identificat pompa, boilerul, PID-ul, restul componentelor importante. M-am prins cam care este traseul apei prin interior. Nu-i ceva complicat, este un dispozitiv aproape pur mecanic într-o lume aproape pur digitală, a fost chiar plăcut de cercetat.

Înăuntru erau picături de apă pe cabluri. Când l-am pornit, am văzut mici picături ieșind din mijlocul unui furtun care făcea legătura între boiler și grup. Furtunul acela avea un perete ușor mâncat, zici că-l luase cineva la pilă acolo. Nu știu ce s-a întâmplat, poate ani de zile s-a atins de ceva fierbinte sau poate s-a tot lovit de altă piesă, că interiorul vibrează puternic uneori. Pompa aia din interior, un model EX5, vibrează de zici că scape din interior.

Furtunul avea deci un perete mâncat, redus în grosime pe vreo 3 mm. Era mâncat până când a făcut o fisură foarte mică acolo, prin care ieșeau picături de apă și se scurgeau lent în jos pe furtun. Când porneam și extracția și creștea probabil presiunea prin circuitul de apă, însă, picăturile deveneau un jet fin de apă, subțire cât un fir de păr, și care în spațiul închis din interior împroșca de fapt apă peste tot.

Asta era periculos în sine pentru că era posibil ca acea apă să intre cumva în sursa de alimentare și să facă vreun scurt circuit, mai ales că întreg aparatul este metalic.

Consecința imediată era însă că oprea pompa și boilerul. Plutitorul acela magnetic pentru detectat nivelul apei închidea de fapt un circuit electric atunci când făcea contact cu alt magnet de la bază. Același circuit electric era însă închis de picăturile de apă care intrau în întrerupătorul respectiv și îl scurtcircuitau (aici în sensul bun). Pentru protecția aparatului, când acesta crede că nu mai are apă suficientă, oprește boilerul și pompa ca să nu lucreze goale.

OK. Aveam un furtun fisurat, cu o gaură cât un vârf de ac în el. Ce să-i fac?

Păi nu a mers nimic. L-am înfășurat acolo cu o bandă adezivă specială și foarte lipicioasă. Nu a ținut, în sarcină apa tot se infiltra pe sub ea. Am pus și lipici care să se întărească acolo ca un mic baraj sau dop. N-a mers.

Am venit cu alt furtun, ca un manșon. Furtunul din espressor avea diametrul exterior de 5 mm. Am venit cu un furtun oarecare cu diametrul interior de 5 mm, l-am tăiat pe lungime, l-am amplasat astfel peste gaura respectivă, l-am prins din loc în loc cu coliere bine strânse. N-a ținut. Nici în combinație cu lipici sau bandă adezivă. Nu ținea nici măcar la primul test.

Și am renunțat, dezamăgit de mine. Furtunul respectiv trebuia înlocuit. Culmea, era un furtun special, făcut din teflon, ceva de găsit doar la service-uri autorizate. Aș fi putut să comand eu, dar se vindea doar la metru și eu aveam nevoie de vreo 30 cm, iar în plus de ce să-mi bat și mai mult capul? Oricum espressorul avea nevoie și de înlocuirea unor garnituri și mentenanță generică.

Așa că l-am dus la service. Întâi l-am dus la service-ul celor de la Kfea.ro. Kfea.ro este un magazin de unde am cumpărat majoritatea accesoriilor mele de cafea și cu această ocazie am aflat că au și service undeva pe Calea Plevnei, la piciorul Pasajului Basarab.

L-am dus acolo. N-a mers bine. L-am dus joi, m-au sunat luni că nu găsesc acel furtun nicăieri în stoc, iar un furnizor de astfel de produse nu le răspunde la email. De comun acord am zis să mai așteptăm câteva zile, dar apoi m-am dus și am ridicat espressorul.

L-am dus la service-ul oficial Lelit, cel trecut pe site-ul producătorului (și, de altfel importatori de echipamente Lelit și alte mărci), pe Popa Petre. Nu știu de ce se teme toată lumea de acest service și circulă povești despre cum nu ți se răspunde la telefon. Eu am sunat întâi acolo, am vorbit cu ei despre piesă, prin telefon domnișoara de acolo s-a uitat pe o schemă explodată și a găsit codul furtunului și mi-a spus că ei tocmai dau o comandă de piese.

Am dus espressorul. M-am uitat cu jind la o MaraX și la o Bianca (modele de espressoare, nu femei). A doua zi a fost gata reparat și cu niște garnituri schimbate. Au mai avut ei furtun în stoc, n-a trebuit să aștept piese. Am ridicat deja espressorul de acolo și duduie de cafea.

Mulțumesc că ați citit întreg articolul. Acum că ați ajuns la final, poate sunteți curioși de ce primiți linguriță la cafea în cafenelele de specialitate sau despre de ce un espresso este mic și conține puțină cafeină față de alte tipuri de cafea.

TL;DR: mi s-a stricat espressorul. L-am dus la service și a fost reparat.