un blog de Radu Dumitru

asus s5507

►► Ofertele continuă la: eMAGFashion DaysFinestoreDysonFlip. 📺 YouTube: youtube.com/NwraduBlog ◄◄

asus s5507

Câteva concluzii despre somnul copiilor la aproape doi ani cu Alice

18 Jul 2023  ·

GÂNDURI  ·

46 comentarii

(Acest articol a fost scris de Matilda.) Mă țin să scriu articolul ăsta de vreo câteva luni despre cât de prost am făcut tranziția de la două somnuri la un somn de zi pentru Alice. Dacă aveți copii mici, nu faceți că noi!

Ce am greșit:

  • am trecut-o mult prea devreme la 1 somn de zi, adică pe la 13 luni. Sunt copii care pot așa devreme, dar se pare că mai bine mai aștepți până spre 15 luni, când creierul lor este mai pregătit pentru atât de mult timp treji.
  • o țineam prea mult trează – câte 6 ore, ea înainte stând trează doar 4h – 4h 30m max.
  • o culcam prea târziu – între 8 și 9pm, în loc de între 7 și 8pm. Se pare că ăștia micii se trezesc natural între 6 și 7 și practic noi nu îi ofeream suficient timp (măcar 11 ore) pentru somnul de noapte. [asta pare o consecință directă a ideii de mai sus – n.R.]
  • și desigur, o adormim în brațe. Încă facem asta, din păcate, și apoi o punem în pătuțul ei.

Ca să înțelegeți, Alice a dormit toată noaptea de la 1 an timp de vreo două luni datorită unui program de somn adecvat. Apoi a venit tranziția de la două somnuri pe zi la unul și ne-a dat peste cap complet. De unde dormea perfect, în două săptămâni de la trecerea la un somn a început fii-mea să se trezească câte o oră, două, trei în fiecare noapte.

A făcut asta timp de alte două luni, de nu ne venea să credem ce ne-a lovit. Citisem deja ce mai apucasem despre somnul bebelușilor, cărți, articole etc; tot am dat-o de gard. Nu înțelegeam ce am putut să greșim așa de rău și deci nu știam nici cum să reparăm.

Era clar că era prea obosită și de asta era agitată, dar pe de altă parte aveam impresia că nu o puteam ține mai mult timp pe două somnuri pentru că deja nu mai adormea la al doilea somn. Deci am trecut-o pe un somn, i-am lungit perioada de stat trează de dimineață la 4.5h și după amiază o țineam 6h.

Vreo 2 săptămâni a fost decent: dormea doar 1.5h la prânz și noaptea recupera și băga câte 12h. Apoi a dat-o în stat noaptea trează câte 3h și absolut tot ce mai încercam noi n-a mai mers. Am trecut-o înapoi la două somnuri, am revenit mai încet, în incremente de câte 15 min către un somn, am încercat să îi prelungim cum puteam somnul de prânz. Degeaba.

După aproape 2 luni de teste și distracție nocturnă am stabilit o întâlnire cu Ana Maria Bunea de la I love sleep, baby. Eu și Ana am fost și colege de generală, în Galați, și mă simțeam oricum mai confortabil să vorbesc cu ea despre problemele astea.

Mai fusesem odată la un seminar al ei despre somnul copiilor de 7 – 9 luni, unde a făcut troubleshooting pe diverse cazuri ale participanților și am rezonat cu abordarea de acolo. Felul ei de a pune problema era unul blând, dar ferm și explica și de ce așa și nu altfel bazat pe ce studii există în domeniu. Pentru mine abordarea asta este liniștitoare pentru că nu sunt nici adeptă cry it out (să lași copilul să plângă până adoarme), deci am nevoie de soluții mai ușor de tolerat și de argumentație bazată pe date.

Pentru situația noastră, Ana ne-a recomandat 2 lucruri: un program de somn în care Alice să nu stea mai mult de 5h trează odată. În ideea că în timp îi prelungim mai degrabă primul interval de stat trează, cel până în prânz. Iar seară să nu stea mai mult de 5h trează înainte de somnul de noapte. Și să o culcăm de noapte între 7 și 8, în loc de 8:30 cum o culcam noi.

După o săptămână de program nou, deja Alice începea să doarmă mai bine – din 6 nopți s-a mai trezit în 2 și atunci doar treziri scurte, de câte 10 – 15 minute (nu 3h ca înainte). A avut apoi o perioada de stabilitate datorită programului de somn.

Problema cu care am rămas e că Alice adoarme doar în brațele noastre. Cu cât devine mai grea, cu atât ne e mai greu. Plus că acum îi ia și câte o oră să adoarmă, timp în care noi stăm blocați cu ea acolo. În timp vrem să o învățăm să adoarmă direct în pătuțul ei, ca să nu ne mai rupem spatele cu ea. Asta va fi un proces mai dificil. Ne-a dat Ana niște soluții, încă nu ne-am apucat de implementare.

Și, colac peste pupăză, acum că am dat-o la grădiniță, somnul de prânz a ajuns varză – doar o oră doarme de obicei acolo – și iar ne rupe noaptea. Asta când nu e răcită, că atunci nu doarme din cauza mucilor sau a febrei. Dar na, facem și noi ce putem, ne adaptăm.

Oricum, dacă mai facem un al doilea copil ne-am promis că facem sleep coaching începând cu 4 luni. Nu am știut că există și metode blânde atunci când era Alice mai mică și nici nu mi-am imaginat cât de greu va fi să dormim atât de puțîn atât de multe luni în șir.

Știu și alte cupluri cu copii care dorm excelent din start sau care citesc bine semnele de somn ale copilului și le e ușor și natural să îi adoarmă. În special dacă îi adorm cu ei în pat – opțiune care nu mi-a plăcut niciodată, că pe termen lung este un obicei greu de dezvățat.

Cel mai rău îmi pare că ne-am chinuit și pe noi și pe ea pentru că nu am știut ce program să îi facem și cum să îi abordăm toate tranzițiile. Și am fost cu toții rupți de oboseală mai mult decât era necesar. În cazul nostru măcar o parte din nesomnul ăsta era evitabil dacă vorbeam cu cineva care se pricepe mai din timp. Asta e, la următorul va fi mai simplu (nu?).

asus s5507

    46 comentarii

  1. Dumnezeule mare, suntem o generație vai de mama noastră dacă am ajuns să avem nevoie până și pentru somn de coaching…….Si da, am și eu copil, ne~a amorsat o perioadă cu somnul, am citit un milion de cărți, dar mai gândim și cu capul nostru……Cum naiba au reuși părinții noștri să ne crească, nu știu….

      (Citează)

    • Cu lăsat copilul sa plângă în pătuț când era mic, ca asta e, copiii mai plâng. Ceea ce eu n-am făcut.

        (Citează)

    • la asta ma gandeam si eu.

      @nuradu – da’ pe parintii vostri i-ati intrebat ceva? pana la urma ei v-au crescut pe voi si pareti ok (cred). mai aveati putin il puneati pe chatgpt sa va creasca copilu.

        (Citează)

  2. @Radu…am senzatia ca ceva nu e ok…am citit si ieri dar credeam ca nu am inteles. Ieri ziceai ca iesi cu cea mica ziua pe canicula afara..acum zici ca o bagi la somn la ora 19-20…ceva nu e ok, undeva gresiti. Iesiti din bula voastra, lasati cartile si diversele cursuri. Mergeti pe instinct…parintii nostri asa ne-au facut mari!

      (Citează)

  3. Am 2 copii, de 1 și 3 ani, cărora nu le-am făcut niciodată program de somn. Când le era somn îi culcam. Pe la 4 luni deja puteai să îți reglezi ceasul după somnul și mesele lor. Pe la ora 12 cer mâncare, la 13:30 deja dorm, acum că și cea mică doarme o singura dată ziua. Seara la 21:30 – 22:00 se cer singure la somn. Am încercat de revelion să îi decalăm puțin orele celei mari, în speranța că artificii și bla-bla. La 22:30 a spus “vreau nani” și a plecat singură la somn. Până pe la 5-6 luni se trezeau o dată pe noapte ca să fie alăptate, în rest nu știm ce înseamnă nopți nedormite cu copiii. Acum cea mare se mai trezește pe la 3-4 să meargă la baie dar deja merge singură și nici măcar cu aia nu ne mai “deranjăm”. Nu au dormit niciodată cu noi în pat, nu am trezit niciodată copiii ca să mănânce, nu i-am obligat să mănânce doar pentru că este ora X. Dar cu toate astea mănâncă foarte bine și în jur de aceeași oră, dorm în jur de aceeași oră, nu se mănâncă și nu se doarme cu plânsete sau cu mofturi.
    Nu pot să înțeleg părinții care preferă să urmărească ce scrie în vreo carte sau ce spune vreuna de pe net, în loc să fie atenți la nevoile copilului și să se muleze după ele. Contrar credinței populare, copiii, oricât de mici, nu sunt idioți și nu vor sta să moară de foame sau de somn DACĂ acestea nu sunt o corvoadă pentru ei.

      (Citează)

    • De foame a noastră nu moare, dar cu somnul la noi nu a fost chiar asa. Dacă la început mergeam după semnele ei de somn, pe la 7 luni mi-am dat seama ca nu e suficient ca se trezea super aiurea toată noaptea de multe ori. Asta cu ținut copilul pana spre 22, ca rezista, la noi are consecințe. Alice nu cere la somn, tot sta trează și după țipă când vreau sa o culc efectiv. Uneori când doarme mai mult la prânz (gen 2.5 – 3h) are garantat treziri de câte 1h, 2h, 3h noaptea.

        (Citează)

  4. nu mai tin minte exact varsta la care au fost tranzitiile, dar noi am cedat rapid din incercarea de a dicta programul si am aderat la ce ne-a “propus” copilul.
    exceptand cate 2-3 zile “speciale” cand avea diverse salturi de crestere.. totul a fost ok.

    initial am tot incercat sa tinem ora pentru somnul de seara cat de cat devreme, dar orice faceam tot pe la 22 adormea.
    cum nu au fost probleme derivate de aici.. am incetat sa ne “luptam” cu asta si programul s-a stabilizat singur.

    bine, sunt cateva lucruri la care incercam sa fim atenti:
    – sa fim acolo pentru el inainte de somn (sa stie ca e in siguranta, ca nu fugim de acasa cat doarme el – sau macar sa ii spunem daca unul dintre noi pleaca, etc).
    de ex, a inteles gresit intr-o zi ca urma sa plecam fara el undeva (nu stiu de unde si cum).. si ghici cine nu voia sa adoarma?
    alt ex recent: a dormit tarziu intr-o zi in care nu mergea la gradi, dar noi am plecat la lucru. s-a trezit singur cu bunica si a avut nevoie de destul timp sa gestioneze situatia (si asta e la aproape 4 ani.. acum 2 ani nu ar fi fost mult mai complicat si mai de durata).
    – sa reducem agitatia cu ceva timp inainte de somn (fara jocuri cu sarituri si puls crescut, ecrane inainte de 2 ani oricum nu prea avea, etc)
    – alientatia de seara sa fie adecvata somnului (fara fructe inainte de somn, dulciuri / ciocolata oricum nu mananca nici acum, etc)
    – nu il lasam sa planga (dincolo de a semnala ca are o problema si a se descarca putin). plansul inseamna o problema si problemele de obicei nu se rezolva de la sine.
    – cate o poveste ajuta destul de mult. zgomot alb nu am incercat (desi inteleg ca da un fel de dependenta si nu e chiar cea mai fericita varianta).

      (Citează)

    • Da, urmam oricum partea de alimentație adecvata de seară, fără ecrane deschise cu măcar o ora înainte de somn, puzzleuri sau povesti înainte, ritual de somn. Și de multe ori adoarme rapid. Acum cu grădinița protestează mai mult, ca și-ar dori sa stea mai mult trează cu noi însă. Și dacă o țin mai mult trează, ca ea nu pica de somn like ever, după ne rupe noaptea. Alice e foarte sensibila la stimuli și orice

        (Citează)

  5. Cele mai “comentate” subiecte vor fi mereu masinile si copiii. Nu conteaza ce alegi / ce faci mereu o sa fie o avalansa de pareri majoritatea negative :)

      (Citează)

  6. Comentariul meu nu cred ca are cum sa fie popular cu majoritatea, dar imi pierd din timp sa-l scriu intelegand cat de greu poate sa fie unora dintre parinti, inclusiv voi si noi.

    Lumea are in general tendinta sa spuna ca sunt “prostii” atat lucrurile pe care ei nu le-au experimentat direct sau lucrurile de care n-au auzit pana in prezent. Asta nu se va schimba, si nu trebuie sa lasati coplesiti de parerea altora. Cum voi ati fost crescuti/ghidati in viata de parintii vostrii (cu bune, cu mai putin bune) asa si voi o veti ghida pe Alice cum considerati voi a fi oportun. In mod similar sunt si urmatoarele abordari pe care doar timpul (zeci de ani) le vor valida:
    – o anumita etnie (cu 2 de r) isi tine copii descuti/murdari toata ziua, ba chiar mancand ce apuca. Si culmea e ca-i vedem ca n-au mari probleme de sanatate. Dar nici nu prea ajung sa exceleze la multe lucruri (Surface Manager sau Digging Manager) sau sa aiba o viata lunga.
    – alti parinti sunt indiferenti sau si-au atins limita de implicare: cry-it-out inca de mici – care creeaza o neincredere in relatia copil-parinte. Copilul se adapteaza, insa “pierde” din abilitati in special pe latura EQ. Astea nu se vor vedea decat mai tarziu.
    – unii parinti isi adorm copii in brate sau dorm cu ei in pat (la noi e a 2-a categorie, inca la aproape 7 ani) – are plusuri pentru copil, si minus-uri pentru adult, pentru viata lui, insa EQ & IQ cu plus la copil.

    Pana la urma eu ma ghidez in viata dupa urmatoarele:
    – somnul e vital pentru orice, mai ales pentru copii. 8h minim adult / zi, copil cat mai mult. (in timpul somnului este singurul interval de timp cand creierul trece printr-o perioada de “curatare” pe care altfel nu o avem). Am cazuri concrete comparabile “empiric” unde copii de varste apropiate au perioade de somn total acumulat in 24h ce
    difera si cu 2h/zi. Efectele directe sunt capacitatea de intelegere superioara, vorbire complexa, atentie sporita, etc. De regula seara copii dupa ora 20:00 sunt “zombie”, energie scazuta, obedienti, fac ce le spui – o binecuvantare pentru parinti. Doar ca ei sufera si nu sunt capabili sa-ti spuna.

    – limitat la maxim ecranele (pana la 5+ ani), si apoi cat mai putin posibil. La noi a fost 30min / sapt max 5-6 ani. Acum aproape de 7 suntem 60-70 min, 1 data per saptamana. Focus il punem pe citit carti (noi ca parinti) si povesti audio. Evident efectele asupra noastra ca parinti sunt mari: timp alaturi de copil mult peste ce oferta altii, bonding.

    – la gradinita se vede cu ochiul liber cine/ce copil e lasat la TV zilnic, are comportament agitat, o da in “prosteala” cu vorbit aiurea cu ce vede in desene, eventual intr-o limba ce n-o intelege.

      (Citează)

    • hello, co-sleeping fellow!
      Cum evitați ecranele? Noi ne mai uitam la un episod seara, am meșterit niște pături dacă cel mic e pe jos sau dacă e pe canapea niște perne mari sa nu poată vedea ecranul. E o soluție pentru scurt timp, când o sa fie toddler ori nu ne mai uitam la tv când e treaz ori… trebuie sa găsim altceva de făcut :)
      Also, când zici ecran zici tv, tableta sau telefon?

        (Citează)

    • Mada:
      hello, co-sleeping fellow!
      Cum evitați ecranele? Noi ne mai uitam la un episod seara, am meșterit niște pături dacă cel mic e pe jos sau dacă e pe canapea niște perne mari sa nu poată vedea ecranul. E o soluție pentru scurt timp, când o sa fie toddler ori nu ne mai uitam la tv când e treaz ori… trebuie sa găsim altceva de făcut :)
      Also, când zici ecran zici tv, tableta sau telefon?

      Noi am făcut fix opusul – nu am încercat în mod activ să blocăm accesul la ecrane (baricade de pături și perne? Wtf? Nu e mai simplu să îl stingi?) Pentru că nu este “fructul interzis”, tv-ul nu reprezintă ceva după care să tânjească și de fapt îl ignoră. Dar nu sunt folosite nici ca recompensă (nu îi aruncăm telefonul în brațe să nu mai plângă sau chestii de genul) sau pedeapsă (nu te mai uiți/primești dacă nu…). Pur și simplu pentru ele există acolo în casă, ca orice alt obiect. Sunt mai fascinate când mă ajută să bag vasele în mașina de spălat sau când băgăm rufele la spălat, la uscat, le împăturăm etc. dar pentru că am făcut un efort în direcția asta – încărcatul mașinii cu vase nu mai durează 5 minute ci poate 30, se mai sparge un pahar, o farfurie, așezatul hainelor în dulap nu mai dureaza 20 de minute ci poate o oră. Cea mare (3ani) are televizor în cameră. Câteodată îl mai pornește să cânte ceva în fundal în timp ce se joacă, dar stă cu spatele și își vede de jucării. Telefoanele le mai iau să simuleze că vorbesc la telefon. Dar nici pe noi nu ne prea văd să ne uităm activ la tv, în general funcționează tot ca zgomot de fundal în timp ce ne jucam cu ele.
      După mine, copiii vor tinde tot timpul spre o activitate făcută împreună cu părinții în detrimentul uneia solitare, dar este datoria părinților să facă acea activitate interesantă și captivantă indiferent de natura ei. De la gătit, la curățenie și lucrat prin curte – toate le fac împreună cu ele, chiar dacă de multe ori durează de 2-3 ori mai mult așa. De asemenea, nu este o tragedie dacă copiii “se plictisesc”, nu trebuie stimulați tot timpul de adulți să facă ceva. Ei își vor folosi imaginația și rămâi uimit de multe ori de rezultate.

        (Citează)

    • Orice ecran. Un copil mai mic de 3 ani nu are ce cauta in fata ecranelor.
      Cititi-le, oameni buni, e atat de simplu. Eu le-am citit copiilor aproape zilnic, inclusiv in engleza, avem rutina de citit seara, cartile le-au dezvoltat vocabularul si imaginatia fantastic. Sunt receptivi, atenti, curiosi, nu isi pierd rabdarea in 2 secunde, nu sunt suprastimulati de ecrane. Se vede clar diferenta intre ei si copiii care sunt expusi ecranelor.

        (Citează)

    • si eu pot sa-ti spun ca se vede diferenta enorma intre copilul meu de 3 ani care vede 30-60 de minute de continut de calitate (nu mizerii pe youtube) aproape zilnic si colegii lui de la gradinita care nu au televizor si doar citesc carti. asta al meu intelege mult mai multe, mai ales daca vorbim de emotii. desenele nu inlocuiesc cartile, doar ca e alt mod de asimilare de informatii. cartile sunt statice, indiferent cat de multa intonatie avem cand le citim. la desene vezi clar actiune-reactiune.

      dar asta se aplica la al meu, si nu exista reteta perfecta. incetati in plm cu extremele astea, mai ales ca e doar un exemplu (al vostru) intr-o mare de alte exemple. sunt copii care dorm foarte bine in acelasi pat cu parintii si la 5 ani, si sunt unii care dorm de la cateva luni singuri. sunt unii care inca sunt alaptati la 3-4 ani si unii care nu au vazut in viata lor lapte de la san. copiii sunt diferiti, si toti ajung ok daca parintii nu sunt niste frustrati pe viata care cred ca detin adevarul absolut.

        (Citează)

    • Voi copia raspunsul unei cunostinte care este psiholog pediatru: „Nu este indicat sa fie expus la ecrane inaintea varstei de 3 ani pentru ca asta este o perioada de intensa dezvoltare a creierului; la nastere, creierul are un numar limitat de circumvolutiuni, numar care creste exponential in primii ani de viata prin prisma experientelor copilului (joc, plimbari, interactiuni cu ceilalti, etc). De aceea toate jucariile si jocurile pentru bebelusi sunt de tip senzorial – adica ei trebuie sa invete facand, sa invete prin senzatii directe: gust, pipait, miros, atins, prins, etc. Astfel, ei isi formeaza reprezentarea realitatii, invata, acumuleaza, se dezvolta.
      Ecranele, de orice fel si orice ar rula pe ele, sunt o imagine deformata a realitatii (de exemplu, imaginile – denumite in limbaj de specialitate frame-uri, se deruleaza cu o viteza diferita de viteza de perceptie a ochiului uman) si, expunerea la ele priveaza copilul de invatarea senzoriala, care e baza dezvoltarii personalitatii. Ecranul stimuleaza doar vazul si auzul.
      Astfel, petrecand timp in fata ecranului, copilul invata acea realitate si isi formeaza asteptarea ca si viata reala sa se deruleze in mod similar. De aceea, uneori vedem la ei ca “nu au rabdare” – pentru ca in realitatea virtuala, acele frame-uri obisnuiesc ochiul uman cu o viteza de derulare mai mare decat in realitate. La fel si atunci cand vorbim cu ei si par ca nu ne aud. Acesta e procesul de formare a creierului la fiinta umana si nu are legatura cu cat de evoluata e societatea sau nu.
      Ecranul il priveaza pe copil de invatarea prin experienta proprie si ii ofera o informatie intermediata, nu directa, prin simturi. Chiar daca, de-a lungul vietii, noi vom fi bombardati de tehnologie si ecrane de toate felurile, este foarte necesar pentru procesul de dezvoltare a creierului, sa nu fie ciuntit de expunerea la tehnologie inainte ca ea sa poata fi un ajutor si nu o piedica in calea dezvoltarii personalitatii copilului”

        (Citează)

    • 30-60 minute zilnic in fata ecranelor este enorm pentru un copil de 3 ani. Dar fiecare face dupa cum il duce capul. Cine are un dram de inteligenta, intelege de ce un copil de 3 ani nu are ce cauta in fata TV-ului. YouTube este pentru mai tarziu, nu pentru 3 ani.

        (Citează)

    • scuza-ma pe mine ca dau link catre un studiu si nu copiez raspunsul prietenului meu psiholog.
      https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5823000/

        (Citează)

    • E clar, daca se spune asta intr-un articol obscur, inseamna ca asa este.

        (Citează)

    • Daca si site-ul ala e obscur… #nocomment

        (Citează)

    • E si mai clar, daca ne zice Deea un raspuns copiat inseamna ca asa este.

      S-a activat iar frustrata vietii

        (Citează)

  7. During sleep, the brain goes through a “cleansing” process which washes away proteins that accumulate during the day and can help lower the risk of dementia. The flow of cerebrospinal fluid in the brain increases dramatically during sleep, washing away harmful waste proteins that build up between brain cells during waking hours. This process is thought to remove waste and reduce the risk of Alzheimer’s

      (Citează)

  8. Ce ciudat mi se pare treaba de sleep coaching… e o treaba venită din vest, sa facem totul ca la carte si copilul sa fie ceas. Fiecare are ritmul lui, nici noi nu adormim dacă te pui in pat in fiecare zi la o anumită ora. In unele zile ai avut multe chestii si îți ia ceva sa adormi, in altele mai ușor. Nu inteleg de ce tratati chestia asta atât de mecanic.
    Co-sleepingul este minunat, se eliberează hormoni, copilul plânge mult mai rar, te simte aproape, se simte in siguranța. Încet încet învață el sa doarmă si mai multe ore legate. E ok si pentru alăptat si dacă se trezește, hop îl mufezi si aia e :)
    Nu Strici un copil dacă dormi cu el, la fel cum nu trebuie sa îl înveți sa doarmă de la patru luni. Treburile astea ți le zic consultanții ca sa facă si ei un ban de pe urma celor care cred ca un copil = un câine. Nu poți sa dresezi. Un copil o sa adoarmă la un moment dat no matter What, dar o sa adoarmă știind ca 1) mama e acolo dacă are nevoie de ea si se simte in siguranța sau 2) ca poate sa urle oricât dar mama nu o sa vina. Și așa vin primele anxietati.

    Ma rog. Chiar dacă o sa primesc hate.
    Am si eu un copil de 7 luni, dormim cu toții in același pat. M-a trezit super des in primele luni, acum el se trezește mai rar, nici eu nu ma mai trezesc pentru ca sunt pe pilot automat cu alaptatul. nu am 2 ani de concediu, doar 9 luni, dar am decis sa fac ce e mai natural si normal pentru el.

      (Citează)

  9. Fiecare copil e diferit, creste, se dezvolta diferit. Nu exista o formula “magica” valabila pentru toata lumea..

      (Citează)

  10. Am un bebelus de 9 luni si, din pacate, fac o groaza din lucrurile pe care nu credeam ca o sa le fac inainte de a-l avea.

    Dormim impreuna, desi incercam sa facem trecerea spre dormit independent (adormim impreuna, iar apoi dormim in paturi separate, dar apropiate). Ma intreb si mi-e teama de cum o sa fie la cresa/gradinita, daca nu o sa reusim sa-l facem sa adoarma independent.

    Legat de ecrane, nu il lasam in fata lor, intentionat, dar tot ne mai vede in fata telefonului si a calculatorului si este este extrem de atras de ele. Recomandarile in cele mai multe tari am vazut ca sunt fara ecrane pana la varsta de 2 ani. Ma intreb cat e okay sa-i limitam accesul la tehnologie dupa aceasta varsta, dat fiind ca traim intr-o lume in care depindem de tehnologie. Am vazut argumentul ca interfetele sunt super usor de folosit si nu le va fi greu sa se adapteze, dar am rude in varsta care nu prea se descurca (persoane de varsta mea care nu se descurca nu prea cunosc pentru ca lucrez intr-un domeniu tehnic).

    Cum se descurca mamele care alapteaza cand copilul doarme 12 ore? Mie imi curge mereu laptele si cred ca as avea dureri mari la 12 ore.

      (Citează)

    • Flowul ți se reglează după pofta de mâncare a copilui. Posibil o perioada, dacă începi sa ii scoți mesele de noapte, sa fii nevoita sa pompezi. După vreo 2 săptămâni nu a mai fost nici o problema.

      Cu dormitul – foarte bine, fa orice e mai simplu și mai bine pentru voi. Și noi le-am încercat pe toate, de la co-sleeping la bed sharing la dormit independent. Important e cumva sa dormiți.

      Cu ecrane nici noi nu o ferim asa activ. Adică TVul merge uneori pe fundal, ca stam cu toții în living, iar Alice și unul din noi ne jucam pe jos cu puzzleuri sau mașinuțe. Nu e atrasa de TV. Este însă atrasa de telefon, ca ne vede cu el în mana des. Și a început sa facă panarama pentru ca nu i-l dam. Dar asta e.

        (Citează)

  11. Singra chestie cu care am antrenat copilul a fost sa il obisnuim cu 1-2-3 saptamani inainte cu schimbare orelor, in rest cand ii e somn, in pat.

    Oarecum o problema (dar nu e o problema) e ca nu adoarme singur seara nici acum, la aproape 8 ani, citim o carte impreuna (un rand eu, un rand el), pana adoarme.

      (Citează)

    • În rarele ocazii când Alice doarme cu noi în pat sta cu capul spre mine și ii da periodic șuturi în spate lui Radu. All. Night. Long. 😅

        (Citează)

  12. Ia uite toti razbonicii luminii in comentarii. Zici ca citesc comentarii despre automata vs manuala, asa e la asta cu somnul.

      (Citează)

  13. Deea:
    Cititi-le, oameni buni, e atat de simplu. Eu le-am citit copiilor aproape zilnic, inclusiv in engleza, avem rutina de citit seara, cartile le-au dezvoltat vocabularul si imaginatia fantastic. Sunt receptivi, ate

    Corect, orice ecran! Si da confirm partea cu vocabularul.
    Cea mai mare bucurie a copilului meu e, inca, sa primeasca o carte noua pe care sa
    i-o citim. Sau sa inchiriez un bookster nou (asta mai greu ca trebuie sa dau pe la birou).

    Mada:
    hello, co-sleeping fellow!
    Cum evitați ecranele?

    Unil din parinti sta cu copilul pana adoarme, apoi iesim din camera si ne vedem de socializare in doi. Asa evitam ecranele.

    Avem camera si monitor TV, auzim/vedem ce se intampla. Dupa ce copilul adoarme ai cam o fereastra de 40-45 minute in care e “out” complet, poti sa aprinzi becul/dai cu aspiratorul ca nu aude – deci poti iesi linistit. La somnul de seara, nu se mai trezeste decat sa-si ia apa, bea, se culca singur la loc. Extrem de rar (in caz de boala/febra) ne cheama si ne ducem. In unele zile grele, adormim direct cu copilul si unul din parinti are o noapte de odihna mai lunga.

    Ela: Ma intreb cat e okay sa-i limitam accesul la tehnologie dupa aceasta varsta, dat fiind ca traim intr-o lume in care depindem de tehnologie.

    Eu nu am astfel de intrebări pentru că poți scăpa ușor în partea cealaltă: sunt ok vaccinurile ?, dar medicamentele ? Brânza aia cu mucegai verde/albastru e folosită pentru controlul populației ? Undele 5G pun stăpânire pe oameni ? Chip-ul din pașaport îl folosesc să ne urmărească ? Unde stau reptilienii ?
    Trust the science sau

      (Citează)

    • Ariel:

      Eu nu am astfel de intrebări pentru că poți scăpa ușor în partea cealaltă: sunt ok vaccinurile ?, dar medicamentele ? Brânza aia cu mucegai verde/albastru e folosită pentru controlul populației ? Undele 5G pun stăpânire pe oameni ? Chip-ul din pașaport îl folosesc să ne urmărească ? Unde stau reptilienii ?
      Trust the science sau

      Hmm… E de ajuns sa te informezi din surse credibile incat sa nu dai in partea cealalta. Sunt destule articole stiintifice incat sa te poti informa corect atat despre vaccinuri, despre medicamente, branza cu mucegai si 5G. Despre reptilieni nu cred ca exista, dar nici nu m-a interesat subiectul. Legat de accesul atat de limitat la tehnologie pana la 7 ani nu cred ca exista atatea studii si chiar daca ar exista, nu stiu daca s-ar aplica. Crestem copiii pentru conditiile din timpurile lor, nu pentru cele de cand am fost noi copii. La 7 ani eu am trait foarte bine fara internet (asta pentru ca niciun alt copil din cercul meu de prieteni nu avea acces la asa ceva), nu cred ca se mai aplica acelasi lucru acum.

        (Citează)

  14. Ariel:

    – o anumita etnie (cu 2 de r) isi tine copii descuti/murdari toata ziua, ba chiar mancand ce apuca. Si culmea e ca-i vedem ca n-au mari probleme de sanatate. Dar nici nu prea ajung sa exceleze la multe lucruri (Surface Manager sau Digging Manager) sau sa aiba o viata lunga.

    Te contrazici. Ba zici ca nu au probleme de sanatate, ba ca mor tineri.

      (Citează)

  15. Cand am facut tranzitia de la a o adormi in brate la a adormi singura, i-am mutat patutul langa patul nostru si i-am propus sa ne tinem de mana. A durat cam 3 sapt. pana a inteles ca este mai usor si mai comfortabil si pentru ea sa adoarma in patut.Acum dureaza undeva intre 15-30 min pana adoarme -depinde de cate poezii are de spus inainte de somn :))

      (Citează)

  16. Copii nu au nevoie de program de somn. Ca sa ii faci program de somn înseamnă ca trebuie sa aibă fix aceasi rutina zilnic. Ori in cele mai multe cazuri ei fac(ca și Adulții de altfel) lucruri diferite. Ex. Intr-o zi merg la fotbal, într-una la înot, într-una la balet. Uneori au in aceasi zi meditație la Engleza in alta la altceva… Nici o zi nu e la fel ca alta și este important ca ei sa se odihneasca in funcție de necesitate. Poate un mers la bazin obosește pe unul mai tare decât o ieșire la locul de joaca din cartier…. E nevoie de observația și flerul vostru de părinți ca sa decideți când sa doarmă copilul. Părinții voștri nu au făcut seminare și workshopuri despre somn… Nimic din astea nu sunt general aplicabile…

      (Citează)

    • Da logic ca te uiți și după cât de intensa le-a fost ziua. Dar cu informația asta eu la a mea nu as varia mai mult de 30min.

        (Citează)

  17. mArius: Te contrazici. Ba zici ca nu au probleme de sanatate, ba ca mor tineri.

    Poate nu ai inteles tu sensul, dar iti traduc: cu toate ca acei copii descrisi de mine nu au probleme evidente de sanatate cat sunt tineri (otite, pneumonii, raceli, lipsa vaccinare, hrana consistenta, fructe, etc.) ei tot nu apuca sa traiasca mult – din cauza conjucturii in care au crescut.

    Pana la urma urmei fiecare face ce crede ca e bine. La fel si cu LGBT+PLMQ – cata vreme nu ma afecteaza direct, pot sa-si faca ce vor ei unul-altuia.

      (Citează)

  18. Buna, sunt curioasa daca acum Alice doarme mai bine. Am nevoie si eu asap sa apelez la un consultant in somn si o voi contacta pe Ana, nu mai rezist cu adormirea care dureaza 2 ore si ceva (copil de 1 an si 10 luni).

      (Citează)

  19. Buna, sunt curioasa daca acum Alice doarme mai bine. Am nevoie si eu asap sa apelez la un consultant in somn si o voi contacta pe Ana, nu mai rezist cu adormirea care dureaza 2 ore si ceva (copil de 1 an si 10 luni). Multumesc!

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus