Review: jocul Star Wars Jedi Survivor este bun, dar nu excelent

Am terminat Jedi Survivor. Jocul este bun, dar nu excelent. Se oprește înainte de a deveni memorabil și asta mai degrabă pentru că are o poveste prea banală.

Să zicem întâi despre buguri și performantă. Eu am luat varianta de PS5 (PlayStation Store, eMAG). Jedi Survivor este un joc care se joacă cel mai bine cu controller, că sunt tot felul de combinații de butoane și trebuie să faci parry și dodge foarte des. Pe PS5 nu sunt mari probleme, dar varianta de PC a avut la început multe buguri și rula cu probleme.

Au apărut de atunci vreo două patch-uri mari care probabil au rezolvat mare parte din probleme. Pe PS5 a apărut un patch cam în ziua 3 după lansare care a corectat cam toate probleme. Personal am văzut un singur bug înainte de acest patch, am murit la o luptă și mi-a căzut experiența prin hartă și n-am putut să o recuperez. Dincolo de această problemă punctuală, jocul a rulat bine, fluent, iar singurele probleme rămase au fost unele artefacte video, precum zone care clipesc sau au alte probleme de iluminare atunci când faci panning rapid din cameră.

Posibil să fie de fapt legate de faptul că joc cu HDR activat. Multe buguri reclamate de utilizatori erau legate de HDR. Oricum, per total am fost mulțumit de gameplay.

Jedi Survivor îl are ca personaj tot pe Cal Kestis, unul dintre puținii Jedi rămași, căutat de Imperiu pentru că ducea o luptă de gherilă împotriva acestuia. Cal a mai crescut, pornești direct în joc cu câteva puteri și încă din primele lupte ai senzația că ești un “killing machine”, nu un luptător neajutorat.

Povestea este simplă. Refugiindu-se pe o planetă de pe cărări mai puțin bătute, Cal descoperă acolo tehnologie de pe vremea High Republic și niște laboratoare misterioase. Se pare că în nebuloasa vecină și impenetrabilă navelor se ascunde o planetă perfect locuibilă. O planetă bună unde să te ascunzi de Imperiu? Asta vrea și el, unde se dă check-in?

Așa că, în căutarea planetei magice, eliberează pe un tip rău de pe vremuri și apoi îl urmărește prin diverse zone pentru a-i fura secretele și a nu-l lăsa să ajungă primul în nebuloasă.

În total, ai vreo 5 planete de explorat: Koboh, care este cea mai mare, luna acesteia unde se află un laborator de cercetare, Jeddah și deșertul său, Coruscant, unde începe jocul, și Nova Garon, care este o bază militară.

Koboh este singura dintre acestea stil open-world. Poți face cam ce vrei pe acolo și sunt multe dungeon-uri sau zone de explorat în afara quest-ului principal, chiar dacă multe sunt blocate de faptul că încă nu deții puterile sau tehnologiile necesare ca să le accesezi.

Jeddah are atribute similare, dar este prea mică și parcă insuficient dezvoltată. Celelalte sunt practic liniare, similar cu ce am văzut în primul joc, Jedi Fallen Order. Asta nu înseamnă că sunt rele. De fapt, chiar m-a enervat de multe ori aspectul open world de pe Koboh, de nu știam unde să merg și de ce. Vreau să mi se spună o poveste Star Wars, nu să explorez eu în diverse părți ca să găsesc că după un monstru se ascunde o cutie în care am o nouă geacă sau tunsoare.

Coruscant este practic degeaba. Acolo are loc introducerea jocului și, odată terminat primul act, este 96% explorat. Nova Garon (parcă) este o misiune foarte mișto, dar odată terminată nu mai ai de ce să revii. Așa că, de fapt, nu am fost foarte satisfăcut de acest aspect al jocului.

Mai adăugați și faptul că planeta principală Koboh pare neverosimilă. Ai imperiali și raideri patrulând liberi pe lângă orășelul principal unde eroii noștri se bucură de “libertate” și stau fără grijă. Pare mai degrabă că toți au o înțelegere pentru a-și vedea fiecare de treabă si se ignoră reciproc.

Povestea este, de asemenea, banală. Îl eliberezi pe unul rău. Părea rău dinainte de eliberarea din butoiul cu apă, dar na… Cal Kestis este foarte inocent. Mai există un al doilea personaj negativ, vine ca un plot twist, dar eu am văzut plot twistul încă de la început și n-a fost deloc o surpriză.

O problemă a jocului este că toate aceste personaje sunt foarte alb-negru. Cei răi sunt foarte răi. Cei buni sunt foarte buni. Nu există nici un pic de ambiguitate morală, de decizii chestionabile, de “răul mai mic”. Sunt o mulțime de alte jocuri în care poți să înțelegi punctul de vedere al personajelor negative, chiar dacă nu-ți convin metodele lor de lucru, iar asta de obicei face o poveste și mai bună. Jedi Survivor pare că nu și-a dat suficient interesul în această direcție. Pare că au zis “merge și așa”.

Și este păcat. Acum să nu credeți că jocul este slab din acest motiv. Nu, zic doar cum putea fi excelent dacă depuneau un pic de efort suplimentar și la astfel de aspecte. În rest, totul este top. Gameplay-ul este foarte plăcut, o îmbinare de lupte și parkour, iar luptele sunt bine gândite.

Singurul unde s-a încercat ceva este șeful raiderilor, numit Reyvis, care este mai complex și decât personajele principale. Aproape că-ți pare rău pentru el.

Varietatea inamicilor este foarte mare, iar o mulțime dintre ei au tot felul de săbii și staff-uri cu care se lupta cu succes împotriva unei săbii laser. Îți stau în cale imperiali, droizi și raideri de foarte multe tipuri și apar deseori și în număr mare. În plus, jocul te invită să-ți folosești și puterile împotriva lor. Este mai mare plăcerea să-i manevrezi pe dușmani ca să ajungă pe marginea unei prăpăstii pentru ca apoi să-i rezolvi pe toți cu un Force Push în masă. Este și mai satisfăcător când faci asta unor tipuri de inamici puternici, cu care altfel te-ai chinui o vreme.

Sunt și boși din când în când, plus un fel de quest secundar în care vânezi tu (sau te lași vânat) de vânători de recompense care vor să te captureze. Câteva lupte sunt deci și mai spectaculoase, iar vreo 6-7 dușmani din joc au chiar și săbii laser împotriva cărora să te lupți. În câteva momente din joc ai chiar și un însoțitor (Merrin își face din nou apariția, apropo) care te ajută imobilizând dușmanii sau fiind o țintă care să le atragă atenția.

Ai cinci forme de luptă cu sabia: single, double-blade, dual wield, sabie cu pistol și sabie cu crossguards cum avea Kylo Ren în filme. Din păcate, jocul te lasă să folosești doar două dintre ele și este păcat. Adică poți alege care două să fie în mâna ta la punctele de salvare, ceea ce este mult prea rar. Fiecare stance are utilitatea sa practică și ar fi fost foarte bine dacă ai fi putut să le schimbi de la luptă la luptă, nu din când în când de-a lungul timpului. Jocul este de așa natură încât întâlnești acum un grup mare de inamici și în camera următoare doar doi și puternici, așa că ai avea nevoie de forme diferite pentru aceste situații.

Treaba asta a avut pentru mine și o altă consecință nefericită: neștiind ce Stance îmi place mai mult, am investit skill points doar în Single, iar în rest am băgat totul pe la viață, forță, puteri telekinetice și alte aspecte. Oricum am terminat jocul cu doar jumătate din puteri deblocate, dar poate că așa este gândit, să începi un New Game+ și să le strângi și pe altele. Oricum, cele cinci stance-uri de sabie sunt o idee bună, dar putea fi și mai bună.

Un element stupid este că am găsit vreo 5 monștri foarte puternici pe care am putut să-i omor prin scăpări ale jocului, prin elemente de design prost gândite.

Sunt diverse side quests prin joc, dar majoritatea îți dau la final doar experiență sau vreo tunsoare sau haină nouă, nu avansează cumva povestea și nici nu aduc vreo satisfacție specială jucătorului. Aspectul lui Cal Kestis poate fi modificat cu diverse haine, tunsori și bărbi, iar acestea se găsesc prin joc sau se “cumpără” de la vreo 4 vânzători folosind ca monedă tot felul de lucruri găsite de asemenea prin joc, precum un metal prețios pe Koboh sau discuri pe luna planetei.

Și cam acesta este Jedi Survivor. Te duci dintr-un loc în altul, luptându-te pe drum cu o varietate mare de inamici și folosindu-ți cât mai creativ puterile ca să te bucuri de ele, dacă tot sunt implementate în joc. Urmărești o poveste care putea fi mai bună și care are personaje negative unidimensionale. Asta face jocul cam de nota 7 sau 8 din 10, pentru mine, suficient cât să îl joci cu plăcere până la capăt, dar nu să revii în el sau să te entuziasmeze.

Și da, Darth Vader apare din nou pentru o luptă bună de tot, la fel ca în prima parte.