De ce Suedia vrea să construiască prima șosea care va încărca wireless, din mers, vehicule electrice

Mi se pare uimitor cum unele tehnologii care par fanteziste, la modul “nu o să vedem asta niciodată”, sunt și rapid puse în practică. Mereu la alții, nu în România, dar asta ține de o mentalitate de a fi cu adevărat în slujba cetățeanului, nu doar de a încasa un salariu pe spinarea lui.

Să nu divaghez, însă. În cazul de față, vorbesc despre intenția suedezilor de a transforma o porțiune de 21 de kilometri de șosea în drum care va încărca wireless autoturismele electrice care circulă pe acolo. Porțiunea respectivă este între Hallsberg și Örebro. Am pus pe hartă o porțiune din autostrada de acolo și pare a fi cea care unește Goteborg de Stockholm, probabil destul de circulată.

Nu este chiar SF să construiești sau să modifici un drum astfel încât să încarce mașini electrice. În principiu, sunt două posibilități tehnologice pentru un “e-motorway”:

1. un șir lung de plăci (bobine) de încărcare, să zicem din metru în metru, ca și cum ai avea un șir lung de încărcătoare wireless clasice pe mijlocul benzilor de circulație
2. cabluri de curent trase pe sub asfalt. Un conductor electric generează un câmp magnetic în jurul său, iar acest câmp ar putea induce un curent electric în bobinele mașinilor electrice care circulă pe acea șosea.

Ambele par destul de… ieftine. Sigur că trebuie refăcută șoseaua, dar în principiu vorbim de introdus cabluri de curent electric în asfalt, nu ceva mult mai complex. Qualcomm a arătat prin 2017 un astfel de concept, ba chiar și mai devreme de atât, și am scris atunci despre el.

Complexă este altă parte a sistemului: mașinile electrice ar trebui să aibă o bobină similară sub ele pentru a fi încărcate de acea șosea, similar cum și telefoanele mobile trebuie să fie compatibile cu încărcare wireless pentru a se putea alimenta când sunt așezate pe un încărcător.

Din câte știu eu, nu există astfel de mașini în lume, că nu exista motiv pentru existența lor. Aici însă ajungem la discuția despre motivele pentru care suedezii construiesc un astfel de drum.

Să presupunem întâi că unele sau toate mașinile electrice ar putea fi dotate cu încărcare wireless. Pot fi kit-uri 3rd party, aftermarket sau cum vreți să le spuneți ce se instalează pe sub mașină și fac legătura la bateriile pe care autovehiculul deja le are. Pot fi create chiar de producătorii autovehiculelor și vândute ca opționale.

Odată ce ai așa ceva pe mașină, încep să se vadă avantajele sistemului. Mașinile nu mai au nevoie de autonomie atât de mare dacă încep să circule pe drumuri care le încarcă din mers.

Pare a fi un scenariu bun pentru mulți kilometri de drumuri electrificate, iar fix asta studiază acest proiect pilot.

Sistemul poate fi util și în alte situații. Să zicem că un oraș mai mare face o rețea de drumuri electrificate în jurul său. Dintr-o dată mașinile care fac naveta zilnică din localități satelit spre centru vor fi încărcate automat în mers, ceea ce înseamnă că pot fi mai mici, cu autonomie totală mai mică, și mai înseamnă și că sistemul electric al regiunii nu mai este suprasolicitat seara, când toți ajung acasă și bagă mașina în priză.

Ca o analogie, locuitorii din Domnești, Pipera și alte localități din jurul Bucureștiului au stat în fiecare zi zeci de minute în trafic bară la bară la intrarea și ieșirea din București. Închipuiți-vă că mașinile le-ar fi fost și încărcate în acest timp.

Poți extinde apoi sistemul. Ai putea avea porțiuni electrificate în orașe, de exemplu în intersecțiile mari, unde mereu se fac ambuteiaje. Nu știu dacă asta este o problemă uzuală în Suedia (au 10 milioane de locuitori și sunt destul de uniform repartizați între orașele mari, nu toți călare în capitală ca la noi), dar alte țări pot fi avantajate de astfel de sisteme.

De exemplu, în București se stă mult și bine în Pasajul Unirii sau în intersecții lungi precum la Aviatorilor. Cum ar fi dacă primele 20-30 de mașini ar primi și curent în acest timp? Asta chiar ar fi SF, dar închipuiți-vă o astfel de soluție utilizată în orașe care chiar au bani și chef de modernizare sau în marile aglomerații urbane, unde chiar merită să investești pentru fiecare punct procentual suplimentar de îmbunătățire a calității vieții.

Sunt tot felul de avantaje care apar astfel. Unele pentru fiecare șofer în parte (câștigă niște autonomie), altele la nivel macro, precum micșorarea consumului de energie la anumite ore și în zone rezidențiale sau faptul că va determina o creștere a vânzărilor de automobile electrice mai mici și mai ieftine. Asta va aduce mai multe automobile EV și va micșora poluarea de pe străzile orașelor.

De ce studiază Suedia astfel de lucruri? Mai multe motive. Unul ar fi că au bani. Altul ar fi pentru că, alături de Norvegia, au deja o pondere mare de vehicule electrice pe șosele și una și mai mare în vânzări anuale față de media europeană. Ei sunt interesați de toate posibilitățile de mai sus pe care le deschide o astfel de soluție.

Sincer să fiu, nu credeam că drumurile cu încărcare wireless vor fi ceva pus în practică. Încărcarea normală a vehiculelor, la priză, părea suficientă. Ce-i drept, însă, și încărcarea la priză a telefoanelor părea suficientă, dar totuși câțiva ani mai târziu după introducerea încărcării wireless pe telefoane vorbim deja de puteri de peste 50 wați în domeniu și deja de normalizarea acestui mod de încărcare. Pare să fie loc de toate în piață.

sursă: ExtremeTech.