State of nwradu – ediția de mai 2023

The nwradu is very tired. Din nou. Au fost niște zile și nopți destul de haotice și aglomerate, de fapt, în special acum recent. Cred că s-a văzut asta și pe blog. Nu doar că am lipsit din nou din comentarii, dar am scăzut și ritmul de postare și practic abia am avut materiale pentru fiecare zi.

A fost o lună plină, așa că va fi un articol lung. Buckle up!

Nu-mi vine să cred că ultimul a fost scris de Paști. Sărbătorile pascale par a fi ceva mult în trecut. Gândindu-mă la ele, anul acesta am fost dezamăgit de cât de puțin “Paște” a fost la mijloc. Adică au fost zile foarte relaxante cu familia și am petrecut bine, dar mi-am dat seama ulterior că am mâncat un singur ou vopsit, în dimineața zilei de Paște. Cred că a fost și singura zi când am zis Hristos a înviat. Când eram mic, țin minte că vreo săptămână o țineam cu aceste două obiceiuri.

Măcar Alice s-a distrat bine. Odată ce s-a prins cum se ciocnesc ouăle, s-a dus la castronul de pe masă și a vrut să le spargă meticulos pe toate.

Ne-am dus la Praga pentru 4 nopți. Nu mai fusesem de mulți ani, nu mai țineam minte nimic din oraș, iar oricum cu Matilda am alte obiceiuri de turism (fumăm și mergem în cluburi din acelea clandestine, desigur).

Praga este un oraș bun pentru city break. Majoritatea obiectivelor sunt în centrul orașului, care este pietonal. Totul arată foarte bine. Berea este gustoasă, mâncarea la fel, prețurile sunt ca în România, sunt destule de vizitat pe acolo. A fost o destinație bună. Ne-am gândit și la Budapesta, dar în capitala maghiară mi se par distanțele mai mari și ar fi fost mai dificil pentru Alice, chiar și cu căruciorul după noi, să le parcurgă ziua.

Am plătit un pic mai mult la hotel pentru o cameră specială, un fel de junior suite practic cu două camere. O canapea și un birou erau într-o cameră, patul era în alta. Asta ne-a permis să o culcăm pe Alice în “birou” la ora ei convenită și noi să mai stăm seara la un sandviș și o bere în dormitor, unde era și un mic balcon. S-a dovedit o soluție bună.

S-a descurcat bine și în avion, la primul ei zbor. I-au plăcut tramvaiele, ni le tot arăta prin Praga, unde sunt foarte dese. Ne-am simțit bine.

S-a stricat mașina. A fost tragi-comic. Am vrut să mergem cu mașina la aeroport, să o las acolo, că ne-ar fi fost mai simplu cu Alice și cam același cost ca Uber. Ne-am urcat în mașină, am pus bagajele, am legat-o pe Alice în scaun și… n-a pornit mașina. Bateria moartă. Și cheia blocată în contact, că mașina n-a mai avut curent să o și deblocheze de acolo.

Am chemat urgent o mașină, ne-am mutat în ea și duși am fost, din fericire la timp. L-am sunat pe tata să vină cumva să scoată cheia din Jeep, ca să nu rămână așa 4 zile. A rezolvat-o elegant, a venit cu mașina lui, a dat curent, a scos cheia, a încuiat Jeep-ul. Mașina lui nu-i suficient de puternică să-l și pornească, însă.

La întoarcere am luat legătura cu oamenii cu baterie (Neobat, este în garanție la ei). Mi-au că s-a consumat din vina mea și mi-au instalat una temporară de 2 lei. Am dus Jeep-ul la service pentru o verificare și acolo este și acum, la investigații, posibil pentru un defect la alternator.

Cred că mașina intră în perioada aceea în care toacă bani. Simt că-mi trebuie pistol din acela care aruncă bancnote, că asta fac de la o vreme cu ea. Este clar că a ajuns în perioada în care începe să consume bani.

Așa că la Casa Filip am plecat de fapt cu BMW-ul lui Mariciu. L-a binecuvântat și Alice vomitând în el, dar sper să nu afle asta. Bună mașină, confortabilă chiar dacă un pic prea zgomotos motorul diesel față de cele de benzină cu care sunt eu obișnuit. Are câteva dotări în plus față de Jeep (și unele în minus, gen ecran mare și AA), plus un motor care se înfige mai bine, dar în esență nu foarte diferită.

Sarichioi was fun. Vreme excelentă, relaxare, drum pitoresc. Puteți vedea la Mariciu, aici și mai jos, cam ce s-a întâmplat pe acolo.

A urmat însă o săptămână în care Alice a început grădinița, ceea ce a decurs bine, dar a și răcit ușor. Problema la răceala aceasta este că tușește și uneori se trezește noaptea de la o criză de tuse și trebuie să intervenim noi. N-a fost nimic grav, n-a făcut febră, dar nopțile au fost dure pentru mine. S-a trezit practic în fiecare noapte și în trei dintre ele am petrecut cam 3 ore cu ea în brațe, ea dormitând și tușind, eu stând incomod pe fotoliu așteptând să o pot pune jos în deep sleep.

A doua zi eram zombie. S-au dus vremurile când mă trezeam la 8 inclusiv din beție și eram ca nou. Acum mi-am revenit foarte greu din oboseală și, când îmi reveneam, o luam de la capăt cu câte o noapte epuizantă. Am rămas în urmă cu multe planuri, inclusiv pe blog, unde observați că încă nu am scris despre Praga mai nimic. Săptămâna aceasta este în continuare full de full, dar sper ca din următoarea săptămână să-mi revin treptat la forma mea clasică (de cozonac).

 

Într-o zi din aprilie a murit o prietenă. Avea aceeași vârstă ca și mine, doi copii. Nu voiam să scriu despre asta pentru că de obicei evit astfel de subiecte pe blog. Pe scurt, ceva fără tratament sau unde tratamentele încercate nu au dat roade. Am înțeles că știa ce urmează să se întâmple, dar majoritatea celor din jur nu știau nimic.

A fost o înmormântare pe ploaie torențială, în ton cu acea zi. Și singurul lucru pe care vreau să-l zic pe tema aceasta este că mi s-a reamintit din nou că viața este scurtă și plină de neprevăzut. Bucurați-vă la maxim de fiecare zi, nu vă certați pe lucruri de nimic cu cei din jur, căutați mereu să trăiți bine, să aveți cât mai multe momente memorabile cu cei din jur. Nu amânați pentru “la anul” lucruri care de fapt v-ar aduce mare plăcere, precum o călătorie mult visată. Apreciați și trăiți cu atenție fiecare moment petrecut în familie, ca să vă rămână bine în minte cei din jur și cum vă simțiți alături de ei.

Am văzut o frază bună într-o postare pe Instagram: “la muncă ești foarte ușor de înlocuit. Pentru familia ta ești indispensabil. Asta ar trebui să arate clar ce contează cu adevărat.”

 

Revenind la momente mai vesele, am fost uimit și încântat când, acum vreo lună și ceva, un cititor care are o Tesla Model Y s-a oferit să-mi dea mașina lui pentru câteva zile, ca să dau un tur prin țară cu ea și să văd cum se conduce. Alice n-ar rezista la un astfel de drum, așa că l-am refuzat.

A venit însă el recent prin București și am dat împreună o tura cu mașina. Ce să zic, o să detaliez și asta într-un articol separat, dar a cam trecut pe primul loc în preferințele mele. Model Y este mai cool decât alternativele și are mici funcții de quality of life, chestii pe care le-ai folosi zilnic, dar trebuie să ți le arate cineva ca să le vezi importanța. Cred că va fi următoarea noastră mașină.

Am fost la Mariciu la podcast. Episodul apare săptămână viitoare. Am vorbit diverse timp de vreo 2 ore, mie mi s-a părut că a ieșit bine.

Ultimele 30 de zile au fost destul de sărace în campanii. Poate a fost lumea amorțită de Paști și 1 Mai, nu știu, deși pe Instagram și YT văd ca au curs campaniile de pe acele platforme. În ultima vreme însă pare că s-au dezghețat lucrurile și pe blog, veți vedea câteva articole publicitare pe aici în perioada următoare.

Mi s-au mai făcut vreo 3 propuneri din care am trimis înapoi oferte pentru două dintre ele.

Am propus și eu niște campanii. Poate se acceptă vreuna dintre ele, vom vedea.

Alice, după cum vă spuneam, a început grădinița. Credeam că prima săptămână va sta doar o oră în fiecare zi acolo, și asta cu mari bocete, dar s-a adaptat bine din prima. Scâncește un pic când ne despărțim, dar apoi se joacă frumos cu ceilalți copii, zâmbește, a mâncat din prima zi acolo la prânz și în această săptămână vom încerca să o lăsăm acolo și la somnul de prânz, ceea ce înseamnă că am devansat serios calendarul estimat de acomodare.

Prin ziua trei s-a dus la educatoare ca să fie luată în brațe, iar odată făcut asta, s-a așezat în poziție de somn și a adormit așa. Ne-am simțit trădați, dar și încântați de încrederea pe care pare să o fi dobândit rapid în cei de acolo.

Până acum, practic, merge excelent cu grădinița. Sper să continue așa și când va realiza că nu este o joacă de moment, ci ceva zilnic, de termen lung.

A început să spună mai multe cuvinte, inclusiv mamaia și tataia, să spună Da când este cazul. La Nu încă dă din deget, dar înțelege despre ce este vorba. Sper ca interacțiunea cu alți copii să aibă numai efecte benefice.

Matildei nu-i vine să creadă că au trecut deja aproape doi ani de când a născut. De fapt astăzi se fac un an și 8 luni. Concediul ei de maternitate părea a fi foarte lung atunci când a început. În curând se termină și, trăgând linie, n-am făcut mare lucru în el dincolo de a o crește pe Alice.

 

V-am spus deja despre Casa Filip din Sarichioi, o pensiune tradițională pe care v-o recomand oricui. Am stat excelent acolo și probabil vom și reveni cândva.

Tot în Sarichioi am mâncat un calcan foarte bun la Taverna Le GaFish de pe malul lacului. Foarte bun peștele, făcut pe loc în fața noastră pe plită și cică au altul și mai bun, făcut la tigaie în sos roșu, dar nu era disponibil atunci.

Prin București, am fost pentru prima oară la Kraft Market, în spate la Novotel. Interesant locul, foarte mulți hipsteri, atmosferă relaxată, loc de joacă pentru copii. Serviciul la bar mi s-a părut foarte lent și nu au avut nici bere draft, ceea ce mi se pare chiar de neînțeles. Mâncarea a fost bună, sunt câteva puncte de vânzare acolo și am luat vită de la Smokăreală, care este scumpă, dar este bună. Moale, gustoasă, gătită cum trebuie, cred că sunt printre puținii din București care fac brisket ca în SUA.

Am mâncat creveți la Meygu. Au fost foarte buni. Am scris despre asta.

În Galați am mers la Stage, localul care a luat premiul Google pentru recenzia de aur anul trecut. Mi-a făcut poftă Mariciu. Am mâncat celebra lor vită pe piatră încinsă și un desert căruia i se dă foc la masă. A fost spectaculos ca aspect. Bună și mâncarea, dar prea cald sus acolo la ei, că localul este un fel de sera pe acoperișul unui hotel.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Radu Dumitru (@nwradu)

În Praga am mâncat și la un restaurant chinezesc cu specific Sichaun (pentru că specialitățile cehești le termini după 2 zile). La noi nu este așa ceva. Am mâncat un ou marinat nu știu exact cum, dar albușul era translucent, plus cea mai moale vită picantă cu legume din viața mea, plus niște dumplings excelenți.

Am băut espresso tonic, care este my new best friend. O să fac un tutorial despre cum se face și acasă, că trebuie turnat cu atenție espresso-ul peste tonic, ca să nu se amestece, pentru o prezentare frumoasă în pahar. Apoi le amesteci, apare o spumă fină deasupra și gustul este asemănător cu un cold brew tonic, o combinație clasică.

Ne uităm la The Mentalist pe Amazon Prime Video, suntem la ultimele episoade.

Mi-a plăcut un album nou al lui Armin van Buuren, A State of Trance 2023 cel principal (are trei părți), care este foarte… housey. Un mix bun.

N-am citit nimic nou, deși au apărut vreo două cărți pe radarul meu. N-a fost timp.

M-am jucat Jedi Survivor pe consolă, care este bun. M-am lovit de un singur bug, mi-a căzut inventarul “prin hartă” când am murit la un moment dat, dar probabil au rezolvat problemele principale în patch-ul care a apărut la câteva zile după lansare.