Sunt mândru de Alice: s-a descurcat foarte bine în prima zi la grădiniță și la primul ei zbor cu avionul

Alice a avut o lună plină și sunt foarte mândru de cum s-a comportat și cum a evoluat în ultimele 30 de zile.

Ca preambul, lunile noiembrie-ianuarie au fost plictisitoare pentru ea. A fost vreme urâtă și nu am ieșit mult din casă. A fost răcită sau au fost alți copii răciți, a avut și probleme cu somnul. N-a socializat mult și parcă se sălbăticise un pic, reacționa urât la alți copii, se temea când veneau spre ea și îi invadau “spațiul personal”, era geloasă dacă îi furau jucăriile etc.

Și apoi, începând cu februarie, am început să lucrăm la asta. S-a obișnuit din nou să stea cu bunicii ei perioade mai lungi de timp, am dus-o la locuri de joacă prin cartier și acolo a învățat cum să interacționeze cu copii altfel decât “vino să-ți bag degetul în ochi”. A dat mingea de la unul la altul, i-a mângâiat, i-a strâns în brațe; se ducea cu plăcere la joacă.

Se vedea că s-a schimbat. Când se mai temea de ceva, noi îi spuneam că este o fetiță curajoasă și că nu trebuie să se teamă și ea se ducea înainte spre tobogane sau copii mai mari. După o vreme ne zicea să nu o mai ținem de mână nici măcar la urcat pe scări sau la dat pe tobogan, ci vrea să facă singură totul.

PRAGA

La final de martie ne-am dus pentru câteva nopți la Praga, un mic city break și prima călătorie cu avionul a lui Alice, că anul trecut în Bulgaria am mers cu mașina. S-a comportat exemplar.

Înainte de decolare ne-am dus la lounge-ul din Otopeni, că tati avea nevoie de un Martini roșu cu lămâie și gheață. Acolo era foarte aglomerat (deși ai zice că la ora 13 nu mai este mare agitație în aeroport), dar Alice s-a adaptat imediat, mergea pe acolo după noi, se uita curioasă la alți oameni, mai făcea pa-pa cu mâna unor călători și zâmbea frumos.

A găsit și alți copii și s-a jucat cuminte cu ei din prima. Părea totul bine.

În avion a fost destul de calmă. N-ai cum să-i explici unui copil de 1 an și 7 luni că trebuie să stea 30 de minute cu centura pusă, că așa sunt regulile, dar a reacționat bine. Ne arăta aeroportul pe geam, s-a jucat cum a putut, a fost chiar ok. Se vedea că s-a plictisit deși zborul a fost unul sub două ore, dar per total a reacționat mai bine decât mă așteptam.

Și în Praga a mers totul bine. Acolo problema a fost că între orașul este doar piatră cubică, inclusiv pe trotuare, așa că i-au cam vibrat dinții în gură în cărucior la plimbare. Au fost mai multe ore de plimbare și de stat încălțată decât este ea obișnuită.

Nu i-a fost însă niciodată teamă de mulțimea de oameni, iar în Praga este plin de turiști. S-a plimbat pe podul Carol la pas cu noi și ne mai arăta statui și oameni, se ducea interesată la alți copii și voia să se joace cu ei. A descoperit că prin biserici vocea ei are ecou și tot dădea câte un mic strigăt de câte ori intra într-una. A fost prima ei călătorie cu avionul, prima călătorie cu tramvaiul și prima ei plimbare prin orașe străine.

Shhh, I’m hunting guguștiuci!

A fost mult mai bine decât ne așteptam, pe toate planurile. O să revin cu alte articole despre cum ne-am pregătit mai bine pentru călătoria cu ea și de asemenea despre ce ne-a plăcut și ce nu prin Praga, care este un oraș excelent pentru city break. Toate obiectivele importante sunt în centru, în zona pietonală, totul arată impecabil, restaurantele au prețuri ca la noi și bere bună.

SARICHIOI

Am fost cu ea în weekend la Casa Filip din Sarichioi, Tulcea, împreună cu nașii ei, Ioneștii.

Și acolo Alice s-a comportat exemplare din prima. L-a îmbrățișat direct pe Noel și s-au jucat frumos împreună în curtea mare de acolo. Avem niște fotografii extraordinare cu ei ținându-se de mână și alergând pe acolo sau stând pe același scaun la masă.

Au venit pe acolo și alți copii, la o cină tradițională, și Alice s-a jucat neașteptat de bine cu toți. Față de acum câteva luni, a fost o schimbare uriașă în comportamentul ei și majoritatea meritului îi aparține Matildei, care s-a tot ocupat de ea și i-a arătat cum să interacționeze cu alții, cum să dea din jucăriile ei altora și să nu se mai teamă de lume străină.

Daenerys la Dragonstone, când era mică.

Btw, pensiunea Casa Filip arată super. Știam că este bună, că îi urmăresc pe FB și am văzut-o menționată în tot felul de liste cu cele mai frumoase din Dobrogea, dar în realitate ne-a întrecut așteptările, deși de obicei pățim invers. Pur și simplu zici că fusese renovată cu o zi înainte, totul arăta impecabil.

GRĂDINIȚĂ

Ieri a fost prima ei zi de grădiniță. Era planificată de multă vreme, că a fost necesar chiar și un aviz de la medic că este sănătoasă.

Am fost emoționat. Una dintre cele mai vechi amintiri ale mele este din prima mea zi de școală. Stăteam cu mama de mână în fața școlii 97 și eram supărat că nu aveam chef de școală zilnică, ci de joacă. Eram și speriat și nu știam de ce nu este și tata acolo.

Apoi l-am văzut și pe tata venind spre noi. Întârziase un pic, dar l-am reperat mai departe pe stradă, mergând cu pas rapid spre școală.

Am vrut și ca Alice să aibă o amintire cu amândoi părinții ducând-o la grădiniță și luând-o de acolo. Știu că de fapt nu-și va aminti această zi, este prea mică, dar subconștientul lucrează în multe moduri.

Așa că în dimineața de luni ne-am trezit cu toții voioși, am băut o cafea și am dus-o pe Alice spre grădiniță. Urmează să fie mai multe etape la mijloc:

1. acomodare până în prânz, doar pentru joacă, eventual cu noi în preajmă la început.
2. luat și prânzul acolo
3. dormit de prânz la grădiniță
4. stat și după-amiaza la grădiniță

Iar acum pentru prima zi, urma să fie vorba de 1-2 ore petrecute maxim acolo, poate cu Matilda în curte, ca să nu se sperie.

Am ajuns acolo. Am intrat în curte. Educatoarea mi-a zis că este prea frig pentru a sta în curte, iar înăuntru nu putem intra noi, doar Alice. Am vorbit vreo 5 minute acolo, poate chiar prea puțin pentru măcar o urmă de transfer de încredere, apoi educatoarea a luat-o pe Alice pe sus pentru a o duce la restul grupei ei de copilași.

Noi am rămas în preajmă, ca în cazul în care are o criză de plâns sau se sperie rău să o calmăm. Apoi a rămas doar Matilda, că eu aveam treabă.

Și culmea este că nu a fost nevoie. Alice a intrat acolo și în următoarele minute nu s-au auzit urlete înfricoșătoare. Apoi educatoarea ne-a trimis fotografii cu ea stând pe un scaun și jucându-se cu o carte. Apoi jucându-se cu alți copii.

A trecut o oră. Au trecut trei. Alice a stat acolo până la 12:30 și inclusiv a luat prânzul la grădiniță din prima zi. Ciorbă și paste cu roșii. La 12:30 ne-au dat-o înapoi, că totuși o culcăm acasă.

Noi credeam că va sta o oră la grădiniță. Pentru ziua următoare trebuie să o ducem ceva mai bine pregătită pentru câteva ore de joacă, că ne-a luat prin surprindere cheful ei de grădi.

Așa că primul pas a fost unul foarte bun. Acum sperăm să-i placă în continuare acolo, mai ales după ce descoperă că este o treabă zilnică.

Iat-o pe Matilda intrând în grădiniță și apoi Alice intrând în clădire cu altcineva, predată pe proces-verbal.