State of nwradu – ediția de aprilie 2023

The nwradu is ok. A fost o lună destul de aglomerată, iar minim 2 săptămâni am fost parcă mereu în întârziere.

Acum este Paștele și mă bucur ca de un mini-concediu. Am reușit să termin tot ce aveam de făcut până în Paște ca să nu intru în el cu stres legat de asta. Suntem la Galați, mâncarea este bună, băutura fără fund, cozonacul la mare artă.

Ar fi fost perfect dacă nu ploua, dar măcar vineri și sâmbătă a fost frumos pe afară și am stat un pic și la aer, așa că pot spune că aceste sărbători au avut de toate și mi-au plăcut mult. Sper să revin cu energie proaspătă din ele și să nu se întâmple fix opusul, când după o perioadă de relaxare parcă nu ai deloc chef să crești din nou turația.

A fost o lună aglomerată. Au fost vreo două săptămâni când n-am avut timp nici să mai merg deloc la sală, deși anterior făceam asta de 3 ori pe săptămână. Dormeam bine, dar mă trezeam obosit, chiar epuizat. Încet-încet, însă, cu ceva planificare, am dus totul la capăt, am scris toate articolele, făcut toate clipurile video, terminat treaba prin casă, făcut contabilitatea pentru trimestrul 1 și ce mai aveam de rezolvat până în Paști.

În ultima săptămână am găsit chiar timp să ies și la plimbare cu Alice de câteva ori, mai ales profitând de zilele cu soare. Mi se pare că abia acum a venit cu adevărat primăvara. Ne-am făcut niște trasee de plimbat prin cartier și împrejurimi, pe la niște locuri de joacă unde oprim pentru o rundă pe tobogane și câțiva copii prieteni pe acolo.

Am fost într-o tură de Jumbo și am supraviețuit. Nu mi s-a mai părut nici la fel de mare precum la prima noastră vizită acum câțiva ani.

Am fost și prin Politehnică la Innovation Labs. Am făcut un clip cu ocazia aceasta. Dacă vreți să vedeți cum mai arată campusul astăzi, uitați-vă aici. O să fac un articol despre asta. Spoiler: este plin de blocuri mari în jurul său.

M-am dus la petrecerea YouTube de 10 ani în România. M-am distrat bine, am întâlnit mulți cititori, a fost o seară bună.

Am mai refuzat încă o serie de plecări. Orar prea încărcat, plus că pot vedea noile gadget-uri destul de rapid și în România. Am testat însă dispozitive interesante, precum noul Watch Ultimate sau ROG Strix Scar 16. L-am mai ținut vreo 5 zile după review și am jucat pe el Doom Eternal, pe care-l aveam cumpărat și nejucat de multă vreme. Bun joc, mai bun decât primul, le-a ieșit bine și acest sistem push forward de luptă este foarte bine gândit.

Formula 1 a luat o pauză prea lungă, aproape o lună între curse, următoarea fiind la final de aprilie. Tot la final de aprilie apare și Jedi Survivor, pe care nu știu încă dacă să-l cumpăr pe PC, probabil pentru grafică mai bună, sau pe consolă, deoarece probabil oricum îl voi juca folosind un controller.

Nu pot să zic că am făcut ceva memorabil în ultima lună. N-am învățat nimic nou, n-am mai avut material pentru 3 lucruri învățate. A fost o lună repetitivă, în care toate zilele au fost cam la fel, apoi a venit Paștele și sper ca apoi să urmeze o primăvară frumoasă.

Update: ieri blogul a împlinit 17 ani. Am uitat complet să sărbătoresc asta.

Alice, în schimb, a progresat mult. S-a obișnuit mult mai bine cu alți oameni și alți copii, se împrietenește mai bine cu alții, se joacă mai frumos cu alți copii.

Urcă și coboară mult mai bine scările. Are dexteritate mai mare în toate gesturile ei. Până acum doar se balansa pe muzică, acum dă și din picioare și a învățat să se rotească în loc, deși după vreo 3-4 rotiri ca de titirez amețește.

Vorbește un pic mai bine. Încă nu spune cuvinte complexe, dar a învățat numele pisicilor și alte câteva cuvinte, deși le mai scurtează. La pepene spune “pepe”, de exemplu.

A învățat să ne arate ce dorește sau chiar să ne ducă la locul respectiv. Într-o zi m-a dus la masa de înfășare ca să o schimb. Mult mai des ne ia de mână și ne duce la frigider, iar când îl deschidem ne arată ce dorește din el. Are un gest special pentru când îi este sete. Ajunge în mult mai multe locuri și folosește mai multe obiecte.

Ne ajută prin casă. Când vine o comandă Freshful, punem sacoșele jos în bucătărie și Alice scoate din ele câte un produs și-l întinde Matildei, care-l pune în frigider. În altă zi, când a sosit o comandă Finestore, m-a surprins că a luat ea o cutie mare de carton și mă aștepta cu ea la intrarea în balcon, unde ținem reciclabilele până le ducem la tomberon.

A dormit și mult mai bine. În majoritatea nopților doarme fără probleme câte 11 ore. În unele nopți se trezește o dată seara, adică o culcăm la 2030 și are ea o scurtă trezire la ora 22, dar o rezolvăm rapid. Stabilitatea aceasta ne-a ajutat și pe noi să mai avem seri normale, să vedem un film, să-i bârfim pe alții etc.

Acum două zile a împlinit un an și 7 luni. Nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul. Parcă abia ce era un bebeluș care nu-și putea ține singură capul, iar acum aleargă pisicile prin casă și ne arată cu degetul pe ce alei să o plimbăm prin parc.

Pisicile trebuie tunse. Sunt amândouă prietene cu Alice, care le trage de toate cele și cred că vrea să le și călărească, iar ele, uimitor, înțeleg că este un copil inocent și o tolerează mult mai mult decât ar tolera un adult. Le-a crescut însă blana și trebuie tunse din nou. Dacă ar fi fost vreme călduroasă încă de la început de aprilie, le mătrășeam de mult blana.

Ne-am uitat la Love is Blind, destul de bun și noul sezon. Am încercat să ne uităm la Bones, un serial polițist bun care are personaje bine făcute, dar te cam saturi de văzut cadavre descompuse în fiecare episod, așa că am început The Mentalist. Este un alt serial polițist mai vechi, dar mai plăcut, iar uneori cadavrele sunt proaspăt decedate, nu ca în Bones.

Ne-am mai uitat în fiecare miercuri și la Mandalorian. Mie mi-a plăcut acest sezon, iar finalul pare interesant pentru viitoare seriale în același univers.

M-am abonat la SkyShowtime ca să prind oferta de 2 euro/lună pe viață, dar nu am apucat să ne uităm la ceva acolo. Probabil vom avea mai mult timp în curând.

Am ieșit de câteva ori și prin oraș. Sera Eden, unul dintre locurile noastre preferate, s-a transformat în local unde se fac rezervări și unde există și serviciu la masă, ceea ce poate este mai bine. Am mai fost la cafeneaua Mabo. Am fost de două ori la Gambrinus (zona nouă din spate, nu berăria de pe colț) și mi s-a părut bun, au Kozel la draft și măsline pane și mâncare bună.

Am fost și la Le Bab Chicken, în Piața Amzei. Mi-a plăcut și acolo, fried chicken ca la carte și cu sosuri interesante, dar aripioarele ies mai suculente la KFC. Rămân în urmă cu articolele despre localuri, o să fac un maraton de scris pe această temă și apoi se va transforma blogul într-unul de horeca.

Matilda a fost la Gyst și a găsit prețuri mari și porții mici. Pomul lăudat…

Am comandat sushi de la ZenSushi Tineretului, care a fost bun ca de obicei. Au introdus în meniu mai multe role speciale și sunt toate bune.

Eu am mâncat de vreo două ori shaorma de berbecuț de la Dristor Doner Șincai. Mie mi se pare foarte bună. Matilda nici nu vrea să stea în preajma ei, nu-i place deloc gustul de berbecuț.

Sunt niște burgeri foarte scumpi aici în cartier, disponibili doar la livrare dintr-un ghost kitchen, ceea ce pare și mai ciudat. Cred că într-o zi comand doi, măcar iese un articol fun din asta.

Am fost în Galați sus la Stage, care-i localul care a luat Recenzia de Aur în Google anul trecut. Am mâncat mușchiul lor de vită adus pe plită încinsă. Bunicel, moale, nu extraordinar, dar mi s-a părut că se vede că oamenii încearcă să facă localul cât mai bun din toate punctele de vedere și aș mai reveni. Înainte mai mergeam prin Galați la Union Jack. Am fost și acum, dar mi s-a părut că era mai bun în anii anterior. Acum cocktailurile erau apă chioară, preparatele prea simple.

Apropo de trecut timpul, mi-am dat seama că în curând se încheie prima treime a acestui an. Parcă abia erau primele zile din ianuarie…