Ce proiecte mi-au plăcut la Innovation Labs 2023

Am fost la hackathon-ul Innovation Labs, program ajuns la a 11-a ediție. L-am găsit mai amplu ca niciodată, două etaje pline de echipe în cadrul bibliotecii din Politehnică și acesta a fost doar hackathon-ul din București. Au loc unele și în Iași, Cluj-Napoca și Timișoara, cu alte echipe.

Am mai zis asta și cu alte ocazii și am simțit-o din plin și acum: o atmosferă plăcută, plină de entuziasm pentru ce se întâmplă acolo, pentru posibilitatea de a-ți prezenta ideea în fața unui juriu de experți și pentru posibilitatea de a cunoaște sute de alți tineri (plus mentori) pasionați de aceleași subiecte ca și tine.

Am simțit un vibe plăcut, unul în care fiecare echipă era nerăbdătoare să vină rândul ei, să se arunce puternic de zidul realității și sa vadă dacă-l poate depăși pentru a trece mai departe în program. Și în cele din urmă, 32 de echipe au trecut mai departe.

Ce am zis cu alte ocazii și o repet și acum este că pe vremea studenției mele nu erau astfel de programe și inițiative. De asta îmi și place atât de mult Innovation Labs și în general orice program de dezvoltare de acest tip. Discuțiile “pe vremea mea” erau despre Counter-Strike și bere. Discuțiile despre școală erau legate de cum să trecem cu bine peste un laborator plictisitor sau un examen complicat, iar subiectele de business erau prea puține.

Pur și simplu generația mea a crescut, în marea majoritate, cu mentalitatea “vedem noi ce job ne găsim la corporație”. Acum, în schimb, văd sute de studenți cu mentalitatea “hai să facem noi un business în domeniul care ne pasionează”. Mă bucur că există companii dispuse să le dea bani pentru asta.

Innovation Labs s-a desfășurat și acum pe coordonate similare altor ediții. Este un program inițiat de Tech Lounge, iar Orange a fost tradițional cel mai mare partener și sponsor. Acum văd că oficial este Orange Business. Am văzut acum că între partenerii principali apare și UiPath, mă bucur să văd compania românească activând în această zonă. Google este unul dintre partenerii pentru București, iar Amazon în Timișoara.

Înscrierile s-au terminat cu 110 echipe înscrise. Există 9 mari teme pentru proiecte în acest an: Agricultură, Blockchain, Cybersecurity, DevTools, Digital Health, Lifestyle, Retail, Smart City & Industry 4.0, Sustainability.

În perioada 18-26 martie au loc hackathon-urile. București (plus Sibiu și Brașov) și Iași au avut loc simultan pe 18-19 martie, urmează Cluj și Timișoara în weekendul acesta.

Echipele care trec de hackathon (49 de echipe din București-Brașov-Sibiu și Iași deja au trecut mai departe) intră într-o fază de pre-accelerare, alături de mentori din domeniul lor preferat. Etapa aceasta ține până în luna mai și are de obicei următoarele scopuri:

• definirea mai clară a proiectului și atingerea unui minimum viable product.
• alcătuirea unui business plan realist, cu etape clare de dezvoltare în viitor și finanțarea necesară.
• analiza competitorilor pentru o poziționare mai bună pe piață.
• patentare, exerciții pentru un pitch convingător în finală etc.

Finala se numește Demo Day și are loc pe 28-29 mai. Include și o etapă numită “startups fair”, un fel de expoziție în care fiecare echipă își prezintă produsul celor interesați, iar în finală vor avea oricum un pitch de 2 minute în fața juriului și a unei audiențe de sute de oameni, ceea ce este un exercițiu bun pentru viitor.

Am văzut în fiecare an o diferență mare între prezentările de la hackathon și cele de la Demo Day. Unele echipe se reorientează cu produsul lor, că poate mentorii le arată că ar fi mai utilă o orientare B2B decât una B2C sau invers. Alții își schimbă chiar produsul, poate pe o idee adiacentă celei inițiale, dar cu potențial mai mare.

Diferența cea mai mare este însă în prezentări. Acum la hackathon am asistat la câteva și se vedea timiditatea din glasul unor participanți sau faptul că nu repetaseră cu voce tare prezentarea sau că parcă le era jenă de ce propuneau juriului. Au fost și câțiva studenți care au prezentat pe un ton plin de energie, cu entuziasm și cuvinte cheie potrivite, dar puțini.

La Demo Day, lucrurile stau total altfel. Echipele prind încredere, mentorii le dau sfaturi despre cum să țină un pitch, îl repetă bine ca să încapă în cele 2 minute alocate șamd. Chiar și pentru astfel de skilluri și pentru a avea ocazia să lucrezi cu oameni de experiență și să înveți de la ei ceva, orice, chiar și cum să vorbești cu încredere în fața unei audiențe, merită să treci prin acest program.

Cele de mai jos sunt echipele care au trecut mai departe din București:

Nu o să vă spun ce proiect a propus fiecare, ar fi un articol prea lung, ci doar câteva care mi-au atras mie personal atenția. Aș vrea însă să vă spun un amănunt remarcabil. Deși domeniul Blockchain a fost una dintre cele 9 mari teme ale competiției, o singură echipă s-a înscris, cel puțin în București, pentru acest domeniu.

Echipa se numește DDrive și propunea o soluție descentralizată prin blockchain pentru stocare de fișiere și sharing securizat. Nu o idee rea, dar nu au trecut cu ea mai departe spre finală. Poate în alte orașe vor fi însă mai multe proiecte blockchain.

De asemenea, am văzut în lista de proiecte că doar două echipe s-au înscris în secțiunea CyberSecurity, deși domeniul este pe val. Cred că a devenit unul atât de complex încât soluții bune de securitate nu mai pot apărea de la startup-uri de câțiva oameni, ci de la companii mari și cu investiții serioase în cercetare-dezvoltare.

M-am gândit dacă este ok sau nu să-mi dau și eu cu părerea despre proiectele văzute pe acolo. Nu știu dacă ar fi corect. Nu că aș influența pe cineva în legătură cu asta, este doar un blog, dar uneori nu-mi este nici mie clar dacă m-am dus acolo ca jurnalist care trebuie să raporteze doar ce a văzut, fără opinii personale. În fond, pe badge-ul meu scria Presă. În cele din urmă, însă, mi-am adus aminte că nu sunt jurnalist, ci inginer, iar datul cu părerea este ceea ce se întâmplă pe un blog. Așa că uitați câteva gânduri personale despre proiecte.

Unul care mi-a plăcut și este și în lista de mai sus este Keep. Sau “Keep – making your wardrobe last pe numele său oficial” și prea lung. Este o platformă care te ajută să găsești croitor pentru a-ți repara sau personaliza hainele, iar din prezentarea lor înțeleg că asigură tot lanțul, inclusiv transport.

Îmi place ideea aceasta pentru că există tot mai puține servicii de croitorie prin cartiere și pun pariu că și mai puțini oameni care au ac și ață acasă. Ar putea prinde bine și părerea mea este că poate fi apoi extinsă cu alte servicii, precum spălare de pantofi (sunt câteva centre prin oraș) sau curățătorii.

Am vorbit câteva minute și cu dezvoltatorii proiectului Triliada, studente la Farmacie. Ele au pornit de la niște statistici bune: 33% dintre absolvenți nu lucrează în domeniul studiat, iar 40% dintre studenți abandonează oricum studiile după primul an.

Altfel spus, este o problemă de expectations vs reality în facultăți. Am simțit-o și eu din plin. Din grupa mea, cred că 10% chiar lucrează în Electronică și Telecomunicații. Mie, de exemplu, diploma mi-a folosit ca să mă angajez ca product manager pe camere video, oarecum în domeniu, dar apoi m-am dus pe Project Manager pe proiecte speciale.

Și na, Electronica măcar este ceva ce poți înțelege înainte de a te prezenta acolo pentru admitere. Mereu m-am întrebat însă cum poate ști un tânăr de 18 ani că vrea să fie toată viața sa notar, avocat sau medic. Nici nu are de unde să știe ce presupune această meserie în desfășurarea de zi cu zi.

Așa că Triliada este o platformă care vrea să aducă în fața tinerilor studenți de la facultăți, ca să le explice mai bine ce se face acolo și ce nu se face. Au o platformă online, dar vorbeau și de întâlniri offline organizate periodic pentru elevii interesați.

Personal aș duce-o la următorul nivel. Nu studenții să le vorbească liceenilor despre o facultate, ci cei care chiar au absolvit-o de 2-3 ani și pot spune exact ce joburi le sunt disponibile și cam ce presupun acestea. În fond, nici ca student nu ai imaginea de ansamblu. Studiezi matematică în primii doi ani de-ți iese pe nas și te întrebi cui îi folosesc spații Hilbert sau transformate Fourier rapide, dar abia prin anul 4 descoperi că stau la baza codecurilor audio-video moderne și a comunicațiilor de date.

RadGen este o aplicație din domeniul sănătății care vrea să interpreteze radiografii toracice. Folosesc analiză de imagini pentru asta, iar un punct la fel de important este să genereze și un raport în limbaj medical. Autorii aplicației o testau cu seturi de date puse la dispoziție de diverse spitale din străinătate și ziceau că se duc în 85% rată de succes.

Le urez și eu succes. IBM a încercat ani de zile să facă același lucru cu Watson și, după câteva sute de milioane investite, au abandonat ideea. Poate însă că încercau prea multe.

Am mai discutat și cu alte echipe implicate în proiecte medicale. Unii voiau o metodă de a transfera datele pacienților între clinici, ca să existe un istoric centralizat. Susțin această idee. Așa cum există istoric la accidente auto sau la credite bancare, ar trebui să existe și unul medical astfel încât orice medic sa aibă acces la analizele tale, indiferent unde le-ai făcut.

Problema este că te lupți cu GDPR-ul aici și nevoia de securitate foarte mare, plus că te lupți cu clinicile particulare, care nu vor ca tu să poți merge foarte ușor la un alt medic, din altă clinică.

O altă aplicație din finală este s’Market. Eu i-aș fi zis sMartKet, dar na… Aplicația vrea să-ți genereze o hartă a magazinului, pe baza listei tale de cumpărături, astfel încât să eficientizeze timpul petrecut la cumpărături de un client.

Ceea ce nu sună rău, dar pentru asta ai nevoie de date de la comercianți, de la hipermarketuri. Problema este că hipermarketurile nu vor să mergi direct la țintă prin magazinele lor, rapid și eficient, ci vor să petreci mai mult timp printre rafturi diverse, că-ți mai sare în ochi un produs, îți mai aduci aminte ca ai nevoie și de suc, nu doar de bere.

MetaTags propune un sistem de etichetare și urmărire a paleților, ca să fie mai ușor de gestionat pe lanțul de aprovizionare. Might work!

Zimmie este o aplicație care nu a trecut în finală, dar mie mi-a plăcut ideea ei. Rezolvă o problemă studențească, dar de actualitate și acum. Te duci la munte în grup de 10 persoane. Aplicația îți permite să votezi acolo pentru a alege destinația din câteva propuneri, poți urca bonuri fiscale pentru a împărți cheltuielile șamd. Cred că este o aplicație care ar putea avea succes în România, dar și oriunde în lume.

Am văzut mai multe proiecte legate de monitorizarea emisiilor de carbon și conectarea cu companii care le pot face offset. Pare o idee mai des întâlnită în această perioadă.

Atlas Genie automatizează procesul de planificare a unei călătorii. Este cam ceea ce ziceam apropo de aplicații de inteligență artificială și nici nu știam că există deja. Atlas Genie face recomandări pentru destinații, cazări și restaurante în funcție de ce îi zici tu că preferi.

SilverCare este o aplicație care ajută bătrânii să găsească activități pe placul lor, facilitându-le astfel socializarea și menținerea unui stil mai activ de viață. Mi-a plăcut și această idee. Se fac diverse activități pentru bătrâni în București, dar nu sunt clar grupate nicăieri. Pe măsură ce oamenii care îmbătrânesc vor fi foarte obișnuiți cu telefoanele mobile și procese digitale, o astfel de aplicație va avea succes.

Berny.ai este o aplicație care automatizează luarea de notițe în meetinguri online. Face transcrieri, sintetizează prezentări șamd. Problema este că Microsoft Teams are un produs similar în dezvoltare, dar probabil că este loc de mai multe pe piață.

Am auzit de proiecte interesante și la Iași, unde s-a desfășurat simultan un alt hackathon. SunWise este o aplicație care analizează consumul de energie electric, dă sfaturi pentru reducerea lui și sugerează echipamente mai eficiente.

Healtify analizează muzica pe care o asculți, îi dă un scor de “tristețe” și, dacă sună alarma, te poate pune în legătură cu un specialist pentru depresie sau sănătate mintală. Sau bănuiesc că măcar îți spune un cinstit “ok, boomer” sau un “e doar trist ce asculți, deși nu pari a avea depresie”.

Green Cell dezvoltă o seră inteligentă, cu senzori de monitorizare, pentru cei care vor să-și crească singuri fructe și legume. Am un vecin care crește pe balcon diverse plante, le văd iluminate noaptea în ghivecele lor speciale, și poate i-ar fi de folos. Sper, de asemenea, că are pe acolo busuioc și mentă, nu altceva.

Cam acestea sunt proiectele care mi-au atras mie atenția la Innovation Labs 2023. Sunt curios ce proiecte vor fi prezentate în Cluj și Timișoara. Bănuiesc că la finala Demo Day din 28-29 mai vor fi toate la un loc.

Dacă vă întrebați cui folosesc aceste programe, iată un screenshot de pe site-ul Innovation Labs cu actualizări privind echipele din alți ani: